Brațul înarmat

Dimi­neață, DN1, tra­fic, Europa FM. La Deș­tep­ta­rea între­ba­rea zilei este ce tre­buie făcut în legă­tură cu vio­lența din școli și din jurul șco­li­lor. Cine sună poate să spună în direct ce părere are. Și oame­nii sună. Unul vrea să se pună pază în școli. Altul vrea să se înăs­prească pedep­sele. Alt­ci­neva pero­rează des­pre edu­ca­ție, des­pre auto­ri­ta­tea pro­fe­so­ri­lor. Au ieșit de pe subiect – dis­cu­ția por­nise de la cazul puști­u­lui de 15 ani, din Târ­go­viște, omorât la cinci­zeci de metri de liceu de către un alt tânăr de 19 ani. Un bri­ceag în gât. Pro­ba­bil i‐a tăiat caro­tida. Ce avea a face auto­ri­ta­tea pier­dută a cadre­lor didac­tice cu vio­lența din stradă?

În Ame­rica cri­mele din școli se înde­sesc. Se găsește mereu un des­cre­ie­rat care ia o pușcă și intră într‐o școală, lăsând în urmă un mor­man de cada­vre, une­ori sfâr­șind cu al său. Obama vrea să strângă armele de la popu­la­ție. Orga­ni­za­ți­ile care sus­țin drep­tul de port‐armă spun că nu armele ucid, ci oame­nii. Ade­vă­rat, dar având arme ucid mai mult. Mai efi­cient. Mai rapid. Și eu mă gân­desc că în Ame­rica legea e mult mai bine apli­cată decât la noi – cum ar arăta Româ­nia dacă ni s‐ar da drep­tul de a purta arme?

Sau mai bine să anga­jăm pază? Câtă pază? Unde? Peste tot? A deve­nit nor­mal să vor­bim de paza șco­li­lor. Cân­dva, acum patru­zeci de ani, în șco­lile unde învă­țam nu erau paz­nici. Ne mai luam la trântă, băie­țește, nu ca să ne omorâm, ci ca să ne încer­căm pute­rile. Nu exis­tau găști de car­tier orga­ni­zate, nu exista mafia car­ti­e­re­lor și nici tra­fi­canți de dro­guri. Legea era mult mai res­tric­tivă pen­tru liber­tă­țile indi­vi­du­ale, dar sigu­ranța stră­zii era mai mare. Nu avea prea multă inti­mi­tate, mili­ția știa sau putea afla totul des­pre tine. Infrac­to­rii erau mai puțin vio­lenți și mai atent supra­ve­gheați.

Avem drep­tul să pur­tăm arme? Asta ar tre­bui să facem? Adică nu e asta o decla­ra­ție expli­cită de neîn­cre­dere în cei­lalți, o recu­noaș­tere sin­ceră a rău­tă­ții natu­rale care e scrisă în genele noas­tre de spe­cie supe­ri­oară? Sun­tem de fapt niște ani­male vio­lente și – pen­tru că n‐are cine să ne vâneze pe lan­țul tro­fic – ne măce­lă­rim unii pe alții? Dacă acum facem asta, când încă avem resurse, avem surse de ener­gie, avem hrană, ce se va întâm­pla când lucru­rile se vor înră­u­tăți?

La Târ­go­viște o fami­lie nu mai vrea răs­pun­suri la între­ba­rea asta. Pen­tru ei e prea târ­ziu. Ar vrea poate o armă în mâna lor, cu care să facă drep­tate. Pen­tru că acolo unde bra­țul legii nu a putut să pre­vină, bra­țul lor îna­r­mat ar putea să răz­bune.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Ina

    Ma ingro­zesc anii ce vor veni, din per­spec­tiva de parinte. Acum imi inte­leg parin­tii, buni­cii, dintr‐un anu­mit punct de vedere. Repe­rele mele de nor­ma­li­tate apar­tin unei lumi dis­pa­rute pe veci. Nici­cand nu vor mai fi scoli fara paz­nici. Nici­o­data nu‐mi voi mai putea lasa copi­lul sa stra­bata, la 7 ani, juma­tate de oras sa ajunga la scoala. Nu idi­li­zez tre­cu­tul, doar ma tem de vii­tor.

    • Sorin Sfirlogea

      Copiii mei au tra­ver­sat Bucu­reștiul sin­guri în anii '95–99, de la Piața Romană până la Poșta Vitan. În vre­mea aia erau unul în gim­na­ziu, celă­lalt la școala pri­mară. Mă întreb și azi cum am avut curaj să îi las sin­guri, dar nu prea aveam de ales, nu puteam pleca de la ser­vici când vro­iam. Mi se spune că azi așa ceva ar fi impo­si­bil, că în mai putin de două săp­tămâni li s‐ar întâm­pla ceva. Și mă întreb dacă lucru­rile au ajuns chiar așa de grave sau e doar o exa­ge­rare a părin­ți­lor, care vine din frică…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu