Povestea exporturilor românești de carne de cal, presupuse a fi aterizat în farfuriile cu lasagna ale britanicilor, mă călca pe nervi în mod evident, dar nu reușeam să pun punctul pe i, să îmi lămuresc mie ce anume mă deranjează mai mult. Asta până ieri dimineață când Alin W. a formulat o întrebare retorică, ce avea să mă lumineze: de ce se bagă guvernul României și ambasada din Londra într‑o chestiune comercială? M‑am tot gândit de atunci la subiectul ăsta și gândurile mi s‑au ordonat treptat.
De fapt enervarea mea vine din veșnica noastră atitudine de slugă prinsă de stăpân cu lingura în cheseaua cu dulceață, ca și cum am recunoaște că suntem eternii vinovați ai oricărei încurcături europene. Mereu cu musca pe căciulă, reacționăm întotdeauna disproporționat față de acuzațiile ce ni se aduc, aducând o sută de justificări și de explicații. Qui s’excuse, s’accuse.
Nu pledez pentru aroganță, ci pentru o bună măsură în tratarea acuzațiilor care ni se aduc. Dacă aș fi fost prim ministrul României aș fi răspuns simplu: “Domnilor, este o problemă de derulare și de respectare a unui contract comercial. Vă rog să vă adresați companiilor care l‑au încheiat. În cazul în care descoperiți probleme ale legislației României sau favorizarea unor ilegalități comisă de instituții ale statului român, suntem gata să analizăm și să luăm măsurile necesare. Altminteri este o chestiune strict privată a unor companii.”
Ambasadorul României la Londra nici nu trebuia să intre în discuție cu cei de la CNN, din aceleași motive. Modul în care a făcut‑o este mai dăunător decât scandalul în sine. Domnul Jinga a fost vizibil depășit de emoțiile momentului, iar imaginea pe care a proiectat‑o a fost lamentabilă. Engleza de baltă este inacceptabilă pentru un ambasador în Marea Britanie. Majoritatea cunoștințelor mele vorbesc engleza mai bine decât el. Dacă activa în Congo, aș fi zis că se poate trece cu vederea, dar la Londra avem nevoie de un alt nivel al comunicării. Și orice ar spune altcineva, primul aspect al comunicării este stăpânirea limbii în care te exprimi.
În al doilea rând, dacă urmăriți firul logic al întrebărilor puse de prezentatorul CNN, veți observa că domnul Jinga răspundea la cu totul altceva. A fost întrebat ce s‑a descoperit în urma verificărilor din România și el a răspuns că prima responsabilitate de informare a publicului britanic aparține retailerului. WTF??? Cam tot interviul a fost într‑o notă similară: una era întrebat și alta răspundea, un fel de dialog al surzilor, din care telespectatorul putea concluziona fie că ambasadorul are ceva de ascuns nerăspunzând concret la întrebările puse, fie că e sărăcuț cu duhul, ceea ce îi descalifică pe români în general, de vreme ce unul dintre cei mai buni ai lor – trimis ambasador într‑o mare țară – e atât de dezarticulat logic și needucat lingvistic.
Într-un fel sau altul nu reușim să ne gestionăm cu inteligență imaginea exterioară. Facem gafe de comunicare repetate, precum celebra apariție a lui Antonescu în fața celor de la FMI, cărora le prezenta pe Florin Georgescu drept “ză fazăr end ză mazăr” al relațiilor financiare cu România. Rămânem veșnic ancorați în lozincile noastre ridicol-patriotarde, prin care ne descriem nouă înșine drept perfecți, sintetizate perfect de Ion Iliescu – un alt vorbitor de engleză originală – în expresia sa celebră: ză dacs cam from ză tracs!
Lasă un comentariu