Există un site foarte interesant — și cred că în egală măsură util — de dezbateri publice. Se numește Closer2Oxford și, dacă am înțeles corect scopul său, este o platformă online destinată în primul rând studenților. Faptul că dezbaterea reală în discursul politic și social românesc este aproape inexistentă e un adevăr care nu mai are nevoie de nici o… dezbatere. În locul schimbului util de idei, a confruntării argumentate și documentate, avem minciuna și demagogia, răspândite prolific prin mass-media.
Ideea de la care pleacă site-ul Closer2Oxford e simplă: libertatea de expresie şi dreptul la opinie nu sunt câştigate nicăieri definitiv, ci sunt întreţinute prin lectură, curaj şi inteligenţă. Așa că sunt propuse dezbaterii teme cât se poate de serioase, la care se pot înscrie echipe afirmatori (cei care susțin ideea avansată ca temă) și negatori (cei care încearcă să o contrazică). Remarc faptul că se punctează drept câștigătoare nu argumentația validă a uneia dintre cele două părți, ci iscusința celor ce dezbat. Cu alte cuvinte, concluziile dezbaterilor nu reflectă neapărat valoarea de adevăr a raționamentelor invocate, ci știința de a argumenta convingător în favoarea propriei opinii, oricare ar fi ea.
* * *
Cu acest amendament în minte am parcurs dezbaterea pe tema “E timpul să interzicem publicitatea care se adresează copiilor”, un subiect care mi se pare cât se poate de serios, dar și generos ca teren de argumente pro și contra. Am fost dezamăgit să constat ca echipa negatoare a câștigat, având însă niște argumente pe care eu le-aș fi desființat relativ simplu. Iată cum:
Primul argument al negatorilor se centrează pe ideea că publicitatea adresată copiilor generează venituri care ulterior sunt folosite pentru cumpărarea emisiunilor adresate tot lor. Faptul că prin publicitate se generează venituri mi se pare că e o argumentație aflată în contradicție cu regulile dezbaterii (cele stabilite de Close2Oxford), care prevăd că explicațiile truistice nu sunt permise (pct 5.2.1.d). Iar faptul că aceste venituri sunt folosite pentru a produce emisiuni pentru copii absolutizează valoarea acestor emisiuni, ca și cum ar fi neapărat bune (ceea ce este discutabil).
Apoi, privind problema programelor pentru copii din perspectivă financiară, mă întreb cui ar vinde producătorii de conținut media pentru copii aceste emisiuni, dacă televiziunile ar avea bani mai puțini? Nu mi se pare că televiziunile sunt captive, ci producătorii de emisiuni, care vor trebui să-și reducă pretențiile financiare.
Al doilea argument al negatorilor este ridicol. Accesul la informație nu este util nimănui în absența discernământului de înțelegere a conținutului și consecințelor acesteia. Un copil nu are dezvoltarea psihică și fizică necesară pentru a distinge care informații îi sunt favorabile și care nu. Altminteri o să spunem că în numele accesului la informație (egal cu al adultului) trebuie să le dăm acces de pildă la pornografie.
Al treilea argument este la fel de invalid ca și al doilea, pentru că simțul critic se poate dezvolta doar în condițiile în care copilului îi sunt prezentate toate opțiunile, nu doar cele care reprezintă interesele unor anumite părți1 interesate. Concret, dacă statul român (sau oricare stat) își asumă rolul de a face publicitate în egală măsură alimentelor sănătoase, prin toate mijloacele de marketing, atunci pot fi de acord să avem și publicitate la junk-food. Altminteri ce înseamnă simț critic? Să alegi între McDonald și KFC2, în spatele cărora se află până la urmă aceleași fonduri de investiții?
În fine, simț critic înseamnă și criterii de apreciere, care sunt rezultatul educației, nu al geneticii. Până nu finalizăm educația copilului (nu intru în dezbaterea despre adecvarea educației la societatea contemporană, presupunem că ea există), acesta nu are încă instrumentele necesare unei gândiri critice corecte.
* * *
Dincolo de argumentația mea mai bună sau mai proastă, sunt fericit că există totuși astfel de inițiative. Orice sămânță de educație, orice încurajare a logicii și argumentației întemeiate pe lectură și reflecție, este de salutat într‑o Românie atât de înclinată spre frivolitate consumeristă. Mai aproape de rațiune înseamnă mai aproape de condiția umană.
Note:
Lasă un comentariu