Gigi Becali a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Estimp ‘mnealui se afla la finu’ Rădoi, în țările calde, de unde ne anunța că dacă ăștia îl condamnă, el nu se mai întoarce în țară, pentru că nu e papagal. Cum adică, să îl aresteze cu douăzeci de mascați la șase dimineața și pe urmă să îl mai și condamne la 11 ani de pușcărie? Ce țară e asta unde cineva își recuperează mașina furată și tot el e pedepsit?
Marele bărbat de stat, cel care tună și fulgeră că va face și va drege, s‑a cam scăpat pe el de frica pușcăriei. Deși spune că a așteptat sentința în Dubai pentru liniștea mamei sale, ca să nu se îngrijoreze că va înfunda temnița, realitatea este că Becali nu se poate imagina după gratii. Pus în fața acestei ipoteze se șochează până la muțenie. Și trebuie să admitem că a‑l face pe Becali să tacă e lucru greu de realizat. Le‑a ieșit — intenționat sau nu — unor jurnaliști de la România TV care l‑au sunat și i‑au spus că a fost condamnat la trei ani cu executare. Câteva minute Becali a amuțit, pur și simplu nu avea reacție, nu mai avea aer. Într-un final cei de la RTV au revenit și au precizat că e vorba de o sentință cu suspendare, iar Gigi și‑a revenit treptat și a început să îngaime câte ceva, până când și‑a revenit la turația normală, debitând cinci tâmpenii pe minut.
Mă întreb și acum dacă el crede sincer că dreptatea este de partea lui, dacă el consideră îndreptățit gestul de a comite o infracțiune ca răspuns la o altă infracțiune. Sau poate că înțelege ilegalitatea, dar consideră că el trebuie exceptat de la aplicarea legilor. Nu-mi dau seama exact. Dar știu ce gândește omul de rând, cel needucat și negânditor, cel care îl votează și îl apreciază pe Gigi. Omul acesta are o filozofie simplă: dacă ți se face o nedreptate degeaba te plângi autorităților, pentru că nimeni nu te va ajuta. Ba chiar uneori autoritatea colaborează cu agresorul tău, firește nu oficial, pe față. Și atunci nu ești îndreptățit să iei justiția în mâinile tale? Ba bine că nu!
E foarte complicat să contrazici aceste realități. Să le explici oamenilor că, chiar dacă nu-și vor vedea dreptatea niciodată, e mai bine să nu devină și ei infractori, e o afirmație care are puține argumente convingătoare pentru slabul cod moral al românului. Descurcocrația noastră națională are o regulă foarte simplă: nu există nici o regulă. Sau dacă există una, aceea e ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.
Lasă un comentariu