După ce mi-am lă­mu­rit si­tu­a­ția cu care mă voi con­frunta peste vreo 15–16 ani, am în­ce­put să mă gân­desc. Ce e de fă­cut? Nu poți doar să con­stați că vei avea o pro­blemă și să aș­tepți cu mâi­nile în sân să te lo­vească fix în plex. Din fe­ri­cire pu­ți­nele mele cu­noș­tințe de ma­na­ge­ment fi­nan­ciar îmi prind bine acum. Nu cu­nosc eu multe in­stru­mente de cal­cul fi­nan­ciar, dar am un pic de ști­ință des­pre două care cred că sunt nu­mai bune pen­tru ceea ce-mi tre­buie mie: P&L ((Pro­fit and loss, cont de pro­fit și pier­dere — pen­tru cei care nu sunt fa­mi­li­a­ri­zați cu abre­vi­e­rea)) și cash-flow ((Flux de nu­me­rar, or­do­na­rea ve­ni­tu­ri­lor și chel­tu­ie­li­lor în timp.)). Nu vă spe­ri­ați, nu ur­mează un curs des­pre ele. 🙂

Pen­tru a evi­den­ția pro­fi­tul ((În în­țe­le­sul aces­tui text, nu e vorba de un pro­fit în sen­sul unei afa­ceri, ci a unei di­fe­rențe în­tre ve­ni­turi și chel­tu­ieli, că­reia nu i‑am gă­sit altă de­nu­mire.)), adică sur­plu­sul de bani, tre­buie să ana­li­zezi sur­sele de ve­nit și să le com­pari cu chel­tu­ie­lile. Pare sim­plu. Pro­blema e că, atunci când este vorba de o fa­mi­lie, pier­de­rile nu pot fi fi­nan­țate de ni­că­ieri, poate doar de o bancă, dar și în ca­zul acela până la urmă tot tre­buie să re­tur­nezi ba­nii. Deci, ca să poți trăi li­niș­tit la pen­sie, ai ne­voie de un pro­fit ne-ne­ga­tiv. Apoi tre­buie să iei în cal­cul fap­tul că s‑ar pu­tea la un mo­ment dat să ai ne­voie de o sumă mai mare de bani, în ca­zul unei boli mai di­fi­cile, care ne­ce­sită o ope­ra­ție sau un tra­ta­ment cos­ti­si­tor. Asta în­seamnă că tre­buie să pui niște bani de­o­parte, pen­tru zile ne­gre. Deci fie îi ai se­pa­rat, într-un cont de zile ne­gre, fie în fi­e­care lună pui pu­țin de­o­parte, pen­tru vre­muri grele. Așa că ar fi bine ca pro­fi­tul să fie pozitiv.

N‑o să vă vină să cre­deți dar ana­liza asta duce un­deva. În ter­meni prac­tici ai două op­țiuni: fie îți so­co­tești chel­tu­ie­lile ne­ce­sare și în­cerci să-ți asi­guri ve­ni­tu­rile ne­ce­sare pen­tru a le aco­peri com­plet, fie îți so­co­tești ve­ni­tu­rile pe care le vei avea și în­cerci să re­duci chel­tu­ie­lile până când pro­fi­tul de­vine po­zi­tiv. Nu e doar ma­te­ma­tică, e și o de­ci­zie pen­tru mo­dul de viață pe care îl alegi. Să mă explic.

Dacă ho­tă­răști că vrei să ai o bă­trâ­nețe ur­bană, într-un apar­ta­ment de bloc, cu con­for­tul ga­zu­lui și al cu­ren­tu­lui elec­tric, cu apa cu­rentă adusă până la ro­bi­ne­tul tău și ca­na­li­za­rea la câ­țiva pași, tre­buie să adopți prima va­ri­antă: ma­xi­mi­za­rea ve­ni­tu­ri­lor. Chel­tu­ie­lile în oraș nu prea pot fi re­duse sub o anu­mită li­mită, poate doar prin re­pe­tate sa­cri­fi­cii și re­nun­ța­rea la orice con­fort. Orice ai face, tre­buie să plă­tești. Mân­ca­rea, în­tre­ți­ne­rea ca­sei, hai­nele, uti­li­tă­țile, ser­vi­ci­ile de să­nă­tate, trans­por­tul, că­lă­to­ri­ile — ab­so­lut toate îți scot bani din bu­zu­nar. O dată ce ai sta­bi­lit un stan­dard de viață sub care nu ai vrea să co­bori, e des­tul de sim­plu să cal­cu­lezi cam câți bani pe lună vei avea ne­voie, iar dacă pen­sia nu aco­peră aceste chel­tu­ieli… ei bine, tre­buie să în­cepi să eco­no­mi­sești din timp printr‑o pen­sie privată. 

