PDL este un partid mort. În afara unei rețele de filiale și membri, nu mai are nimic altceva. Nici idei, nici platformă politică pe care să le așeze, nici lideri autentici care să lumineze calea politică. Uneori am impresia că, dacă nu l‑ar fi avut pe Băsescu la Cotroceni, care să mai mobilizeze acea parte a electoratului care încă apreciază stilul său, PDL s‑ar fi prăbușit și mai dramatic la alegerile din decembrie, urmând soarta PNȚCD din 2000. Pe fondul evoluției din ultima vreme a PNL, sub bagheta cabotinului-șef Antonescu, dreapta rămâne astfel complet descoperită, iar acest dezechilibru nu poate fi o veste bună pentru clasa de mijloc.
Nu mă așteptam la minuni în perioada care a trecut din partea pedeliștilor. Știm deja cine sunt și ce le poate pielea, dar speram totuși la un dram de pragmatism, de adecvare la starea reală a lucrurilor, care să demonstreze că își pot reveni măcar parțial. În loc de asta primim discursul sterp al lui Blaga, lipsit de idei și de imaginație, criticând sporadic și ineficient puterea actuală, cu argumente fragile și discutabile. Boc s‑a retras la Cluj și doar din când în când mai dă câte o declarație publică, confirmând astfel că, lipsită de mâna maestrului păpușar, marioneta nu are o viață proprie. Cezar Preda — altminteri o voce sonoră în peisajul pedelist — ne ține discursuri despre cât de mulțumit este partidul său de prestația Elenei Băsescu în parlamentul Europei, împingându-se pe sine și pe colegii săi într-un ridicol cosmic. Ce argumente mai bune pentru adversarii politici decât să lauzi beizadaua prezidențială, binecunoscută deja pentru agramatism și incultură? Peste asta, apare și vocea lui Blaga, care ne sugerează că Videanu ar fi un potențial candidat la președenție în 2014, din partea PDL. O prostie mai mare n‑am auzit de mult — Videanu este unul dintre cei mai puțini populari lideri ai PDL, asociat cu corupția chiar și de către cei îngăduitori cu acest partid. Iar peste toți plutește Elena Udrea, o femeie cu o voință demnă de o cauză mai bună, care cred că și moartă ar mai bântui — ca o fantomă — politică românească.
Există în PDL un mic grup, cel numit al reformatorilor, care e singurul notabil din punct de vedere politic, deși suferă în ultima vreme de un soi de impotență organizatorică. Cristian Preda, Sever Voinescu și Monica Macovei sunt vârful de lance al acestui grup, personalitățile cele mai cunoscute ale aripii critice, dar care par să nu aibă acces la cheile viitorului PDL. Desigur, înainte de a abandona partidul, e bine de verificat dacă nu cumva acesta ar putea fi preluat, pentru a valorifica palmaresul pozitiv — atât cât este — și remarcabila infrastructură logistică. Probabil că bătălia se va duce la următorul congres, însă nimic din ceea ce se întâmplă nu semnalează către exterior că acești reformatori își pregătesc bătălia cu conservatorii. Eu unul mă îndoiesc că dețin influența și popularitatea internă pentru a înfrânge dinozaurii pedeliști.
Între timp Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu n‑a reușit să demonstreze nimic. Poate doar că e lipsită de… forță. M‑aș mira să fie coagulantul unui partid nou de dreapta, pentru că îi lipsește “originea sănătoasă”, iar aici mă refer la cel ce l‑a înființat (Viorel Lis, o persoană politică nu tocmai frecventabilă), dar și la viteza cu care a fost “reșapat” pentru a susține candidaturile unei mici grupări liberal-conservatoare. În paralel Noua Republică s‑a transformat în sfârșit în partid, încheind epopeea de opt luni a finalizării formalităților necesare. Asta înseamnă că reformatorii din PDL au totuși un loc unde să se retragă dacă vor pierde bătălia din propriul partid. Rămâne de văzut dacă, în absența unei logistici adecvate și a unui aparat de partid rodat și eficient, Noua Republica se va putea promova ca noua voce a dreptei românești. Lipsa de carismă a lui Neamțu et comp nu ar fi deloc suplinită prin personalități precum Cristian Preda sau Sever Voinescu, ei înșiși cu destul de puțină priză la public. Pe Monica Macovei nici n‑o iau în considerare, pentru că misoginismul poporului român nu permite — deocamdată — afirmarea unei femei ca lider veritabil. Dreapta s‑ar putea să aibă o platformă în Noua Republică, dar va rămâne în criză de lideri.
Ceva mă face să cred că nici Băsescu nu-și mai face o miză din a resuscita PDL-ul, care i‑ar putea atârna ca o piatră de gât. Mai degrabă Noua Republică, pregătită din timp de prietenul Lăzăroiu, ar putea fi un proiect politic unde ar putea să se desfășoare mai lejer, dar există o distanță sesizabilă — cel puțin deocamdată — între discursul și metodele acestui nou partid și ale lui Băsescu. Probabil că PDL se va stinge ușor după 2014, după plecarea lui Băsescu de la Cotroceni. Va conta tot mai puțin, dar ar putea deconta toate greșelile trecutului băsescian, luând cu el în mormântul istoriei o parte a antipatiei populare care ar fi avut altminteri o altă destinație. Ca politician cu intuiție și fără scrupule, Băsescu ar putea fi tentat să‑i pregătească acest destin fostului său partid. Până își va fi îndeplinit ultima misiune, PDL trebuie să rămână așa cum e, în stare de conservare. Un mort frumos, cu ochii vii ce scânteie‑n afară.
Lasă un comentariu