De unde începe sănătatea

Se tot vor­bește în zi­lele din urmă des­pre să­nă­tate și des­pre sis­ta­rea plă­ți­lor că­tre spi­ta­lele pri­vate din fon­du­rile de asi­gu­rări. Mi­nis­trul Nico­lăescu în­cearcă să ex­plice că su­mele res­pec­tive re­pre­zintă o con­tri­bu­ție so­ci­ală de so­li­da­ri­tate, adică nu plătim pen­tru să­nă­ta­tea noas­tră, ci pen­tru a‑i sus­ține pe cei care nu pot plăti ast­fel de con­tri­bu­ții. Sun­tem vreo șase mi­li­oane de oa­meni care în­cer­căm să le pur­tăm de grijă al­tor pai­spre­zece mi­li­oane. Iar dacă pui la so­co­teală fap­tul că vreo două mi­li­oane iau sa­la­rii din ta­xele ce­lor­lalte pa­tru mi­li­oane de an­ga­jați, pu­tem spune că doar 20% din­tre ro­mâni au mi­siu­nea si­nu­ci­gașă de a ține în viață în­treaga po­pu­la­ție a României.

E abe­rant. Asta e foarte evi­dent. Și la fel de evi­dent este că so­lu­ția nu este să luăm mai mulți bani de la cele pa­tru mi­li­oane, ci să mă­rim nu­mă­rul ce­lor care pro­duc și pot plăti taxe și con­tri­bu­ții. Dar asta e mult mai greu, aproape im­po­si­bil pen­tru orice gu­vern de până acum. Așa că teh­nica hai­du­cu­lui e mai sim­plă, mai fe­za­bilă și nu tre­buie să se teamă că se vor re­volta cei cu bani, pen­tru că ăia care pri­mesc o parte din ba­nii fu­rați sunt co­vâr­și­tor mai mulți. Slavă Dom­nu­lui avem de­mo­cra­ția prin care poți să în­ro­bești orice minoritate.

Dar ade­vă­rata miză a să­nă­tă­ții nu este ne­a­pă­rat cine plă­tește con­tri­bu­ții și cât de mari sunt ele. Ade­vă­rata miză, des­pre care ni­meni nu vor­bește, este să trans­for­măm sis­te­mul de să­nă­tate din Ro­mâ­nia dintr-unul cu­ra­tiv într-unul pre­ven­tiv. Ma­rea șme­che­rie nu e să faci mai multe spi­tale în care să poți în­gră­mădi niște bol­navi cro­nici, ci să educi ro­mâ­nii că în­gri­ji­rea să­nă­tă­ții în­cepe din ti­ne­rețe, de pe vre­mea când ți se pare că ni­mic rău nu ți s‑ar pu­tea în­tâm­pla. Să le ex­plici într-un mod con­ving­ă­tor că dacă fu­mează ca niște po­se­dați, dacă che­fu­iesc în clu­buri în fi­e­care seară, dacă mă­nâncă junk food de la șa­or­me­rii, Mc­Do­nalds, KFC și alte ase­me­nea fa­brici de co­les­te­rol și to­xine vor avea pro­bleme mari de să­nă­tate, dacă nu in­clud în di­eta lor le­gume și fructe proas­pete vor re­greta amar­nic mai târ­ziu. Și nu doar să îi con­vingi prin edu­ca­ție, dar să și acor­dezi le­gi­sla­ția în sen­sul spri­ji­ni­rii aces­tor idei. Cum? Prin taxe. Vrei să ții te­rasa des­chisă toată noap­tea, în fi­e­care zi? Foarte bine, dar te costă x euro pe zi și pe me­trul pă­trat al lo­ca­ției. Vrei să vinzi mân­care pro­ce­sată in­dus­trial, care con­ține ada­o­suri și alte ches­tii non-na­tu­rale? Mi­nu­nat, dar există o taxă de să­nă­tate de x euro pe ki­lo­gra­mul de mân­care vân­dută. Vrei să vinzi ți­gări? Si­gur că da, dar ac­ciza e cinci euro pe pachet.

De aici tre­buie în­ce­pută re­forma sis­te­mu­lui de să­nă­tate. Alt­min­teri nu fa­cem de­cât să con­struim un sis­tem de îm­bo­gă­țire a com­pa­ni­i­lor far­ma­ce­u­tice, în­cer­când să su­pra­vie­țuim cât mai mult prin in­ter­me­diul unor chi­mi­cale me­di­cale care să ne scape de otră­vi­rea pro­dusă de niște chi­mi­cale alimentare.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...