PDL este un par­tid mort. În afara unei re­țele de fi­li­ale și mem­bri, nu mai are ni­mic alt­ceva. Nici idei, nici plat­formă po­li­tică pe care să le așeze, nici li­deri au­ten­tici care să lu­mi­neze ca­lea po­li­tică. Une­ori am im­pre­sia că, dacă nu l‑ar fi avut pe Bă­sescu la Co­tro­ceni, care să mai mo­bi­li­zeze acea parte a elec­to­ra­tu­lui care încă apre­ciază sti­lul său, PDL s‑ar fi pră­bu­șit și mai dra­ma­tic la ale­ge­rile din de­cem­brie, ur­mând soarta PNȚCD din 2000. Pe fon­dul evo­lu­ției din ul­tima vreme a PNL, sub ba­gheta ca­bo­ti­nu­lui-șef An­to­ne­scu, dreapta rămâne ast­fel com­plet des­co­pe­rită, iar acest deze­chi­li­bru nu poate fi o veste bună pen­tru clasa de mijloc.

Nu mă aș­tep­tam la mi­nuni în pe­ri­oada care a tre­cut din par­tea pe­de­liș­ti­lor. Știm deja cine sunt și ce le poate pie­lea, dar spe­ram to­tuși la un dram de prag­ma­tism, de adec­vare la sta­rea re­ală a lu­cru­ri­lor, care să de­mon­streze că își pot re­veni mă­car par­țial. În loc de asta pri­mim dis­cur­sul sterp al lui Blaga, lip­sit de idei și de ima­gi­na­ție, cri­ti­când spo­ra­dic și ine­fi­cient pu­te­rea ac­tu­ală, cu ar­gu­mente fra­gile și dis­cu­ta­bile. Boc s‑a re­tras la Cluj și doar din când în când mai dă câte o de­cla­ra­ție pu­blică, con­fir­mând ast­fel că, lip­sită de mâna ma­es­tru­lui pă­pușar, ma­rio­neta nu are o viață pro­prie. Ce­zar Preda — alt­min­teri o voce so­noră în pe­i­sa­jul pe­de­list — ne ține dis­cur­suri des­pre cât de mul­țu­mit este par­ti­dul său de pres­ta­ția Ele­nei Bă­sescu în par­la­men­tul Eu­ro­pei, îm­pin­gându-se pe sine și pe co­le­gii săi într-un ri­di­col cos­mic. Ce ar­gu­mente mai bune pen­tru ad­ver­sa­rii po­li­tici de­cât să la­uzi bei­za­daua pre­zi­den­ți­ală, bi­ne­cu­nos­cută deja pen­tru agra­ma­tism și in­cul­tură? Peste asta, apare și vo­cea lui Blaga, care ne su­ge­rează că Vi­deanu ar fi un po­ten­țial can­di­dat la pre­șe­den­ție în 2014, din par­tea PDL. O pros­tie mai mare n‑am au­zit de mult — Vi­deanu este unul din­tre cei mai pu­țini po­pu­lari li­deri ai PDL, aso­ciat cu co­rup­ția chiar și de că­tre cei în­gă­du­i­tori cu acest par­tid. Iar peste toți plu­tește Elena Udrea, o fe­meie cu o vo­ință demnă de o ca­uză mai bună, care cred că și moartă ar mai bân­tui — ca o fan­tomă — po­li­tică românească.

Există în PDL un mic grup, cel nu­mit al re­for­ma­to­ri­lor, care e sin­gu­rul no­ta­bil din punct de ve­dere po­li­tic, deși su­feră în ul­tima vreme de un soi de im­po­tență or­ga­ni­za­torică. Cris­tian Preda, Se­ver Vo­i­ne­scu și Mo­nica Ma­co­vei sunt vâr­ful de lance al aces­tui grup, per­so­na­li­tă­țile cele mai cu­nos­cute ale ari­pii cri­tice, dar care par să nu aibă ac­ces la che­ile vi­i­to­ru­lui PDL. De­si­gur, îna­inte de a aban­dona par­ti­dul, e bine de ve­ri­fi­cat dacă nu cumva acesta ar pu­tea fi pre­luat, pen­tru a va­lo­ri­fica pal­ma­re­sul po­zi­tiv — atât cât este — și re­mar­ca­bila in­fras­truc­tură lo­gis­tică. Pro­ba­bil că bă­tă­lia se va duce la ur­mă­to­rul con­gres, însă ni­mic din ceea ce se în­tâm­plă nu sem­na­lează că­tre ex­te­rior că acești re­for­ma­tori își pre­gă­tesc bă­tă­lia cu con­ser­va­to­rii. Eu unul mă în­do­iesc că de­țin in­flu­ența și po­pu­la­ri­ta­tea in­ternă pen­tru a în­frânge di­no­za­u­rii pedeliști.

