Care e pri­mul cu­vânt care îți vine în minte când vrei să nu­mești o ca­li­tate a fur­ni­cii? Har­nică, așa‑i? Te-ai în­tre­bat vreo­dată de ce con­si­de­răm har­nică fur­nica? E ade­vă­rat, tru­dește ne­o­bo­sită lu­crând pen­tru co­lo­nie, dar oare sunt fur­ni­cile har­nice doar prin stră­da­nie? Dacă iei o fur­nică din mu­șu­ro­iul ei și o duci acasă, o pui într-un te­ra­riu de sti­clă și o lași să tră­i­ască sin­gură, ce crezi că se va în­tâm­pla? Va fi har­nică? Nu. Va fi doar dez­o­rien­tată, că­u­tând in­sis­tent dru­mul îna­poi că­tre mu­șu­ro­iul fa­mi­liei. Nu‑l va găsi, dar va muri în­cer­când, fără să se oprească, fără să se re­sem­neze, fără să dis­pere. Pur și sim­plu îl va că­uta până va muri de os­te­ne­ală.

Fur­nica nu e in­te­li­gentă. În tru­pul mic de in­sectă nu e loc pen­tru un sis­tem ce­re­bral so­fis­ti­cat. Ai pu­tea spune că e chiar proastă. Cu­rios însă, fa­mi­lia de fur­nici este ex­trem de in­te­li­gentă. Știe să re­ac­țio­neze la orice pe­ri­col ex­te­rior, îm­parte sar­ci­nile cu mare pre­ci­zie și le în­de­pli­nește cu mi­nu­ți­o­zi­tate. E ca­pa­bilă de lu­crări in­gi­ne­rești im­pre­sio­nante, care con­cu­rează cu cele mai so­fis­ti­cate teh­no­lo­gii umane, doar că co­lo­nia de fur­nici face to­tul fără in­stru­mente de mă­sură și fără ma­șini.

Nu‑i așa că e ciu­dat că noi, ro­mâ­nii, sun­tem exact pe dos? Sun­tem des­tul de in­te­li­genți in­di­vi­dual, dar te­ri­bil de stu­pizi ca po­por? Că îm­pre­ună re­u­șim mult mai pu­țin de­căt re­u­șim in­di­vi­dual? Că în loc să ne po­ten­țăm re­ci­proc, ne inhi­băm unii pe cei­lalți? Uită-te la po­ves­tea cu stea­gul se­cui­lor. Am fi pu­tut să le spu­nem că sun­tem mân­dri că ei fac parte din Ro­mâ­nia, că stea­gul ți­nu­tu­lui lor e un sim­bol cul­tu­ral și is­to­ric pe care îl res­pec­tăm și că, pe plan lo­cal, poate fi ex­pus lângă stea­gul Ro­mâ­niei, într‑o mă­rime și po­zi­ție care să re­flecte im­por­tanța sa lo­cală. Crezi că Ro­mâ­nia va păți ceva din ca­uza unei bu­căți de pânză? Sau pen­tru in­te­gri­ta­tea ei e mult mai grav, de pildă, că e con­dusă de o clasă po­li­tică plină de co­rupți, mi­to­mani și in­culți?

Nu de se­cui ar tre­bui să ne te­mem, ci de dez­bi­na­rea noas­tră, de in­ca­pa­ci­ta­tea de a forma o co­lo­nie. Prin care să con­struim mu­șu­ro­iul nu­mit Ro­mâ­nia.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu