Când am citit în presă că s‑a întors Băsescu de la Bruxelles cu un buget de aproape 40 miliarde de euro, nu m‑am entuziasmat. M‑am gândit că sunt o grămadă de bani, deși nu îndeajuns de mulți pe cât ne-ar trebui în România ca să acoperim decalajele de dezvoltare față de Europa civilizată. Pe urmă am citit că Ponta este dezamăgit, pentru că nu sunt suficienți. În noiembrie, zice el, se propusese inițial să ni se dea 48 de miliarde, deci Băsescu s‑a arătat slab negociator. Așa că, mi-am spus eu, hai să lecturăm niște cifre, să vedem cum devine problema. Până să mă apuc de scris, alții deja comentau informațiile astea…
În perioada 2007–2013 bugetul UE a fost de 994 miliarde de euro. Pentru perioada 2014–2020 s‑a aprobat un buget de 960 miliarde euro, fiind prima dată când bugetul UE scade. Sunt vremuri grele, puțină moderație nu strică, probabil. Înseamnă că România trebuie să fi primit și ea mai puțin decât în trecut, mi-am zis. Dar, surprinzător, România a primit cu 18% mai mult decât în perioada anterioară. Băsescu spune că e cea mai mare creștere de alocare dintre toate statele Uniunii. Îl cred, pentru că asta e verificabil prin cifre și nu cred că ar fi face cadou așa o eroare presei lui Voiculescu. Deci care e nemulțumirea lui Ponta? Ce putea obține el mai mult de atât, știut fiind că are o imagine foarte șifonată la Bruxelles?
Pe urmă gândul m‑a dus la îndelungile discuții despre absorbția fondurilor europene. Până acum am reușit să consumăm 15% din ceea ce ni s‑a pus la dispoziție, ajungând subiect de dezbateri în Europa, unde alte state au vociferat pe bună dreptate că banii ar fi mai bine să le fie alocați lor, pentru că îi pot investi cu folos. Motivele sunt multe și toate deja cunoscute: lipsa de informare a cetățenilor, piedicile administrative puse de birocrația instaurată de funcționărimea statului, lipsa managerilor de proiect pricepuți, dar — mai presus de toate — tentația ineluctabilă de a fura aceste fonduri pentru propriul interes, fără să fie realizat proiectul finanțat. În condițiile în care n‑am consumat nici un sfert din ce ni s‑a dat, de ce să ne plângem că nu ne e de ajuns? S‑a schimbat ceva radical în privința absorbției banilor europeni de când a venit USL la putere?
În plus este foarte clar pentru oricine are ochi să vadă că UE ne suspectează de comportamente necinstite și probabil va înteți controalele privind utilizarea banilor. Asta înseamnă că matrapazlâcurile n‑or să mai meargă, caz în care nici cei 15% s‑ar putea să nu mai fie consumați. Victor Ponta știe foarte bine aceste lucruri, dar nu ezită să folosească demagogia de câte ori are ocazia. Pentru el punctele de audiență sunt mai importante ca adevărul. Prostimea îl ascultă și, deocamdată, îl crede. Cei care înțeleg că spune minciuni sunt puțini.
Vestea bună este că Europa ne bagă în seamă și vrea să ne dezvoltăm. Dovada e că ne oferă fonduri. Dacă adaug la asta și disponibilitatea anunțată de Barosso de a trimite “un număr suficient de oameni” în România pentru a lucra pe programe, deduc că pe oamenii ăștia chiar îi interesează să ieșim și noi la lumină.
Vestea proastă e că demagogia și corupția din România nu dau semne de retragere, deci oricâți bani vor fi alocați, fie se vor duce în buzunarele mafiei politice, fie vor rămâne doar pe hârtie, la Bruxelles. Iar Victor Ponta — ca un bun demagog ce este — nu va folosi mâna întinsă de europeni, pentru că e prea orgolios și imatur să înțeleagă ce destin politic extraordinar i‑ar fi accesibil dacă ar continua linia reformelor lui Băsescu, chiar dacă declarativ ar spune că el a pus coada la prună.
12:02
Cand lucram la Adiministratia Parcului Gradistea Muncelului, am scris un proiect cu eforturi mari, ca nici cei care ne evaluau nu stiau exact cum sa facem. Am castigat proiectul si dupa ce am fost schimbata din functia de director, noua conducere a crezut de cuviinta sa rezilieze contractul de finantare…
17:02
hmm…
22:02
Lasa tu Ionesco. Noi sa fim sanatosi.