Sunt în Karl­sruhe pen­tru câ­teva zile. Seara mă în­torc la ho­tel și in­tru pe net ca să aflu ce nă­z­dră­vă­nii s‑au mai în­tâm­plat în lume, pen­tru că pe stră­zile Ger­ma­niei lu­cru­rile par te­me­i­nic așe­zate, ca și cum toate ar fi la lo­cul lor, în bună re­gulă. Oa­me­nii sunt po­li­ti­coși și de­cenți, stră­zile sunt cu­rate, afa­ce­rile par să meargă ne­tul­bu­rate. Pro­ba­bil că nu‑i chiar așa, ni­că­ieri nu există per­fec­țiune, dar dacă un loc este cel mai aproape de ea, pro­ba­bil că e aici.

Ci­team di­verse ar­ti­cole prin presă și pe blo­guri, când am ob­ser­vat că încă nu s‑au stins eco­u­rile ges­tu­lui lui De­par­dieu, că încă se co­men­tează in­tens des­pre su­biect. Spre sur­priza mea, mai toate ar­ti­co­lele atacă pro­blema din ace­lași unghi: are sau nu drep­tul să-și mute ave­rea în altă țară? Ne­du­me­rit de in­sis­tența cu care se dez­bate le­gi­ti­mi­ta­tea le­gală, am în­drăz­nit să fac un co­men­ta­riu des­pre as­pec­tele mo­rale ale ges­tu­lui. Mi s‑a răs­puns că fis­ca­li­ta­tea nu are ni­mic de a face cu le­ga­li­ta­tea și mo­ra­li­ta­tea. Am con­tra­a­ta­cat spu­nând că nu se poate să le se­pa­răm com­plet, pen­tru că atunci în­seamnă că va­li­dăm și alte com­por­ta­mente pe care alt­min­teri le con­dam­năm ve­he­ment. “Și ce dacă s‑a răzgân­dit după ce s‑a îm­bo­gă­țit? Nu­mai boul e con­sec­vent!”. Am ri­pos­tat ex­pli­când că nu s‑a răzgân­dit după ce s‑a îm­bo­gă­țit, ci abia când s‑a pro­pus schim­ba­rea sis­te­mu­lui de ta­xare, deci din ra­țiuni pur mer­can­tile. Am fost apoi pus la punct că li­ber­ta­tea de a face orice do­rești este sfântă și orice aba­tere de la această dogmă, fie și una jus­ti­fi­cată de ar­gu­mente mo­rale, este stân­gism, so­ci­a­lism sau comunism.

M‑am în­tre­bat ce ar­gu­mente aș mai pu­tea aduce la o ast­fel de abor­dare. Nici unul. Așa că m‑am oprit din po­le­mică. Ra­di­ca­lis­mul de dreapta e pro­ba­bil în plină as­cen­siune. Re­cen­tele ale­geri par­la­men­tare au ră­sco­lit nervi și or­go­lii prin re­zul­ta­tele lor. Mulți din­tre cei ce apre­ciază ide­o­lo­gi­ile li­be­rale au de­ve­nit mult mai ve­he­menți în ex­pri­mare, aproape ex­tre­miști. Mo­rala nu mai e im­por­tantă, ceea ce con­tează este să dis­tru­gem stânga. In­di­fe­rent de mij­loace, in­di­fe­rent de consecințe.

Dar ve­nind că­tre ho­tel, pri­vind Ger­ma­nia de pe stradă, am în­țe­les ce ar­gu­ment aș fi pu­tut să aduc. De­si­gur, aici pro­pri­e­ta­tea e res­pec­tată. Li­ber­ta­tea de a dis­pune de ave­rea ta este la ea acasă. Dar nu asta face din Ger­ma­nia un suc­ces eco­no­mic și so­cial de in­vi­diat. Nu doar asta. Ci mai ales fap­tul că ger­ma­nii își țin pro­mi­siu­nile, chiar dacă ar ieși în pa­gubă făcând‑o. Și toți — oc­ci­den­tali sau est-eu­ro­peni, ame­ri­cani sau asi­a­tici — ad­mi­răm asta la ei. Iar va­loa­rea aceasta na­țio­nală este ceva ce cân­tă­rește mai mult de­cât toate li­ber­tă­țile fis­cale din lume. Asta este va­luta lor forte. Cer­ti­tu­di­nea ca­li­tă­ții fi­e­că­rui auto­mo­bil Mer­ce­des e mai im­por­tantă de­cât toate di­vi­den­dele ac­țio­na­ri­lor fir­mei. Toc­mai pen­tru că nu de­pinde de ide­o­lo­gi­ile pu­te­rii, nu se ne­go­ci­ază în func­ție de con­tex­tul eco­no­mic, nu se ajus­tează în func­ție de client.

Iar când îți lip­sește tă­ria de ca­rac­ter, fi­bra mo­rală care te ar­ti­cu­lează ca om, nu ești nici so­ci­a­list, nici li­be­ral. Ești doar o lichea.

 

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.