În lumea întreagă se depune un efort extraordinar de tehnologizare. Majoritatea dintre noi înclinăm să credem că viața ne este cu atât mai bună și mai frumoasă cu cât avem în jurul nostru mai multă tehnologie. Și nu precupețim nici un efort în a ne strădui să producem banii necesari pentru a ne cumpăra și mai multa tehnologie. Încălecați pe mormanul de electrocasnice, gadgeturi și computere, noi suntem tot mai grași și mai neputincioși fizic, tot mai stupizi și mai superficiali. Dar asta nu ne împiedică să ne întrecem între noi, ca să dovedim că telefonul ne este mai smart și mașina mai dotată.
Faptul că am abandonat selecția naturală ca principiu de progres al speciei va avea probabil niște consecințe pe care le vom regreta. Suntem încă construiți fizic după principiile abilităților naturale, încă mai avem ceva din coordonarea ochi-mână a vânătorului cu sulița și arcul, rezistența fizică a agricultorului primitiv. Sistemele moderne de alimentație și de sănătate lucrează însă împotriva acestui tip de om, făcând posibilă supraviețuirea bicisnicului, neîndemânatecului, slăbănogului, ajutându‑l să reușească și să se perpetueze. E drept, unii dintre ei au niște minți luminate, dar astea sunt excepții. Ne luptăm să trăim mai mult, să asigurăm hrană pentru mai mulți, să ne înmulțim. În fond, de ce e atât de important să fim tot mai mulți? Este cantitatea o garanție a progresului în sensul evoluției speciei?
Privim progresul doar prin prisma tehnologiei — cu cât mai multe mașini și echipamente inventăm, cu atât ni se pare că am evoluat mai mult. Dar oare faptul că ne înlocuim creierul cu echipamente care gândesc în locul nostru va conduce — pe termen lung — la o inteligență superioară a speciei umane? Faptul că punem mașinile să execute în locul nostru operațiunile care necesită coordonare și atenție, va conduce la un om al viitorului abil și versatil din punct de vedere fizic? Mai sunt importante abilitățile fizice într‑o lume complet tehnologizată? Putem susține pe termen lung această tehnologie și energia pe care ea o consumă? Va trebui să ne întoarcem cândva la munca fizică?
Există desigur și tehnologii care ne-au ajutat. Nu susțin că tehnologia este dăunătoare în sine. Au fost de‑a lungul timpului invenții care ne-au împins mai departe, prin care am progresat în mod real. Hărțile — care ne-au ajutat să înțelegem spațiul în care ne mișcăm. Ceasul — care ne‑a dat o altă înțelegere a timpului. Tiparul — care ne‑a dat posibilitatea să memorăm prin cărți ceea ce am învățat și să ne educăm. Dar toate astea au ceva în comun: sunt tehnologii care se adresează intelectului, sunt invenții care se adaugă propriei noastre gândiri, potențând‑o. Utilizându-le devenim superiori nouă înșine, fără a ne pierde calități esențiale ale moștenirii noastre genetice.
Iată o demonstrație a progresului tehnologic care mă determină să mă întreb: evoluție înseamnă să delegăm complexitatea către computer, să externalizăm gândirea către mașini, să depindem de energie pentru toate aspectele vieții noastre? Ne simplificăm viața chiar dacă astfel ne simplificăm pe noi înșine, ca ființe?
10:01
Evoluam 🙂 Deja spunem ca am facut sport daca mergem 1 km pe jos.
Probabil vom ajunge la fel de dinamici precum oamenii din WALL‑E: http://www.imdb.com/title/tt0910970/
12:01
1 km pe jos e sport de performanță. Să vii la noi în clădire să vezi cum se urcă cu liftul la etajul 1…
18:01
Aproape că m‑a uimit ușurința cu care am renunțat la TV. De tot. Sigur, am mai avut perioade fără acest aparat în casă, dar prin prisma faptului că în ultimul timp, totuși, mă uitam, mă așteptam ca din obișnuință să‑i dau drumul.
În vacanțe sau la țară nu folosesc nici mobilul, nici internetul. Mobilul il verific o data pe zi.
Când ai ce să pui în loc e foarte ușor să renunți la tehnologie.