Povestea liderului PNL Alba care a sugerat sterilizarea femeilor rrome este încă neîncheiată. O bună bucată de vreme de acum înainte ea va da apă la moară reprezentanților acestei etnii în a acuza rasismul societății românești, mai ales că — cu foarte puțin timp înainte — o organizație de dreapta din Timișoara oferea bani pentru țigăncile care acceptă voluntar sterilizarea. Nimeni nu se înghesuie însă să dea o soluție natalității necontrolate a unor pături sociale lipsite de mijloacele necesare creșterii unor copii. Pentru că ființele umane se bucură de libertăți, nu‑i așa? Iar cei care își planifică grijuliu familia, gândindu-se când și câți copii să aibă în funcție de posibilitățile lor financiare, au și ei libertate. Aceea de a plăti taxe din care să fie acoperite alocațiile, grădinițele, școlile și îngrijirea medicală a acestor copii rezultați din sarcini accidentale.
Dacă e să te iei după presă, greșeala penelistului a fost menționarea etniei drept criteriu de aplicare a sterilizării. Mai puține voci sunt cele care condamnă sterilizarea în sine, indiferent cui i‑ar fi aplicată. Sunt case mai mari, cum ar fi SUA, care au practicat‑o pe diverși subiecți până prin anii ’60, în cadrul unui program destul de secret de eugenie. Criteriile americane erau cât se poate de rasiste și ele — se pare că marea majoritate a femeilor sterilizate erau negrese. Deci s‑a întâmplat și la case mai mari. Să fie doar o chestiune de rasă? Sau sterilizarea e, în sine, repudiată de oameni?
Aș putea paria că majoritatea românilor ar răspunde că e inacceptabil ca unei ființe umane să i se ia dreptul la reproducere. Și sunt cu totul de acord că, în principiu, așa e. Doar că mai există un unghi din care trebuie privită problema: acela al înmulțirii fără limite, dincolo de capacitatea de planetei de a ne hrăni și de a ne asigura energia de care viața noastră a ajuns să depindă. Imaginați-vă câteva milioane de chinezi venind în România, umplând periferiile orașelor mari, cumpărând pământ pentru a‑l cultiva și a se hrăni. Pentru că țara lor nu‑i mai încape. Câteva milioane plecați de acolo n‑ar însemna mare lucru pentru China, dar ar fi foarte semnificativ pentru România. Imaginați-vă că încep să facă mulți copii, umplând școlile și grădinițele cu ei. Aglomerând magazinele și șoselele, creând o cerere care ar duce la scumpirea produselor. Consumând gazul și petrolul pentru supraviețuirea lor. Și, culmea, fiind mult mai solidari în comunitățile lor decât suntem noi — exact ca țiganii. Ca atare având mai mult succes în lupta pentru supraviețuire. Cât credeți că va dura până când ospitalierul și milostivul popor român va striga că‑i vrea plecați? Ați ghicit: foarte puțin. Iar când răspunsul va fi că acasă la ei n‑au ce mânca, românul moralist va replica: și atunci de ce au făcut atâția copii? de ce s‑au înmulțit într-atât? să fie sterilizați!
Am putea imagina un astfel de scenariu în care populația lumii crește în ritmul de până acum, până când resursele nu mai ajung pentru toată lumea. Și ne-am putea imagina că nimeni n‑ar porni un război — greu de crezut, dar hai să ne străduim. Ca să faci rost de hrană, ai fi dispus la orice. Inclusiv să ataci pe altul. Închipuiți-vă o lume în care fiecare are o armă și o folosește ca să-și apere hrana sau ca să facă rost de ea. Închipuiți-vă că ar trebui să trăiți permanent cu teama că puteți fi atacat, furat sau mort prin înfometare. Da, e un scenariu cam apocaliptic, așa e, a la Mad Max. Nu totalmente imposibil. Câțiva ani de secete prelungite pe fondul unei creșteri a populației și a unei risipe deșănțate în societățile consumeriste bogate și scenariul nu mai e chiar așa de fantezist.
Teoriile umanitare funcționează minunat atunci când dezastrele sunt departe în timp sau în spațiu. De îndată ce pacostea cade pe capul lor, toleranța umaniștilor tinde să dispară. Așa cum foarte bine remarca George Carlin: vrem locuințe pentru vagabonzi, vrem pușcării pentru infractori, dar să nu cumva să le construiți lângă cartierele noastre, ci cât mai departe de noi. Sterilizarea e doar o problemă de statistică. Va veni o vreme când oamenii vor fi mai puțin scandalizați de ea. Sper să nu prind acele vremuri.
Lasă un comentariu