De-aș fi prim ministru

In­ves­ti­ți­ile în să­nă­tate sunt o dis­cu­ție lungă de do­uă­zeci de ani. Ne-am plic­ti­sit pro­ba­bil ma­jo­ri­ta­tea din­tre noi să tot au­zim ace­leași po­vești des­pre pro­cen­tul din PIB care tre­buie alo­cat, dar nici­o­dată nu sunt des­tui bani, des­pre li­ci­ta­ți­ile de echi­pa­mente și me­di­ca­mente, dar care sunt tru­cate, des­pre me­di­cii gro­zavi pe care îi pre­gă­tim în șco­lile ro­mâ­nești, dar care pleacă să mun­cească în alte țări. Ca și în ca­zul edu­ca­ției, sin­gura so­lu­ție ima­gi­nată de toți gu­ver­nan­ții post-de­cem­briști este cum să facă să toarne mai mulți bani într-un sis­tem de să­nă­tate bol­nav de co­rup­ție și in­com­pe­tență ad­mi­nis­tra­tivă, ca și cum ba­nii ar pu­tea re­zolva ca prin far­mec toate pro­ble­mele acu­mu­late de‑a lun­gul mul­tor ani de ne­pă­sare și hoție.

Am au­zit de cu­rând că la Turnu Se­ve­rin a fost tri­misă în ju­de­cată o in­fir­mieră pen­tru dare de mită, oca­zie cu care s‑au de­voa­lat “ta­ri­fele” prac­ti­cate pen­tru an­ga­ja­rea într-un spi­tal: 7.000 de lei pen­tru un post de in­fir­mieră sau bran­car­dier, 10.000 de lei pen­tru un post de asis­tent me­di­cal, cine știe cât pen­tru un me­dic. Nu mă pot îm­pie­dica să nu mă în­treb de ce ar da ci­neva 7.000 de lei ca să ocupe un post unde pri­mește un sa­la­riu de câ­teva sute de lei pe lună. Răs­pun­sul îl știm cu to­ții: șpă­gile sunt con­si­de­ra­bile atunci când vrei ca in­fir­miera să aibă grijă de un bol­nav, adică să-și facă treaba pen­tru care e plătită. Ce‑i drept, prost.

Eu cred că tur­nând bani în sis­te­mul de să­nă­tate, efec­tele nu vor fi di­rect pro­por­țio­nale cu su­mele alo­cate. Nu se va ajunge de­cât la o îm­bu­nă­tă­țire re­la­tivă a con­di­ți­i­lor de tra­ta­ment în po­li­cli­nici și spi­tale, iar cea mai mare parte a su­me­lor va lua ca­lea fir­me­lor cli­en­te­le­lor po­li­tice, care vor câștiga li­ci­ta­ți­ile și con­trac­tele cu aju­to­rul per­so­na­lu­lui me­di­cal, co­in­te­re­sat fi­nan­ciar prin mită. Dacă vrem să­nă­tate, ar tre­bui să gân­dim mai profund.

Dacă aș fi prim mi­nis­tru aș în­cepe cu te­re­nu­rile de sport de pe lângă școli. Aș mai tăia din chi­mia și fi­zica de gim­na­ziu, că ori­cum nu se li­pește ni­mic de elevi și i‑aș scoate să facă miș­care. Aș aduce niște an­tre­nori de di­verse spor­turi și i‑aș plăti să facă ore cu co­piii. Aș mai or­ga­niza con­cur­suri spor­tive, care să scoată co­piii din case, din fața cal­cu­la­toa­re­lor. Aș face orele de bi­o­lo­gie în na­tură. Aș face piste de bi­ci­clete prin ora­șele mari, care să în­cu­ra­jeze lu­mea să lase ma­și­nile și să adopte un stil de viață mai să­nă­tos, în con­di­ți­ile în care nu-și riscă viața pe­da­lând pe străzi pline de șo­feri inconștienți.

