Peste aproape o lună va fi con­ven­ția na­țio­nală a PDL. Eve­ni­men­tul e im­por­tant nu doar pen­tru par­tid, ci pen­tru fi­e­care ro­mân, in­di­fe­rent de op­țiu­nile sale po­li­tice. Pen­tru că acolo se va juca soarta drep­tei po­li­tice ro­mâ­nești. Nu în­cerc să vă con­ver­tesc la pe­de­lism, nici eu nu cred în dru­mul ăsta. Dar vor­besc se­rios, con­ven­ția pe­de­listă e mult mai im­por­tantă de­cât toate ce­le­lalte eve­ni­mente de pe ca­len­da­rul po­li­tic al Ro­mâ­niei. Și, dacă nu mă cre­deți, am să în­cerc să vă con­ving în rân­du­rile care urmează.

Por­nesc de la ipo­teza că toți ne do­rim de­mo­cra­ție au­ten­tică, nu ori­gi­nală. Adică do­rim ca opo­zi­ția să fie ve­ri­ta­bilă, com­ba­tivă și o po­ten­ți­ală al­ter­na­tivă la pu­te­rea ac­tu­ală, ori­care ar fi ea. Iar asta pre­su­pune că în opo­zi­ție se gă­sesc oa­meni cri­tici cu pu­te­rea, care con­stru­iesc so­lu­ții al­ter­na­tive, care pro­pun va­ri­ante di­fe­rite, dar fe­za­bile. Pu­tem că­dea de acord că acum nu există așa ceva. PDL e prins în pro­pri­ile frămân­tări iden­ti­tare, în­cer­când să-și de­fi­nească vi­i­to­rul, dacă mai are unul. PNL este cap­tiv unui li­der dor­nic de pre­șe­den­ție, care e dis­pus să sa­cri­fice li­be­ra­lis­mul pen­tru acest obiec­tiv per­so­nal. Res­tul mem­bri­lor de par­tid, cu ex­cep­ția gru­pu­lui di­zi­dent de la sec­to­rul 1, par fe­ri­ciți că au pri­mit un ca­păt al cio­la­nu­lui și nu au în­gri­jo­rări doc­tri­nare apropo de or­bita pe­se­distă pe care s‑au în­scris. PPDD nici nu e un par­tid, ci o adu­nare de te­les­pec­ta­tori care au can­di­dat pen­tru că nu știau ce au să pi­ardă. Unde e opo­zi­ția, atunci?

Ni­că­ieri. PNL nu are nici o per­spec­tivă de re­dre­sare. După cum a ară­tat con­gre­sul re­cent, pu­te­rea i‑a dro­gat deja în­de­a­juns pen­tru a uita că re­pre­zintă o li­nie po­li­tică cu o tra­di­ție im­pre­sio­nantă. Li­be­ra­lii ro­mâni de azi sunt doar niște hiene bu­cu­roase să se în­frupte din stâr­vul pro­priei țări. În PDL Blaga si ai săi în­cearcă sa cre­eze un par­tid-ba­lama (ca să fo­lo­sesc ex­pre­sia in­tens me­di­a­ti­zată în presă) care să joace ace­lași rol ca și UDMR: un adaos de pro­cente care să ajute fie PNL, fie PSD să ajungă la pu­tere. Sin­gura spe­ranță de re­dre­sare a par­ti­du­lui, care e în re­a­li­tate de­șartă, sunt re­for­miș­tii din PDL. Mo­nica Ma­co­vei va can­dida la pre­șe­den­ția par­ti­du­lui, prin mo­țiu­nea “Re­for­miș­tii”. N‑are nici o șansă.

To­tuși această can­di­da­tură are o mare im­por­tanță. Este un sem­nal că există un grup care vrea alt­ceva. Este un sem­nal că Udrea nu este sin­gura al­ter­na­tivă po­si­bilă. Este un sem­nal că par­ti­dul ar pu­tea să se rupă după con­ven­ția na­țio­nală, prin ple­ca­rea ce­lor care vor cu ade­vă­rat o schim­bare. Pro­ba­bil nu vor fi mulți, dar vor fi su­fi­cienți pen­tru a semna moar­tea ide­o­lo­gică a PDL. Care este ex­trem de ne­ce­sară. Iar dacă re­for­miș­tii vor pierde, dar nu vor pleca din PDL, Dum­ne­zeu să ne ajute! Nu mai am nici o speranță.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Sorin Sfirlogea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Barbu Gabriela Silvia

    Ai mare dreptate.In caz de esec nu va mai fi nicio spe­ranta ptr bi­nele aces­tei tari.Eu simt o mare dez­a­ma­gire si tot atata dis­pe­rare cand vad ce “am ob­ti­nut” dupa ’89 fata de ceea ce am sperat.Puii lui Ili­escu s‑au in­mul­tit ca raia si ca prostia !


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.