Dacă ar fi fost ministrul justiției, Norica Nicolai spune că i‑ar fi propus lui Băsescu 35 de procurori pe zi pentru funcția de șef al DNA. Eu unul nu mă îndoiesc că așa ar fi fost — la câtă minte și câtă prețuire pentru calitatea justiției a manifestat dumneaei până în prezent, prea puțin ar fi importat pe cine propune. De fiecare dată când o văd în ziare sunt tot mai convins că figura sa de o duritate răutăcioasă este simbolul perfect pentru doamnele director din autoritățile fiscale — genul ăla de acritură imposibilă cu care nu-ți dorești să te întâlnești niciodată. Pagina ei de Wikipedia spune că, pe vremea comunismului, ca procuror la Oltenița, ar fi avut niște abateri profesionale care ar fi dus la excluderea din magistratură. Încă îmi mai amintesc episodul cu nepoata sa, pe care a lăsat‑o să lucreze în parlament în locul ei, apăsând butoanele de vot electronic. Doamnei Nicolai nu i s‑a părut nimic în neregulă cu asta, de ce i s‑ar părea acum deplasat să ajungă în fruntea DNA un procuror incapabil, corupt sau mediocru?
Băsescu le scrie celor doi șefi ai USL — Ponta și Antonescu — că întârzierile în nominalizarea unui procuror șef la DNA ne vor afecta aderarea la spațiul Schengen. Interesul lui e să pună presiune pe cei de la putere, pentru a‑i împiedica să facă jocuri elaborate care să sfârșească cu vreo marionetă în funcția respectivă. Și, dacă se poate, să fie numit cineva favorabil sieși. Antonescu replică — a la Norica Nicolai — că nici el, nici Ponta nu au responsabilități în nominalizarea candidaților la șefia DNA. Tehnic e adevărat. Dar chiar crede cineva că acolo va fi pus un ins care nu are binecuvântarea lor?
Între timp PDL e tot mai absorbit de disputele sale interne, lăsând opoziția pe seama nimănui. Singurii care fac un fel de opoziție acum sunt justiția — care mai arestează câte un grangure politic, în corul de fluierături al celor de la putere — Uniunea Europeană — care taxează orice ieșire în decor a guvernării USL — și președintele, care încă nu și‑a abandonat speranțele de a‑și impune oamenii și ideile proprii. Doar că toți trei — justiție, UE și președenție — sunt huiduiți de majoritatea populară.
Nici acum, la aproape trei luni de la câștigarea alegerilor, USL nu poate ieși din fixațiile anti-băsesciene. Economia plutește într‑o derivă necontrolată, cu aparențe de stabilitate, dar fără nici un plan concret de viitor. Aproape tot ceea ce fac dă impresia că nu se gândesc decât cum să‑l scoată din sărite pe Băsescu, cum să‑l provoace să mai zică ceva, ca apoi sa poată și ei riposta. Lumea încă stă cu gura căscată la acest meci de box, amuzându-se când favoriții lor mai câștigă un punct lovind adversarul la ficat. Mai devreme sau mai târziu vom plăti lipsa asta de responsabilitate. Însă deocamdată însă suntem fixați în contrazicere, în interminabile contre politice — na-ți procuror general! na, că ți l‑am respins! na, că-ți trimit 35 de nominalizări pe zi! — un fel de politică a lui “ba pe‑a mă-tii”, din care nimeni nu iese învingător.
Lasă un comentariu