Dacă aș fi prim mi­nis­tru aș mări su­pra­fața par­cu­ri­lor și aș planta co­paci pe fi­e­care pă­tră­țel de te­ren. Aș da jos toți stâl­pii și toate pa­no­u­rile de pu­bli­ci­tate și în lo­cul lor aș pune ve­ge­ta­ție. Aș ame­naja în ju­rul ora­șe­lor mari, prin pă­du­rile din apro­pi­ere, piste de bi­ci­clete, te­re­nuri de sport și aș face li­nii de auto­buz până acolo, care să ducă oa­me­nii la aer cu­rat în we­e­kend. Iar acolo aș pune niște oa­meni care să ve­gheze că nu se trans­formă to­tul într-un mare gră­tar cu mici și bere. Aș face baze nau­tice pe fi­e­care lac mai mare din ju­rul ora­șe­lor și le-aș dota cu ca­iace și ca­noe de în­chi­riat. Aș mai scoate din orașe pe cât po­si­bil auto­bu­zele, în­lo­cu­indu-le cu me­trou, tram­vaie și tro­lei­buze, care nu po­lu­ează ae­rul. Aș in­sti­tui taxe de ac­ces cu ma­șina în oraș, pro­gre­sive pe mă­sură ce te apro­pii de cen­tru. Aș desfi­ința toate se­di­ile de fa­brici din in­te­ri­o­rul ora­șe­lor și le-aș tri­mite cu po­lu­a­rea lor la mar­gi­nile ora­șe­lor, în par­curi in­dus­tri­ale unde ve­ge­ta­ția ar fi cât de abu­n­dentă posibil. 

Dacă aș fi prim mi­nis­tru aș pune niște taxe mișto pe toți co­lo­ran­ții, adi­ti­vii și în­tă­ri­to­rii de gust fo­lo­siți în Ro­mâ­nia, ca să în­cu­ra­jez un stil de ali­men­ta­ție să­nă­tos. Aș în­cu­raja agri­cul­tura eco­lo­gică, ve­ri­fi­cată cu aten­ție pen­tru a nu fi fal­si­fi­cată de pro­fi­tori. Aș spri­jini tu­ris­mul eco­lo­gic și aș face din Ro­mâ­nia un brand nou: ul­tima țară na­tu­rală din Eu­ropa. Aș spri­jini mi­cii pro­du­că­tori agri­coli, scutindu‑i de taxe până ajung la o anu­mită ci­fră de afa­ceri. Aș face pro­pa­gandă pe toate ca­na­lele po­si­bile des­pre im­por­tanța unei di­ete echi­li­brate, cu le­gume și fructe proas­pete sau cât mai pu­țin pre­lu­crate ter­mic. Aș in­ter­zice pro­du­sele din ani­male hră­nite cu hor­moni și do­pate cu antibiotice. 

Dacă aș fi prim mi­nis­tru aș face o cam­pa­nie in­tensă de pro­mo­vare a ideii că să­nă­ta­tea tre­buie păs­trată și nu re­do­bân­dită după ce deja te-ai îm­bol­nă­vit. Aș în­cu­raja pre­ven­ția pu­nând o co­plată con­sis­tentă pen­tru cei care nu s‑au pre­zen­tat la doc­tor vreme în­de­lun­gată și apar abia când au afec­țiuni grave. Aș în­cu­raja tra­ta­men­tul am­bu­la­to­riu ca să nu um­plu inu­til pa­tu­rile spi­ta­le­lor, doar de dra­gul de a crea o sursă de șpagă pen­tru me­dici, asis­tente și in­fir­mi­ere. Aș lua foarte în se­rios me­di­cina al­ter­na­tivă, care nu e de­loc o pros­tie, încurajând‑o fără să o ig­nor pe cea tradițională.

Și sunt si­gur că dacă aș re­uși doar ju­mă­tate din ce am enu­me­rat aici, să­nă­ta­tea ro­mâ­ni­lor s‑ar îm­bu­nă­tăți con­si­de­ra­bil. Nu în două zile, nici în două luni, nici în doi ani, dar pro­ba­bil că în zece ar în­cepe să se simtă efec­tele. Ceea ce nu ar fi de­loc rău. Iar ba­nii ar pu­tea fi mai pu­țin ne­ce­sari pe me­di­ca­mente și echi­pa­ment de tra­ta­ment și mai mulți dis­po­ni­bili pen­tru pre­ven­ție. Dacă aș fi prim ministru…

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...