Cum nu urmăresc nici o televiziune de o bună bucată de vreme, nu prea sunt la curent cu ce se mai difuzează pe sticlă în materie de formate de emisiuni. Într‑o vreme citeam știrile de pe internet și aflam de tot felul de minuni întâmplate la câte o emisiune, dar curând mi-am dat seama că e întotdeauna vorba de niște banalități stupide, de bârfe și senzaționalisme ieftine, așa că am început să evit orice informație de acest gen. Tabloidizarea televiziunilor este un fenomen în plină desfășurare, căruia nu mă pot opune decât prin ignorarea sa completă.
Nu demult, într‑o dimineață, la Deșteptarea de pe Europa FM, erau invitați doi indivizi care prezintă un astfel de show tv. Nu le-am reținut numele, doar că lucrau pentru Kanal D și că emisiunea se numea ceva cu wow. Am reținut asta pentru că — aflat în trafic către servici — mi-am pus întrebarea cum s‑o scrie numele emisiunii: wow americănește sau uau românește? M‑am documentat înainte de a scrie aceste rânduri: e vorba de Wowbiz, iar pe iluștrii prezentatori îi cheamă Mădălin Ionescu și Andreea Mantea. La radio au fost întrebați de ce cred ei că aceste formate tabloide au un așa succes la telespectatori, iar domnul Mădălin a explicat cu o voce gravă, de expert, că după părerea lui lumea caută să se destindă la sfârșitul unei zile obositoare, să uite de greutățile vieții, să se regăsească în personajele din show, pentru că tot ce le este prezentat li se poate întâmpla și lor, sunt fapte reale. Domnișoara Andreea chițăia aprobator, subliniind că trebuie să ne destindem, să ne “simtem bine”.
Azi am aflat de pe Twitter că s‑a întâmplat ceva care a depășit chiar și îndulgentele limite ale tabloidului socialmente acceptat. Curios, am urmat link-ul. Și am aflat că recent Antena 1 a realizat o emisiune cu Ioana Tufaru, fata Andei Călugăreanu, cea despre care aud că are niște probleme psihice destul de grave, ale căror manifestări nu sunt de natură să facă obiectul curiozității publice. Ca să redau complet contextul raționamentelor mele, trebuie să adaug că am o mare prețuire pentru Anda Călugăreanu, pe care o consider o artistă absolut specială și a cărei memorie nu ar trebui rănită batjocorindu‑i fiica bolnavă. Nu e prima emisiune în care Ioana Tufaru este înfățișată în ipostaze grotești sau umilitoare — titlurile din feed-urile RSS mi-au mai dezvăluit câteva ocazii asemănătoare, dar ultima emisiune a depășit orice imaginație: au filmat‑o în propria ei casă, în baie, detaliind grotesc câteva aspecte ale lipsei de igienă personală. Toate astea într‑o emisiune patronată de o altă femeie…
Emisiunea respectivă a beneficiat de calupuri generoase de publicitate ale unor branduri foarte cunoscute: Eubiotic, Nutline, Dero, Vitamax, Colgate, Whiskas, Urinal Akut, Dolce Sport, Oscillococcinum, Avon, Exoderil, Omniasig, M&M, Acc 600, Doncafe, Provident și L’Oreal. Dintre toți doar Avon — spre cinstea lor — au anunțat că își retrag publicitatea din emisiunea respectivă, considerând că asocierea lor cu astfel de conținut media nu este adecvată. Ceilalți par să fie confortabili cu situația — mizeria din urechile unei biete bolnave pishic se potrivește cu calitatea produselor lor, probabil.
CNA a fost sesizat de peste 100 de telespectatori, care au reclamat ca inacceptabil felul în care este expus un om bolnav psihic. Dar emisiunea în sine a avut recorduri de audiență: peste 1.700.000 de spectatori. Ioana Tufaru este o rețetă de succes — în toamnă, tot din cauza unei situații similare, Antena1 a fost amendată cu 50.000 lei. Faptul că recidivează arată limpede că nu le pasă de amenzi, câtă vreme încasează gras din publicitate.
În vremea asta o categorie relativ slab reprezentată de jurnaliști fac analize și discuții despre efectele negative ale tabloidizării. Întorc subiectul pe toate părțile, se declară dezgustați, se întreabă retoric ce fel de jurnalism e ăsta. Se invită reciproc în emisiuni radiofonice și se aprobă unii pe ceilalți, afirmând că ei n‑ar face niciodată astfel de emisiuni. Firește, nu fac nimic concret, niciodată, pentru a stopa fenomenul, deși de la ei s‑ar aștepta în primul rând o mișcare de mobilizare împotriva transformării mizeriei în spectacol media. Și știți de ce nu fac nimic? Pentru că au descoperit că există o nișă anti-tabloidă, un public care se fidelizează în jurul acestui discurs, deci un potențial de audiență. Din convingere sau snobism un număr de oameni ascultă aceste eterne lamentări, dau telefoane, susțin cauze pe internet și se indignă sincer, dar ineficient. Iar jurnaliștii anti-tabloid îl exploatează elegant și deontologic. Câtă vreme vor fi emisiuni-tabloid, au și ei ce critica. Deci, de ce să le desființăm? Ar fi păcat…
Lasă un comentariu