Valuta forte germană

Sunt în Karl­sruhe pen­tru câteva zile. Seara mă întorc la hotel și intru pe net ca să aflu ce năz­dră­vă­nii s‐au mai întâm­plat în lume, pen­tru că pe stră­zile Ger­ma­niei lucru­rile par teme­i­nic așe­zate, ca și cum toate ar fi la locul lor, în bună regulă. Oame­nii sunt poli­ti­coși și decenți, stră­zile sunt curate, afa­ce­rile par să meargă netul­bu­rate. Pro­ba­bil că nu‐i chiar așa, nică­ieri nu există per­fec­țiune, dar dacă un loc este cel mai aproape de ea, pro­ba­bil că e aici.

Citeam diverse arti­cole prin presă și pe blo­guri, când am obser­vat că încă nu s‐au stins eco­u­rile ges­tu­lui lui Depar­dieu, că încă se comen­tează intens des­pre subiect. Spre sur­priza mea, mai toate arti­co­lele atacă pro­blema din ace­lași unghi: are sau nu drep­tul să‐și mute ave­rea în altă țară? Nedu­me­rit de insis­tența cu care se dez­bate legi­ti­mi­ta­tea legală, am îndrăz­nit să fac un comen­ta­riu des­pre aspec­tele morale ale ges­tu­lui. Mi s‐a răs­puns că fis­ca­li­ta­tea nu are nimic de a face cu lega­li­ta­tea și mora­li­ta­tea. Am con­tra­a­ta­cat spu­nând că nu se poate să le sepa­răm com­plet, pen­tru că atunci înseamnă că vali­dăm și alte com­por­ta­mente pe care alt­min­teri le con­dam­năm vehe­ment. "Și ce dacă s‐a răzgân­dit după ce s‐a îmbo­gă­țit? Numai boul e con­sec­vent!". Am ripos­tat expli­când că nu s‐a răzgân­dit după ce s‐a îmbo­gă­țit, ci abia când s‐a pro­pus schim­ba­rea sis­te­mu­lui de taxare, deci din rațiuni pur mer­can­tile. Am fost apoi pus la punct că liber­ta­tea de a face orice dorești este sfântă și orice aba­tere de la această dogmă, fie și una jus­ti­fi­cată de argu­mente morale, este stân­gism, soci­a­lism sau comu­nism.

M‐am între­bat ce argu­mente aș mai putea aduce la o ast­fel de abor­dare. Nici unul. Așa că m‐am oprit din pole­mică. Radi­ca­lis­mul de dreapta e pro­ba­bil în plină ascen­siune. Recen­tele ale­geri par­la­men­tare au răsco­lit nervi și orgo­lii prin rezul­ta­tele lor. Mulți din­tre cei ce apre­ciază ide­o­lo­gi­ile libe­rale au deve­nit mult mai vehe­menți în expri­mare, aproape extre­miști. Morala nu mai e impor­tantă, ceea ce con­tează este să dis­tru­gem stânga. Indi­fe­rent de mij­loace, indi­fe­rent de con­se­cințe.

Dar venind către hotel, pri­vind Ger­ma­nia de pe stradă, am înțe­les ce argu­ment aș fi putut să aduc. Desi­gur, aici pro­pri­e­ta­tea e res­pec­tată. Liber­ta­tea de a dis­pune de ave­rea ta este la ea acasă. Dar nu asta face din Ger­ma­nia un suc­ces eco­no­mic și social de invi­diat. Nu doar asta. Ci mai ales fap­tul că ger­ma­nii își țin pro­mi­siu­nile, chiar dacă ar ieși în pagubă făcând‐o. Și toți – occi­den­tali sau est‐europeni, ame­ri­cani sau asi­a­tici – admi­răm asta la ei. Iar valoa­rea aceasta națio­nală este ceva ce cân­tă­rește mai mult decât toate liber­tă­țile fis­cale din lume. Asta este valuta lor forte. Cer­ti­tu­di­nea cali­tă­ții fie­că­rui auto­mo­bil Mer­ce­des e mai impor­tantă decât toate divi­den­dele acțio­na­ri­lor fir­mei. Toc­mai pen­tru că nu depinde de ide­o­lo­gi­ile pute­rii, nu se nego­ci­ază în func­ție de con­tex­tul eco­no­mic, nu se ajus­tează în func­ție de cli­ent.

Iar când îți lip­sește tăria de carac­ter, fibra morală care te arti­cu­lează ca om, nu ești nici soci­a­list, nici libe­ral. Ești doar o lichea.

 

 


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu