O chestiune de statistică

Poves­tea lide­ru­lui PNL Alba care a suge­rat ste­ri­li­za­rea feme­i­lor rrome este încă neîn­che­iată. O bună bucată de vreme de acum îna­inte ea va da apă la moară repre­zen­tan­ți­lor aces­tei etnii în a acuza rasis­mul soci­e­tă­ții româ­nești, mai ales că – cu foarte puțin timp îna­inte – o orga­ni­za­ție de dreapta din Timi­șoara ofe­rea bani pen­tru țigăn­cile care acceptă volun­tar ste­ri­li­za­rea. Nimeni nu se înghe­suie însă să dea o solu­ție nata­li­tă­ții necon­tro­late a unor pături soci­ale lip­site de mij­loa­cele nece­sare creș­te­rii unor copii. Pen­tru că fiin­țele umane se bucură de liber­tăți, nu‐i așa? Iar cei care își pla­ni­fică gri­juliu fami­lia, gândindu‐se când și câți copii să aibă în func­ție de posi­bi­li­tă­țile lor finan­ci­are, au și ei liber­tate. Aceea de a plăti taxe din care să fie aco­pe­rite alo­ca­ți­ile, gră­di­ni­țele, șco­lile și îngri­ji­rea medi­cală a aces­tor copii rezul­tați din sar­cini acci­den­tale.

Dacă e să te iei după presă, gre­șe­ala pene­lis­tu­lui a fost men­țio­na­rea etniei drept cri­te­riu de apli­care a ste­ri­li­ză­rii. Mai puține voci sunt cele care con­damnă ste­ri­li­za­rea în sine, indi­fe­rent cui i‐ar fi apli­cată. Sunt case mai mari, cum ar fi SUA, care au practicat‐o pe diverși subiecți până prin anii '60, în cadrul unui pro­gram des­tul de secret de euge­nie. Cri­te­ri­ile ame­ri­cane erau cât se poate de rasiste și ele – se pare că marea majo­ri­tate a feme­i­lor ste­ri­li­zate erau negrese. Deci s‐a întâm­plat și la case mai mari. Să fie doar o ches­tiune de rasă? Sau ste­ri­li­za­rea e, în sine, repu­di­ată de oameni?

Aș putea paria că majo­ri­ta­tea româ­ni­lor ar răs­punde că e inac­cep­ta­bil ca unei ființe umane să i se ia drep­tul la repro­du­cere. Și sunt cu totul de acord că, în prin­ci­piu, așa e. Doar că mai există un unghi din care tre­buie pri­vită pro­blema: acela al înmul­ți­rii fără limite, din­colo de capa­ci­ta­tea de pla­ne­tei de a ne hrăni și de a ne asi­gura ener­gia de care viața noas­tră a ajuns să depindă. Imaginați‐vă câteva mili­oane de chi­nezi venind în Româ­nia, umplând peri­fe­ri­ile ora­șe­lor mari, cum­pă­rând pământ pen­tru a‐l cul­tiva și a se hrăni. Pen­tru că țara lor nu‐i mai încape. Câteva mili­oane ple­cați de acolo n‐ar însemna mare lucru pen­tru China, dar ar fi foarte sem­ni­fi­ca­tiv pen­tru Româ­nia. Imaginați‐vă că încep să facă mulți copii, umplând șco­lile și gră­di­ni­țele cu ei. Aglo­me­rând maga­zi­nele și șose­lele, cre­ând o cerere care ar duce la scum­pi­rea pro­du­se­lor. Con­su­mând gazul și petro­lul pen­tru supra­vie­țu­i­rea lor. Și, cul­mea, fiind mult mai soli­dari în comu­ni­tă­țile lor decât sun­tem noi – exact ca țiga­nii. Ca atare având mai mult suc­ces în lupta pen­tru supra­vie­țu­ire. Cât cre­deți că va dura până când ospi­ta­li­erul și milos­ti­vul popor român va striga că‐i vrea ple­cați? Ați ghi­cit: foarte puțin. Iar când răs­pun­sul va fi că acasă la ei n‐au ce mânca, româ­nul mora­list va replica: și atunci de ce au făcut atâ­ția copii? de ce s‐au înmul­țit într‐atât? să fie ste­ri­li­zați!

Am putea ima­gina un ast­fel de sce­na­riu în care popu­la­ția lumii crește în rit­mul de până acum, până când resur­sele nu mai ajung pen­tru toată lumea. Și ne‐am putea ima­gina că nimeni n‐ar porni un răz­boi – greu de cre­zut, dar hai să ne stră­duim. Ca să faci rost de hrană, ai fi dis­pus la orice. Inclu­siv să ataci pe altul. Închipuiți‐vă o lume în care fie­care are o armă și o folo­sește ca să‐și apere hrana sau ca să facă rost de ea. Închipuiți‐vă că ar tre­bui să tră­iți per­ma­nent cu teama că puteți fi ata­cat, furat sau mort prin înfo­me­tare. Da, e un sce­na­riu cam apo­ca­lip­tic, așa e, a la Mad Max. Nu total­mente impo­si­bil. Câțiva ani de secete pre­lun­gite pe fon­dul unei creș­teri a popu­la­ției și a unei risipe deșăn­țate în soci­e­tă­țile con­su­me­riste bogate și sce­na­riul nu mai e chiar așa de fan­te­zist.

Teo­ri­ile uma­ni­tare func­țio­nează minu­nat atunci când dez­as­trele sunt departe în timp sau în spa­țiu. De îndată ce pacos­tea cade pe capul lor, tole­ranța uma­ni­ști­lor tinde să dis­pară. Așa cum foarte bine remarca George Car­lin: vrem locu­ințe pen­tru vaga­bonzi, vrem puș­că­rii pen­tru infrac­tori, dar să nu cumva să le con­stru­iți lângă car­ti­e­rele noas­tre, ci cât mai departe de noi. Ste­ri­li­za­rea e doar o pro­blemă de sta­tis­tică. Va veni o vreme când oame­nii vor fi mai puțin scan­da­li­zați de ea. Sper să nu prind acele vre­muri.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu