O chestiune de statistică

Povestea lid­eru­lui PNL Alba care a sug­erat ster­ilizarea femeilor rrome este încă neîncheiată. O bună bucată de vreme de acum înainte ea va da apă la moară reprezen­tanților aces­tei etnii în a acuza rasis­mul soci­etății românești, mai ales că — cu foarte puțin timp înainte — o orga­ni­za­ție de dreapta din Tim­ișoara oferea bani pen­tru țigăn­cile care acceptă vol­un­tar ster­ilizarea. Nimeni nu se îngh­e­suie însă să dea o soluție natal­ității necon­tro­late a unor pături sociale lip­site de mijloacele nece­sare creș­terii unor copii. Pen­tru că ființele umane se bucură de lib­ertăți, nu‑i așa? Iar cei care își plan­i­fică gri­juliu familia, gândindu-se când și câți copii să aibă în funcție de posi­bil­itățile lor finan­ciare, au și ei lib­er­tate. Aceea de a plăti taxe din care să fie acoperite alo­cați­ile, gră­dinițele, șco­l­ile și îngri­jirea med­icală a aces­tor copii rezul­tați din sarcini acci­den­tale.

Dacă e să te iei după presă, greșeala penelis­tu­lui a fost menționarea etniei drept cri­teriu de apli­care a ster­il­izării. Mai puține voci sunt cele care con­damnă ster­ilizarea în sine, indifer­ent cui i‑ar fi apli­cată. Sunt case mai mari, cum ar fi SUA, care au practicat‑o pe diverși subiecți până prin anii '60, în cadrul unui pro­gram destul de secret de euge­nie. Cri­teri­ile amer­i­cane erau cât se poate de rasiste și ele — se pare că marea majori­tate a femeilor ster­il­izate erau negrese. Deci s‑a întâm­plat și la case mai mari. Să fie doar o chestiune de rasă? Sau ster­ilizarea e, în sine, repu­di­ată de oameni?

Aș putea paria că majori­tatea românilor ar răspunde că e inac­cept­abil ca unei ființe umane să i se ia drep­tul la repro­duc­ere. Și sunt cu totul de acord că, în prin­cipiu, așa e. Doar că mai există un unghi din care tre­buie priv­ită prob­lema: acela al înmulțirii fără lim­ite, din­colo de capac­i­tatea de plan­etei de a ne hrăni și de a ne asigura ener­gia de care viața noas­tră a ajuns să depindă. Imaginați-vă câteva mil­ioane de chinezi venind în Româ­nia, umplând per­iferi­ile orașelor mari, cumpărând pământ pen­tru a‑l cul­tiva și a se hrăni. Pen­tru că țara lor nu‑i mai încape. Câteva mil­ioane ple­cați de acolo n‑ar însemna mare lucru pen­tru China, dar ar fi foarte sem­ni­fica­tiv pen­tru Româ­nia. Imaginați-vă că încep să facă mulți copii, umplând șco­l­ile și gră­dinițele cu ei. Aglom­erând mag­a­zinele și șose­lele, creând o cerere care ar duce la scum­pirea pro­duselor. Con­sumând gazul și petrolul pen­tru supraviețuirea lor. Și, cul­mea, fiind mult mai sol­i­dari în comu­nitățile lor decât sun­tem noi — exact ca țiganii. Ca atare având mai mult suc­ces în lupta pen­tru supraviețuire. Cât cre­deți că va dura până când ospi­tal­ierul și milostivul popor român va striga că‑i vrea ple­cați? Ați ghicit: foarte puțin. Iar când răspun­sul va fi că acasă la ei n‑au ce mânca, românul moral­ist va replica: și atunci de ce au făcut atâția copii? de ce s‑au înmulțit într-atât? să fie ster­il­izați!

Am putea imag­ina un ast­fel de sce­nariu în care pop­u­lația lumii crește în rit­mul de până acum, până când resursele nu mai ajung pen­tru toată lumea. Și ne-am putea imag­ina că nimeni n‑ar porni un război — greu de crezut, dar hai să ne stră­duim. Ca să faci rost de hrană, ai fi dis­pus la orice. Inclu­siv să ataci pe altul. Închipuiți-vă o lume în care fiecare are o armă și o folosește ca să-și apere hrana sau ca să facă rost de ea. Închipuiți-vă că ar tre­bui să trăiți per­ma­nent cu teama că puteți fi ata­cat, furat sau mort prin înfometare. Da, e un sce­nariu cam apoc­alip­tic, așa e, a la Mad Max. Nu total­mente imposi­bil. Câțiva ani de secete pre­lun­gite pe fon­dul unei creș­teri a pop­u­lației și a unei risipe deșănțate în soci­etățile con­sumeriste bogate și sce­nar­iul nu mai e chiar așa de fan­tezist.

Teori­ile uman­itare funcționează min­unat atunci când deza­s­trele sunt departe în timp sau în spațiu. De îndată ce pacostea cade pe capul lor, tol­er­anța umaniștilor tinde să dis­pară. Așa cum foarte bine remarca George Car­lin: vrem locuințe pen­tru vagabonzi, vrem pușcării pen­tru infrac­tori, dar să nu cumva să le con­stru­iți lângă cartierele noas­tre, ci cât mai departe de noi. Ster­ilizarea e doar o prob­lemă de sta­tis­tică. Va veni o vreme când oamenii vor fi mai puțin scan­dal­izați de ea. Sper să nu prind acele vre­muri.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu