Ni­mic nu e mai tul­bu­ră­tor de­cât ex­pe­riența în­tâl­ni­rii ino­pi­nate cu tine în­suți, po­si­bi­li­ta­tea de a‑ți spi­ona com­por­ta­men­tul atunci când crezi că ni­meni nu te ob­servă, când ești fi­resc. E ca o ima­gine fu­gi­tivă într‑o oglindă pe care lângă treci și des­pre care nu ai fost nici­cum aver­ti­zat, nu ți s‑a dat șansa să îți pre­gă­tești pos­tura, să in­tri în rol. Ești dez­bră­cat de orice pre­fă­că­to­rie, tu față în față cu tine.

Asta este, în esență, pro­iec­tul Mân­drie și be­ton: o oglindă pusă pe ne­aș­tep­tate sub na­sul nos­tru, al ro­mâ­ni­lor, în care pu­tem zări — fu­gi­tiv și cu si­gu­ranță in­com­plet — ade­vă­rul des­pre noi înșine.

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.