Funcționarea publică

Vlad Petreanu mi‐a amin­tit de subiec­tul infor­ma­ti­ză­rii soci­e­tă­ții româ­nești și des­pre difi­cul­tă­țile pro­ce­su­lui, poves­tind des­pre pro­pri­ile sale expe­riențe cu site‐ul ghiseul.ro. Citind tex­tul m‐am amu­zat mai degrabă decât să mă ener­vez și mi‐am dat seama că, într‐un fel, am cam înce­tat să mai cred că voi vedea cea dife­rit în inte­rac­țiu­nea cu sta­tul. Nu pen­tru că ar fi extrem de com­pli­cat să se pună în prac­tică așa ceva, ci pen­tru că există o pseudo‐conspirație împo­triva pro­ce­su­lui de infor­ma­ti­zare a admi­nis­tra­ți­i­lor de stat și locale.

Sunt trei părți care "con­spiră" la men­ți­ne­rea actu­a­lu­lui sta­tus: func­țio­nă­ri­mea publică, fir­mele de con­sul­tanță și dezvol­tare software și marii pro­du­că­tori software. Pare încur­cat și con­fuz, dar nu e. Am să vă explic în rân­du­rile care urmează cum func­țio­nează întreaga șme­che­rie – nu e foarte com­pli­cat. Veți înțe­lege de ce tre­buie să stați mereu la coadă în fața unui ghi­șeu, din­colo de care o per­soană stu­pidă și acră vă așteaptă cu un întreg arse­nal de expli­ca­ții des­pre impo­si­bi­li­ta­tea de a vi se rezolva pro­blema pen­tru care tre­ceți pra­gul insti­tu­ției de stat. Indi­fe­rent care ar fi ea.

Func­țio­na­rul public n‐are nici un inte­res în infor­ma­ti­za­rea admi­nis­tra­ției. Înțe­lege prea bine că tot ceea ce face el este o muncă repe­ti­tivă, plic­ti­si­toare și că ar putea fi ori­când înlo­cuit în pro­por­ție de 80% de un sim­plu com­pu­ter, dar la ce cali­fi­cări are nu poate spera la un alt ser­vici. Tre­buie deci să tragă de timp, să pună pie­dici și să‐și secu­ri­zeze sca­u­nul cu orice mij­loace are. Mulți o fac incon­ști­ent, nu‐i duce min­tea nici măcar la aceste sim­ple con­sta­tări, dar au fost edu­cați de mediul func­țio­nă­resc să se con­si­dere impor­tanți și de neîn­lo­cuit și să se com­porte ca atare. Șefii lor, până sus la minis­tere, sunt tot felul de pile și rela­ții ale unor poli­ti­cieni sau pri­mari. Împre­ună cu rudele lor, pe care le pro­mo­vează fără nici o reți­nere, patro­nează între­gul sis­tem, făcându‐l impo­si­bil de înțe­les și de ges­tio­nat. Pe jumă­tate fac asta din spi­rit de con­ser­vare – țesă­tura com­pli­cată de for­mu­lare, pro­ce­duri și regu­la­mente scrise sau nescrise îi face greu de înlo­cuit, de vreme ce doar ei știu cum să des­curce ițele ei – și pe jumă­tate din pros­tie pen­tru că nici unul din­tre ei nu a lucrat în vreo com­pa­nie nor­mală ca să aibă de unde să fi învă­țat cum se orga­ni­zează un pro­ces admi­nis­tra­tiv.

Pro­du­că­to­rii software sunt, în majo­ri­ta­tea lor, com­pa­nii mul­ți­na­țio­nale. Depar­ta­men­te­lor lor prin­ci­pale sunt cele de vân­zări, deci inte­re­sul major este să taie fac­turi. O vreme – vreo zece ani – au făcut treabă bună în mediul pri­vat, unde alte mul­ti­na­țio­nale și‐au insta­lat afa­ce­rile și au avut nevoie de imple­men­ta­rea unor sis­teme infor­ma­tice con­forme cu stan­dar­dele pro­prii. S‐au făcut afa­ceri fru­moase, s‐au cum­pă­rat licențe și ser­vere, cifra de afa­ceri a mari­lor pro­du­că­tori software s‐a rot­u­n­jit sem­ni­fi­ca­tiv în fie­care an. În tot tim­pul ăsta sta­tul român nu prea cum­păra mare lucruri pen­tru că se tot vor­bea des­pre infor­ma­ti­za­rea guver­nă­rii și admi­nis­tra­ției și – nu‐i așa? –  asta nu era treabă sim­plă, tre­bu­iau să se gân­dească bine cum s‐o facă. Apoi venea alt guvern care spu­nea că ăia dina­inte nu s‐au gân­dit bine, dar o să se gân­dească ei și vor face ce tre­buie.

Isto­ria s‐a tot repe­tat ciclic, iar pro­du­că­to­rii software au vân­dut pe ici‐pe colo câte ceva sta­tu­lui român. Pe măsură ce mediul pri­vat se cam satura de licențe, pre­siu­nile către guver­nări au înce­put să cre­ască. Numele unor CEO de pro­du­că­tori software au înce­put să fie pro­nun­țate în core­la­ție cu poli­tica. S‐au orga­ni­zat lici­ta­ții, pen­tru ca apa­rent să pară totul fru­mos, dar în rea­li­tate jocu­rile sunt de obi­cei făcute dina­inte. La Apă­rare se duc ăia, la Comu­ni­ca­ții și Trans­por­turi e felia ălor­lalți. Admi­nis­tra­ția cen­trală și cele locale, com­pa­ni­ile de stat au fost împăr­țite fră­țește de mai marii pie­ței software și har­dware. De ce s‐ar grăbi să facă o infor­ma­ti­zare com­pletă? În anii urmă­tori ce‐ar mai vinde? Aveți idee cum e cu target‐ele de vân­zare? Fac anul ăsta 120% din plan și la anu' le cer să facă 150%… nu tre­buie să‐i învețe prost pe ăia de la hea­dqu­ar­ter, mai bine vând mode­rat, cu cap: mai o bază de date, mai un sis­tem ceva mai com­pli­cat, dar având grijă ca pie­sele să nu se îmbine per­fect ca să mai poată vinde și la anul, și peste doi ani…

Fir­mele de con­sul­tanță tră­iesc în trena pro­du­că­to­ri­lor, într‐o per­fectă sim­bi­oză cu ei. Se trag sfori și se uti­li­zează șpagi și rela­ții ca să fie pro­mo­vate în con­tracte cu sta­tul. Unele sunt deja insta­late de drept în anu­mite zone ale sec­to­ru­lui public, înfipte acolo prin pro­pri­ile rețele de rela­ții poli­tice. De pildă dacă vezi vreo lici­ta­ție la edu­ca­ție, cu un buget sărit de un milion de euro, știi exact ce firmă îl va adju­deca. Cum reu­șesc? Sim­plu: par­ti­cipă chiar ele la redac­ta­rea caie­tu­lui de sar­cini în care stre­coară con­di­ții pe care doar ei el pot înde­plini, chi­chițe al căror înțe­les îl des­ci­frează foarte puțini. Apoi se duc la pro­du­că­to­rul software șî har­dware care le oferă disco­un­turi pre­fe­ren­ți­ale la licențe și ser­vere. Oferta lor devine ast­fel imba­ta­bilă, orice altă firmă de con­sul­tanță nu poate face con­cu­rență pen­tru că nu pri­mește ace­leași con­di­ții comer­ci­ale de la pro­du­că­tori.

Acum să nu vă închi­pu­iți că la fina­lul aces­tor mane­vre rezultă ceva de cali­tate. Solu­ția teh­nică ofe­rită nu se bazează decât par­țial pe nevo­ile reale, dar se ține cont și de pro­du­sele software care tre­buie vân­dute și de teh­no­lo­gi­ile pe care le știu con­sul­tan­ții fir­mei câști­gă­toare. Se încro­pește ceva care să răs­pundă cerin­țe­lor din caie­tul de sar­cini, la limita la care nu pot fi dați ulte­rior în jude­cată, pen­tru că – vezi bine – sec­to­rul public e alu­ne­cos, azi sunt ai noș­tri la putere, mâine vin alții și nu știu ce le rezervă vii­to­rul. Apoi o firmă de con­sul­tanță care face masiv afa­ceri cu sta­tul nu are întot­dea­una cei mai buni con­sul­tanți de pe piață, deci fac ce pot cu oame­nii pe care îi au. Alte firme câștigă con­trac­tul doar pen­tru a‐l sub­con­tracta mai departe, câști­gând din comi­sio­nul pe care și‐l rețin din valoa­rea totală. E o lume aparte, cu regu­lile și spe­cia­liș­tii ei, în care aproape nimic din ce e scris pe hâr­tie nu e exact ceea ce pare, iar cla­u­zele legale sunt meș­te­șu­git învâr­tite din con­dei pen­tru a crea noi oport­u­ni­tăți de afa­ceri sau exo­ne­rări de răs­pun­dere.

Dar nici fir­mele de con­sul­tanță nu au vreun inte­res în infor­ma­ti­za­rea admi­nis­tra­ției, pen­tru că – așa cum e acum – e o nesfâr­șită sursă de veni­turi. Bani de la buget, bani de la UE se scurg ușu­rel către buzu­na­rele pri­vate ale unor mag­nați ai indus­triei IT, fie români, fie stră­ini. Iar în urma dârei de bani nu rămâne nimic dura­bil, nimic sta­bil, pen­tru că n‐a fost con­struit să fie așa. Dim­po­trivă. Și chiar dacă ar vrea să facă vreo brânză, imaginați‐vă cum arată să lucrezi într‐un pro­iect în care acri­tu­rile alea stu­pide din minis­tere și admi­nis­tra­ții publice sunt cli­en­ții care tre­buie să‐ți vali­deze munca. Indi­vi­zii ăștia sunt ori­bili când sunt în slu­jba ta, dară­mite când tu ești în slu­jba lor! 

Iar noi, cetă­țe­nii de rând, sun­tem con­dam­nați să rămâ­nem de par­tea cea­laltă a ghi­șe­u­lui, pri­vind rugă­tor și insis­tent la func­țio­na­rul a cărui sala­riu îl plătim prin taxe, rugându‐ne în gând: dă Doamne, să fie o rezol­vare rapidă! Sau măcar favo­ra­bilă! Sau măcar cât de cât avan­ta­joasă! Sau nu chiar așa dez­a­van­ta­joasă! Sau cum o fi, numai să se încheie o dată, dra­cu­lui!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu