Poziția Ursului de aur

Când am aflat că “Po­zi­ția co­pi­lu­lui” a câști­gat Ur­sul de aur la Ber­lin, m‑am bu­cu­rat cu oa­re­care mo­de­ra­ție, fără să mă en­tu­zi­as­mez. Pre­mi­ile as­tea nu prea mai în­seamnă ni­mic în ul­tima vreme, poate și pen­tru că există o ușoară in­fla­ție de fes­ti­va­luri și con­cur­suri, pre­zi­date de in­sti­tu­ții cul­tu­rale cu o an­ver­gură va­ri­a­bilă: Os­car, Bafta, Leul de aur, Ur­sul de aur, Can­nes și multe al­tele mai ne­im­por­tante pe care nu are rost să le în­șir aici. Să do­bân­dești prima po­zi­ție într-un ast­fel de cla­sa­ment e o ches­tiune de per­for­manță, însă ra­re­ori are și o sem­ni­fi­ca­ție ul­te­ri­oară no­ta­bilă. Cine câștigă Os­ca­rul face niște bă­nuți fru­moși, mai ales pe piața ame­ri­cană și are niște uși des­chise în vi­i­tor, dacă știe să le fruc­ti­fice. Cine câștigă Bafta be­ne­fi­ci­ază de mult mai pu­țină aten­ție. Cine câștigă la Can­nes, e pro­mo­vat prin Eu­ropa. Iar cine câștigă la Ber­lin sau la Ve­ne­ția, pleacă acasă doar cu faima de câ­teva clipe a unui trofeu. 

Suc­ce­sul ar­tei se mă­soară în bani — câte în­ca­sări la ci­ne­ma­to­grafe, câte co­pii vân­dute în ma­ga­zine. Pe cale de con­se­cință fi­e­care fes­ti­val de film e mai im­por­tant sau nu în func­ție de piața care stă în spa­tele său, care re­ac­țio­nează la cla­sa­men­tele sale. Iar Ur­sul de aur nu im­pre­sio­nează prea multă lume în afara gra­ni­țe­lor ger­mane. Este și opi­nia unui cri­tic ger­man de film, care apre­ciază re­a­li­ză­rile lui Net­zer și ale echi­pei de ac­tori, dar se în­do­iește de efi­ca­ci­ta­tea pre­mi­u­lui în a le răs­plăti ta­len­tul și a pro­mova ar­tiș­tii care l‑au re­a­li­zat, ajutându‑i să con­ti­nue să cre­eze. În fond, din per­spec­tiva pu­bli­cu­lui con­su­ma­tor de vi­deo en­ter­tain­ment, cine e Lu­mi­nița Ghe­or­ghiu dacă nu o ilus­tră ne­cu­nos­cută pe care au stat re­flec­toa­rele de la Ber­lin timp de cinci mi­nute? Și nu e asta o prea târ­zie glo­rie pen­tru o ac­triță de 63 de ani, care a de­mon­strat ta­lent în multe alte filme șî piese de tea­tru ce au tre­cut cumva ne­ob­ser­vate până acum?

N‑am vă­zut “Po­zi­ția co­pi­lu­lui”, dar am vă­zut fil­mul an­te­rior al lui Net­zer, “Me­da­lia de onoare”. Am scris aici des­pre el, apre­ci­ind sce­na­riul, ideea re­gi­zo­rală și par­ti­tura unui Re­ben­giuc care do­ve­dește că e pre­cum vi­nul: pe mă­sură ce îm­bă­trâ­nește, e tot mai bun. Net­zer este un ta­lent. Va avea oare Ur­sul de aur vreun efect con­cret în a‑l ajuta să aducă la lu­mină mai mult din acest mi­nu­nat fi­lon ar­tis­tic pe care l‑a des­co­pe­rit în si­nea sa?

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...