Vlad Pe­treanu mi‑a amin­tit de su­biec­tul in­for­ma­ti­ză­rii so­ci­e­tă­ții ro­mâ­nești și des­pre di­fi­cul­tă­țile pro­ce­su­lui, po­ves­tind des­pre pro­pri­ile sale ex­pe­riențe cu site-ul ghiseul.ro. Ci­tind tex­tul m‑am amu­zat mai de­grabă de­cât să mă ener­vez și mi-am dat seama că, într-un fel, am cam în­ce­tat să mai cred că voi ve­dea cea di­fe­rit în in­te­rac­țiu­nea cu sta­tul. Nu pen­tru că ar fi ex­trem de com­pli­cat să se pună în prac­tică așa ceva, ci pen­tru că există o pse­udo-con­spi­ra­ție îm­po­triva pro­ce­su­lui de in­for­ma­ti­zare a ad­mi­nis­tra­ți­i­lor de stat și lo­cale.

Sunt trei părți care “con­spiră” la men­ți­ne­rea ac­tu­a­lu­lui sta­tus: func­țio­nă­ri­mea pu­blică, fir­mele de con­sul­tanță și dezvol­tare software și ma­rii pro­du­că­tori software. Pare în­cur­cat și con­fuz, dar nu e. Am să vă ex­plic în rân­du­rile care ur­mează cum func­țio­nează în­treaga șme­che­rie — nu e foarte com­pli­cat. Veți în­țe­lege de ce tre­buie să stați me­reu la coadă în fața unui ghi­șeu, din­colo de care o per­soană stu­pidă și acră vă aș­teaptă cu un în­treg ar­se­nal de ex­pli­ca­ții des­pre im­po­si­bi­li­ta­tea de a vi se re­zolva pro­blema pen­tru care tre­ceți pra­gul in­sti­tu­ției de stat. In­di­fe­rent care ar fi ea.

Func­țio­na­rul pu­blic n‑are nici un in­te­res în in­for­ma­ti­za­rea ad­mi­nis­tra­ției. În­țe­lege prea bine că tot ceea ce face el este o muncă re­pe­ti­tivă, plic­ti­si­toare și că ar pu­tea fi ori­când în­lo­cuit în pro­por­ție de 80% de un sim­plu com­pu­ter, dar la ce ca­li­fi­cări are nu poate spera la un alt ser­vici. Tre­buie deci să tragă de timp, să pună pie­dici și să-și se­cu­ri­zeze sca­u­nul cu orice mij­loace are. Mulți o fac in­con­ști­ent, nu‑i duce min­tea nici mă­car la aceste sim­ple con­sta­tări, dar au fost edu­cați de me­diul func­țio­nă­resc să se con­si­dere im­por­tanți și de ne­în­lo­cuit și să se com­porte ca atare. Șe­fii lor, până sus la mi­nis­tere, sunt tot fe­lul de pile și re­la­ții ale unor po­li­ti­cieni sau pri­mari. Îm­pre­ună cu ru­dele lor, pe care le pro­mo­vează fără nici o re­ți­nere, pa­tro­nează în­tre­gul sis­tem, făcându‑l im­po­si­bil de în­țe­les și de ges­tio­nat. Pe ju­mă­tate fac asta din spi­rit de con­ser­vare — țe­să­tura com­pli­cată de for­mu­lare, pro­ce­duri și re­gu­la­mente scrise sau ne­scrise îi face greu de în­lo­cuit, de vreme ce doar ei știu cum să des­curce ițele ei — și pe ju­mă­tate din pros­tie pen­tru că nici unul din­tre ei nu a lu­crat în vreo com­pa­nie nor­mală ca să aibă de unde să fi în­vă­țat cum se or­ga­ni­zează un pro­ces ad­mi­nis­tra­tiv.

