Pe oricine întrebi afli că nu se uită decât la Discovery și la Animal Planet. Nici vorbă de Antene, nici vorbă de emisiunile lui Capatos sau ale lui Mircea Badea. Toată lumea privește numai la documentare despre rinoceri, crocodili și girafe, la filme despre istorie și emisiuni cu secrete culinare exotice. Pe oricine întrebi nu citește decât cărți sau știri de pe Internet. Nici vorbă de Click sau Cancan, nici pomeneală de Libertatea. Presa tabloidă probabil trage să moară fără nici un cititor. Degeaba mamzel Crudu se lasă pozată cu chiloții la vedere, degeaba încearcă să se sinucidă Zăvoranca, degeaba divorțează cuplul Marin-Bănică. Lumea e absorbită de cultură și știință.
Iar în pauzele de lectură și când rinocerii de pe Animal Planet se duc mai la stânga, undeva în afara ecranului, să se ușureze și ei liniștiți fără să se uite întregul mapamond la ei, toată lumea intră pe Facebook și postează de zor. Ce? Păi poze sexy, imagini ridicole sau chiar scabroase, poze cu mâncare, fotografii cu plozii personali, bancuri deocheate. Iar mai presus de toate, fraze memorabile. De pildă “Dacă aprinzi un felinar, acesta va lumina și calea ta”. No shit?!? Really? Sau “View life as a continuous learning experience”. Nu m‑aș fi gândit… ce profund!
Da, așa e, sunt convins: lumea nu citește tabloide. Cu astfel de conținut pe Facebook, cine mai are nevoie de Cancan? Preocupați să contribuim la marele ghiveci de pe Facebook, unde viețile proprii se amestecă cu ale altora fără discernământ și fără noimă într-un soi de tocăniță cu gust cvasi-plăcut, nu prea mai avem timp să medităm la propria viață, la ce ar trebui să facem în loc să reproducem cuvintele altora. Nu încercăm să înțelegem sensul acelor cuvinte și n‑avem răbdarea de a aduce în viața proprie eventuala lor înțelepciune.
Poate că ar trebui să ne oprim din a cita pe alții și să începem să punem acolo propriile noastre cuvinte, propriile noastre idei. Ar fi semnul curajului de a renunța să ne ascundem în spatele unor simboluri. Ar fi începutul unui dialog sincer, despre cine suntem în realitate. Și mai ales despre cine vrem să devenim.
Lasă un comentariu