Peste aproape o lună va fi convenția națională a PDL. Evenimentul e important nu doar pentru partid, ci pentru fiecare român, indiferent de opțiunile sale politice. Pentru că acolo se va juca soarta dreptei politice românești. Nu încerc să vă convertesc la pedelism, nici eu nu cred în drumul ăsta. Dar vorbesc serios, convenția pedelistă e mult mai importantă decât toate celelalte evenimente de pe calendarul politic al României. Și, dacă nu mă credeți, am să încerc să vă conving în rândurile care urmează.
Pornesc de la ipoteza că toți ne dorim democrație autentică, nu originală. Adică dorim ca opoziția să fie veritabilă, combativă și o potențială alternativă la puterea actuală, oricare ar fi ea. Iar asta presupune că în opoziție se găsesc oameni critici cu puterea, care construiesc soluții alternative, care propun variante diferite, dar fezabile. Putem cădea de acord că acum nu există așa ceva. PDL e prins în propriile frământări identitare, încercând să-și definească viitorul, dacă mai are unul. PNL este captiv unui lider dornic de președenție, care e dispus să sacrifice liberalismul pentru acest obiectiv personal. Restul membrilor de partid, cu excepția grupului dizident de la sectorul 1, par fericiți că au primit un capăt al ciolanului și nu au îngrijorări doctrinare apropo de orbita pesedistă pe care s‑au înscris. PPDD nici nu e un partid, ci o adunare de telespectatori care au candidat pentru că nu știau ce au să piardă. Unde e opoziția, atunci?
Nicăieri. PNL nu are nici o perspectivă de redresare. După cum a arătat congresul recent, puterea i‑a drogat deja îndeajuns pentru a uita că reprezintă o linie politică cu o tradiție impresionantă. Liberalii români de azi sunt doar niște hiene bucuroase să se înfrupte din stârvul propriei țări. În PDL Blaga si ai săi încearcă sa creeze un partid-balama (ca să folosesc expresia intens mediatizată în presă) care să joace același rol ca și UDMR: un adaos de procente care să ajute fie PNL, fie PSD să ajungă la putere. Singura speranță de redresare a partidului, care e în realitate deșartă, sunt reformiștii din PDL. Monica Macovei va candida la președenția partidului, prin moțiunea “Reformiștii”. N‑are nici o șansă.
Totuși această candidatură are o mare importanță. Este un semnal că există un grup care vrea altceva. Este un semnal că Udrea nu este singura alternativă posibilă. Este un semnal că partidul ar putea să se rupă după convenția națională, prin plecarea celor care vor cu adevărat o schimbare. Probabil nu vor fi mulți, dar vor fi suficienți pentru a semna moartea ideologică a PDL. Care este extrem de necesară. Iar dacă reformiștii vor pierde, dar nu vor pleca din PDL, Dumnezeu să ne ajute! Nu mai am nici o speranță.
19:02
Ai mare dreptate.In caz de esec nu va mai fi nicio speranta ptr binele acestei tari.Eu simt o mare dezamagire si tot atata disperare cand vad ce “am obtinut” dupa ’89 fata de ceea ce am sperat.Puii lui Iliescu s‑au inmultit ca raia si ca prostia !
8:02
Hai să fim optimiști 🙂 Speranța se spune că moare ultima…