Pro­du­că­to­rii software sunt, în ma­jo­ri­ta­tea lor, com­pa­nii mul­ți­na­țio­nale. De­par­ta­men­te­lor lor prin­ci­pale sunt cele de vân­zări, deci in­te­re­sul ma­jor este să taie fac­turi. O vreme — vreo zece ani — au fă­cut treabă bună în me­diul pri­vat, unde alte mul­ti­na­țio­nale și-au in­sta­lat afa­ce­rile și au avut ne­voie de im­ple­men­ta­rea unor sis­teme in­for­ma­tice con­forme cu stan­dar­dele pro­prii. S‑au fă­cut afa­ceri fru­moase, s‑au cum­pă­rat li­cențe și ser­vere, ci­fra de afa­ceri a ma­ri­lor pro­du­că­tori software s‑a rot­u­n­jit sem­ni­fi­ca­tiv în fi­e­care an. În tot tim­pul ăsta sta­tul ro­mân nu prea cum­păra mare lu­cruri pen­tru că se tot vor­bea des­pre in­for­ma­ti­za­rea gu­ver­nă­rii și ad­mi­nis­tra­ției și — nu‑i așa? —  asta nu era treabă sim­plă, tre­bu­iau să se gân­dească bine cum s‑o facă. Apoi ve­nea alt gu­vern care spu­nea că ăia di­na­inte nu s‑au gân­dit bine, dar o să se gân­dească ei și vor face ce tre­buie.

Is­to­ria s‑a tot re­pe­tat ci­clic, iar pro­du­că­to­rii software au vân­dut pe ici-pe colo câte ceva sta­tu­lui ro­mân. Pe mă­sură ce me­diul pri­vat se cam sa­tura de li­cențe, pre­siu­nile că­tre gu­ver­nări au în­ce­put să cre­ască. Nu­mele unor CEO de pro­du­că­tori software au în­ce­put să fie pro­nun­țate în co­re­la­ție cu po­li­tica. S‑au or­ga­ni­zat li­ci­ta­ții, pen­tru ca apa­rent să pară to­tul fru­mos, dar în re­a­li­tate jo­cu­rile sunt de obi­cei fă­cute di­na­inte. La Apă­rare se duc ăia, la Co­mu­ni­ca­ții și Trans­por­turi e fe­lia ălor­lalți. Ad­mi­nis­tra­ția cen­trală și cele lo­cale, com­pa­ni­ile de stat au fost îm­păr­țite fră­țește de mai ma­rii pie­ței software și har­dware. De ce s‑ar grăbi să facă o in­for­ma­ti­zare com­pletă? În anii ur­mă­tori ce-ar mai vinde? Aveți idee cum e cu tar­get-ele de vân­zare? Fac anul ăsta 120% din plan și la anu’ le cer să facă 150%… nu tre­buie să‑i în­vețe prost pe ăia de la hea­dqu­ar­ter, mai bine vând mo­de­rat, cu cap: mai o bază de date, mai un sis­tem ceva mai com­pli­cat, dar având grijă ca pie­sele să nu se îm­bine per­fect ca să mai poată vinde și la anul, și peste doi ani…

Fir­mele de con­sul­tanță tră­iesc în trena pro­du­că­to­ri­lor, într‑o per­fectă sim­bi­oză cu ei. Se trag sfori și se uti­li­zează șpagi și re­la­ții ca să fie pro­mo­vate în con­tracte cu sta­tul. Unele sunt deja in­sta­late de drept în anu­mite zone ale sec­to­ru­lui pu­blic, în­fipte acolo prin pro­pri­ile re­țele de re­la­ții po­li­tice. De pildă dacă vezi vreo li­ci­ta­ție la edu­ca­ție, cu un bu­get să­rit de un mi­lion de euro, știi exact ce firmă îl va ad­ju­deca. Cum re­u­șesc? Sim­plu: par­ti­cipă chiar ele la re­dac­ta­rea ca­ie­tu­lui de sar­cini în care stre­coară con­di­ții pe care doar ei el pot în­de­plini, chi­chițe al că­ror în­țe­les îl des­ci­frează foarte pu­țini. Apoi se duc la pro­du­că­to­rul software șî har­dware care le oferă di­sco­un­turi pre­fe­ren­ți­ale la li­cențe și ser­vere. Oferta lor de­vine ast­fel im­ba­ta­bilă, orice altă firmă de con­sul­tanță nu poate face con­cu­rență pen­tru că nu pri­mește ace­leași con­di­ții co­mer­ci­ale de la pro­du­că­tori.

Acum să nu vă în­chi­pu­iți că la fi­na­lul aces­tor ma­ne­vre re­zultă ceva de ca­li­tate. So­lu­ția teh­nică ofe­rită nu se ba­zează de­cât par­țial pe ne­vo­ile re­ale, dar se ține cont și de pro­du­sele software care tre­buie vân­dute și de teh­no­lo­gi­ile pe care le știu con­sul­tan­ții fir­mei câști­gă­toare. Se în­cro­pește ceva care să răs­pundă ce­rin­țe­lor din ca­ie­tul de sar­cini, la li­mita la care nu pot fi dați ul­te­rior în ju­de­cată, pen­tru că — vezi bine — sec­to­rul pu­blic e alu­ne­cos, azi sunt ai noș­tri la pu­tere, mâine vin al­ții și nu știu ce le re­zervă vi­i­to­rul. Apoi o firmă de con­sul­tanță care face ma­siv afa­ceri cu sta­tul nu are în­tot­dea­una cei mai buni con­sul­tanți de pe piață, deci fac ce pot cu oa­me­nii pe care îi au. Alte firme câștigă con­trac­tul doar pen­tru a‑l sub­con­tracta mai de­parte, câști­gând din co­mi­sio­nul pe care și‑l re­țin din va­loa­rea to­tală. E o lume aparte, cu re­gu­lile și spe­cia­liș­tii ei, în care aproape ni­mic din ce e scris pe hâr­tie nu e exact ceea ce pare, iar cla­u­zele le­gale sunt meș­te­șu­git în­vâr­tite din con­dei pen­tru a crea noi oport­u­ni­tăți de afa­ceri sau exo­ne­rări de răs­pun­dere.

Dar nici fir­mele de con­sul­tanță nu au vreun in­te­res în in­for­ma­ti­za­rea ad­mi­nis­tra­ției, pen­tru că — așa cum e acum — e o nesfâr­șită sursă de ve­ni­turi. Bani de la bu­get, bani de la UE se scurg ușu­rel că­tre bu­zu­na­rele pri­vate ale unor mag­nați ai in­dus­triei IT, fie ro­mâni, fie stră­ini. Iar în urma dârei de bani nu rămâne ni­mic du­ra­bil, ni­mic sta­bil, pen­tru că n‑a fost con­struit să fie așa. Dim­po­trivă. Și chiar dacă ar vrea să facă vreo brânză, ima­gi­nați-vă cum arată să lu­crezi într-un pro­iect în care acri­tu­rile alea stu­pide din mi­nis­tere și ad­mi­nis­tra­ții pu­blice sunt cli­en­ții care tre­buie să-ți va­li­deze munca. In­di­vi­zii ăș­tia sunt ori­bili când sunt în slu­jba ta, da­ră­mite când tu ești în slu­jba lor! 

Iar noi, ce­tă­țe­nii de rând, sun­tem con­dam­nați să rămâ­nem de par­tea cea­laltă a ghi­șe­u­lui, pri­vind ru­gă­tor și in­sis­tent la func­țio­na­rul a că­rui sa­la­riu îl plătim prin taxe, ru­gându-ne în gând: dă Doamne, să fie o re­zol­vare ra­pidă! Sau mă­car fa­vo­ra­bilă! Sau mă­car cât de cât avan­ta­joasă! Sau nu chiar așa dez­a­van­ta­joasă! Sau cum o fi, nu­mai să se în­cheie o dată, dra­cu­lui!


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.