Cam ăsta e mo­men­tul în care în ecu­a­ție apare o nouă ne­cu­nos­cută, pe care însă tre­buie s‑o apro­xi­mezi ca va­loare: cât vei trăi după pen­sio­nare? Toți am vrea să cre­dem că vom apuca suta de ani, dar re­a­li­ta­tea nu prea arată așa, deci ești pus în fața ci­ni­cei în­tre­bări și obli­gat să-ți dai un răs­puns sin­cer. De asta de­pinde suma pe care va tre­bui s‑o ai dis­po­ni­bilă. De pildă, ima­ginându-mi că vom trăi până la 85 de ani (des­tul de am­bi­țios plan, știu), vom avea ne­voie de vreo 20 ani x 12 luni x 1000€, adică 240.000€. Să zi­cem că sta­tul va re­uși să aco­pere prin pen­sie vreo 400€. Eu tre­buie să mai adaug încă 144.000€, în ur­mă­to­rii 16 ani. Adică să eco­no­mi­sesc 144.000€ / 16 ani / 12 luni, ceea ce în­seamnă 750€ pe lună. O sumă fru­mu­șică, nu? Mai ales când mai de plătit și un cre­dit ipo­te­car, a că­rui rată e și ea dodoloață…

Dacă însă ho­tă­răști că vrei să ai o bă­trâ­nețe ru­rală, ac­tivă, cu o mică gos­po­dă­rie care să-ți asi­gure hrana zil­nică, a doua va­ri­antă de cal­cul e mai pro­duc­tivă. În­cepi să cal­cu­lezi care chel­tu­ieli le poți tăia de pe listă, pen­tru că ți le asi­guri prin pro­pria muncă. Bi­ne­în­țe­les e vorba mai ales de hrană. Cu un mic so­la­riu, un pic de gră­dină, câ­țiva pomi fruc­ti­feri, niște gă­ini și doi-trei stupi poți să aco­peri prin­ci­pa­lele ne­voi pen­tru două per­soane. Unde mai pui la so­co­teală și fap­tul că mă­nânci să­nă­tos, ceea ce în ca­zul tra­i­u­lui în oraș nu ar fi po­si­bil de­cât cu chel­tu­ieli mari. Este foarte po­si­bil să fie în­de­a­juns cei 400€ pe care îi pri­mești prin pen­sia de stat sau îi poți su­pli­menta cu încă 200€ pe lună, adică un to­tal de 48.000€, eco­no­mi­sind din timp. În ca­zul meu asta ar în­semna ca, de azi, să pun de­o­parte 250€ pe lună. Mult mai re­zo­na­bil, nu?

Fi­rește,  o ast­fel de gos­po­dă­rie nu o în­fi­in­țezi fără bani. Dar, ne­tre­bu­ind să fie ne­a­pă­rat foarte aproape de Bu­cu­rești, sunt des­tule lo­curi unde te­re­nul e încă re­zo­na­bil ca preț. Iar casa și mi­cile echi­pa­mente ne­ce­sare nu te costă în nici un caz 72.000€, atâta vreme cât păs­trezi pro­por­ți­ile din­tre ne­voi și po­si­bi­li­tăți și nu-ți pierzi ca­pul în pro­iecte me­ga­lo­ma­nice. Mai ales că în ul­tima vreme ci­tesc tot mai multe și mai in­te­re­sante ar­ti­cole des­pre per­ma­cul­tură ((Per­ma­cul­tura pre­su­pune mult mai pu­ține ope­ra­ții me­ca­nice asu­pra so­lu­lui, deci chel­tu­ieli mai mici pen­tru se­mă­nat etc.)), care — pen­tru ci­neva ca mine, cu pre­gă­tire în ști­in­țele bi­o­lo­gice — sună foarte ra­țio­nal și fe­za­bil. Să nu vă mi­rați dacă o să ve­deți că în­cep să scriu aici des­pre ast­fel de su­biecte. Studiez.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Alice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Augustin

    Deci ani­ver­sa­rea de 85 o faci (dac-ajungi să) cu fu­nia și să­punu’ lângă tort? 🙂 Ideal e, cred eu, să ai o sursă ine­pu­i­za­bilă („re­newa­ble”?) de ve­nit, dar nu mă-ntreba care ar pu­tea fi aia. Pro­ba­bil o mică afa­cere (10 stupi în loc de doi?), un pur­coi de bani care pro­duce mia de euro ca do­bândă lunară,…

    O altă c’es­tiune e cum te­za­u­ri­zezi banu’ de-acum pen­tru a mai avea, cât de cât, ace­eași va­loare atunci. In­fla­ția (chiar și‑n Euro) lu­crează-mpo­triva ta și la in­ter­vale mari de timp se simte. Te­o­re­tic, do­bânda (ban­cară) ar tre­bui să aco­pere in­fla­ția, dar eu nu‑s chiar con­vins că e așa.

    • Sorin Sfirlogea

      La 85 de ani su­flu în lu­mâ­nă­rile tor­tu­lui, mă sui pe scă­u­nel, pun “cra­vata” și-mi dau drumul… :))
      Sursa ine­pu­i­za­bilă nu prea știu cum se poate crea. E o vorbă des­pre oi: până la 100 le ții tu pe ele, peste 100 te ține ele pe tine. O fi la fel și cu stu­pii, dar e multă muncă, tre­buie să‑i plimbi la tei, la floa­rea soa­re­lui, la ra­piță… Com­pli­cat pen­tru ci­neva de peste 65 de ani.
      Mă mai gândesc 🙂

    • Bogdan

      Ori­cat am vrea nu toti avem vo­ca­tie de an­tre­pre­nor si, in plus, din afa­ceri se mai si pierde. E drept ca in Ro­ma­nia s‑a in­ce­ta­te­nit ideea ca doar cei prosti nu cas­tiga daca isi des­chid un bu­si­ness — de re­gula sunt asa de “prosti” in­cat nu lu­creaza cu sta­tul sau nu fac evaziune.
      Re­ve­nind la su­biect, eco­no­mi­si­rea (pen­sie pri­vata, bani la sal­tea, sub orice forma po­si­bila) unui % de la pri­mul pana la ul­ti­mul sa­la­riu cred ca e sin­gura so­lu­tie vi­a­bila pen­tru un angajat.

  2. Simona Vaida

    Si ce faci daca te muti la tara si brusc, la o anu­mita var­sta, te tre­zesti ca nu mai poti munci (din di­verse mo­tive medicale?)

    • Sorin Sfirlogea

      Ce poți să faci?!? Te în­gri­jești din timp de să­nă­tate, în­cerci să pre­vii având o viață ac­tivă… Dar până la urmă no­ro­cul are și el un rol im­por­tant în viața noastră. 

  3. Bogdan

    E o tema care ar tre­bui sa in­te­re­seze si pe cei care o sa iasa la pen­sie in 30–35 de ani, care cas­tiga acum de n ori mai mult de­cat pen­sia me­die (771 lei/luna la mo­men­tul asta, cam cat costa intretinerea+utilitatile la un apar­ta­ment me­diu in Bucuresti).

    • Sorin Sfirlogea

      Cam da. E o pro­blemă de du­rată mai mare și nu e foarte clar cum se va da un răs­puns la ea în în­treaga Eu­ropă. Cert e că multe țări (Ger­ma­nia, Franța, Olanda) au des­chis por­țile emi­gran­ți­lor și pen­tru că au ne­voie de con­tri­b­u­tori la sis­te­mele lor de pen­sii. Trep­tat însă asta pro­duce niște mu­ta­ții ire­ver­si­bile în struc­tura so­ci­ală a ță­ri­lor res­pec­tive — vezi creș­te­rea pon­de­rii isla­miș­ti­lor în Ger­ma­nia sau în ță­rile nordice.

      Ori­cum, ceea ce vreau să spun din­colo de cal­cu­lele mele mai mult sau mai pu­țin exacte, e că tre­buie să ne in­tre bine în cap că pen­si­ile de stat nu sunt bani puși de­o­parte, ci plătiți pen­sio­na­ri­lor de azi. Cine ne va plăti pen­si­ile noas­tre e o cu to­tul altă dis­cu­ție. Am im­pre­sia că ro­mâ­nii încă nu au în­țe­les pe de­plin asta.

  4. Alice

    Bu­ge­tezi 1000 euro/luna/pensionar/urban?
    Oare câți pen­sio­nari ci­tesc blo­gul tău?
    Ori­cum, aș­tept struc­tura de chel­tu­ieli lu­nare, a aces­tor o mie de eu­roi. Dacă nu cer prea mult.

    • Sorin Sfirlogea

      1000€ / lună / cu­plu de pen­sio­nari 8)
      Nu-mi dau seama care e mi­ra­rea ta… e prea mult sau prea puțin?

      • Alice

        pur și sim­plu nu în­țe­le­se­sem dacă e pe per­soană sau cuplu.
        dacă era pen­tru o sin­gură per­soană, mi se pă­rea mult. adică des­tul cât să ai li­fes­tyle-ul pen­sio­na­ri­lor ger­mani, de ex, care ju­mă­tate din an stau pe pla­jele din ță­rile calde 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.