În­tre timp Forța Ci­vică a lui Mi­hai Răzvan Un­gu­reanu n‑a re­u­șit să de­mon­streze ni­mic. Poate doar că e lip­sită de… forță. M‑aș mira să fie co­a­gu­lan­tul unui par­tid nou de dreapta, pen­tru că îi lip­sește “ori­gi­nea să­nă­toasă”, iar aici mă re­fer la cel ce l‑a în­fi­in­țat (Vi­o­rel Lis, o per­soană po­li­tică nu toc­mai frec­ven­ta­bilă), dar și la vi­teza cu care a fost “re­șa­pat” pen­tru a sus­ține can­di­da­tu­rile unei mici gru­pări li­be­ral-con­ser­va­toare. În pa­ra­lel Noua Re­pu­blică s‑a trans­for­mat în sfâr­șit în par­tid, în­che­ind epo­peea de opt luni a fi­na­li­ză­rii for­ma­li­tă­ți­lor ne­ce­sare. Asta în­seamnă că re­for­ma­to­rii din PDL au to­tuși un loc unde să se re­tragă dacă vor pierde bă­tă­lia din pro­priul par­tid. Rămâne de vă­zut dacă, în ab­sența unei lo­gis­tici adec­vate și a unui apa­rat de par­tid ro­dat și efi­cient, Noua Re­pu­blica se va pu­tea pro­mova ca noua voce a drep­tei ro­mâ­nești. Lipsa de ca­rismă a lui Neamțu et comp nu ar fi de­loc su­pli­nită prin per­so­na­li­tăți pre­cum Cris­tian Preda sau Se­ver Vo­i­ne­scu, ei în­șiși cu des­tul de pu­țină priză la pu­blic. Pe Mo­nica Ma­co­vei nici n‑o iau în con­si­de­rare, pen­tru că mi­so­gi­nis­mul po­po­ru­lui ro­mân nu per­mite — deo­cam­dată — afir­ma­rea unei fe­mei ca li­der ve­ri­ta­bil. Dreapta s‑ar pu­tea să aibă o plat­formă în Noua Re­pu­blică, dar va rămâne în criză de lideri.

Ceva mă face să cred că nici Bă­sescu nu-și mai face o miză din a re­sus­cita PDL-ul, care i‑ar pu­tea atârna ca o pia­tră de gât. Mai de­grabă Noua Re­pu­blică, pre­gă­tită din timp de pri­e­te­nul Lă­ză­roiu, ar pu­tea fi un pro­iect po­li­tic unde ar pu­tea să se des­fă­șoare mai le­jer, dar există o dis­tanță se­si­za­bilă — cel pu­țin deo­cam­dată — în­tre dis­cur­sul și me­to­dele aces­tui nou par­tid și ale lui Bă­sescu. Pro­ba­bil că PDL se va stinge ușor după 2014, după ple­ca­rea lui Bă­sescu de la Co­tro­ceni. Va conta tot mai pu­țin, dar ar pu­tea de­conta toate gre­șe­lile tre­cu­tu­lui bă­sescian, lu­ând cu el în mor­mân­tul is­to­riei o parte a an­ti­pa­tiei po­pu­lare care ar fi avut alt­min­teri o altă des­ti­na­ție. Ca po­li­ti­cian cu in­tu­i­ție și fără scru­pule, Bă­sescu ar pu­tea fi ten­tat să‑i pre­gă­tească acest des­tin fos­tu­lui său par­tid. Până își va fi în­de­pli­nit ul­tima mi­siune, PDL tre­buie să rămână așa cum e, în stare de con­ser­vare. Un mort fru­mos, cu ochii vii ce scânteie‑n afară.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.