Valuta forte germană

Sunt în Karl­sruhe pen­tru câteva zile. Seara mă întorc la hotel și intru pe net ca să aflu ce năz­drăvănii s‑au mai întâm­plat în lume, pen­tru că pe străzile Ger­maniei lucrurile par temeinic așezate, ca și cum toate ar fi la locul lor, în bună reg­ulă. Oamenii sunt politi­coși și decenți, străzile sunt curate, afac­er­ile par să meargă netul­bu­rate. Prob­a­bil că nu‑i chiar așa, nicăieri nu există per­fecți­une, dar dacă un loc este cel mai aproape de ea, prob­a­bil că e aici.

Citeam diverse arti­cole prin presă și pe bloguri, când am obser­vat că încă nu s‑au stins ecourile ges­tu­lui lui Depar­dieu, că încă se comentează intens despre subiect. Spre sur­priza mea, mai toate arti­colele atacă prob­lema din ace­lași unghi: are sau nu drep­tul să-și mute averea în altă țară? Nedumerit de insis­tența cu care se dez­bate legit­im­i­tatea legală, am îndrăznit să fac un comen­tariu despre aspectele morale ale ges­tu­lui. Mi s‑a răspuns că fis­cal­i­tatea nu are nimic de a face cu legal­i­tatea și moral­i­tatea. Am con­traat­a­cat spunând că nu se poate să le sep­a­răm com­plet, pen­tru că atunci înseamnă că validăm și alte com­por­ta­mente pe care alt­minteri le con­damnăm vehe­ment. "Și ce dacă s‑a răzgân­dit după ce s‑a îmbogățit? Numai boul e con­secvent!". Am ripo­stat explicând că nu s‑a răzgân­dit după ce s‑a îmbogățit, ci abia când s‑a pro­pus schim­barea sis­temu­lui de taxare, deci din rați­uni pur mer­can­tile. Am fost apoi pus la punct că lib­er­tatea de a face orice dorești este sfântă și orice abatere de la această dogmă, fie și una jus­ti­fi­cată de argu­mente morale, este stângism, social­ism sau comu­nism.

M‑am între­bat ce argu­mente aș mai putea aduce la o ast­fel de abor­dare. Nici unul. Așa că m‑am oprit din polemică. Rad­i­cal­is­mul de dreapta e prob­a­bil în plină ascen­si­une. Recen­tele alegeri par­la­mentare au răs­colit nervi și orgolii prin rezul­tatele lor. Mulți din­tre cei ce apre­ci­ază ide­ologi­ile lib­erale au devenit mult mai vehe­menți în expri­mare, aproape extrem­iști. Morala nu mai e impor­tantă, ceea ce con­tează este să dis­trugem stânga. Indifer­ent de mijloace, indifer­ent de con­secințe.

Dar venind către hotel, privind Ger­ma­nia de pe stradă, am înțe­les ce argu­ment aș fi putut să aduc. Desigur, aici pro­pri­etatea e respec­tată. Lib­er­tatea de a dis­pune de averea ta este la ea acasă. Dar nu asta face din Ger­ma­nia un suc­ces eco­nomic și social de invidiat. Nu doar asta. Ci mai ales fap­tul că ger­manii își țin promi­si­u­nile, chiar dacă ar ieși în pagubă făcând‑o. Și toți — occi­den­tali sau est-europeni, amer­i­cani sau asi­atici — admirăm asta la ei. Iar val­oarea aceasta națion­ală este ceva ce cân­tărește mai mult decât toate lib­ertățile fis­cale din lume. Asta este val­uta lor forte. Cer­ti­tudinea cal­ității fiecărui auto­mo­bil Mer­cedes e mai impor­tantă decât toate div­i­den­dele acționar­ilor firmei. Toc­mai pen­tru că nu depinde de ide­ologi­ile put­erii, nu se nego­ci­ază în funcție de con­tex­tul eco­nomic, nu se ajustează în funcție de client.

Iar când îți lipsește tăria de car­ac­ter, fibra morală care te artic­ulează ca om, nu ești nici social­ist, nici lib­eral. Ești doar o lichea.

 

 


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu