Pe vre­mea lui Ceau­șescu cir­cula un banc des­pre un grup de aca­de­mi­cieni care nu re­u­șeau să cadă de acord asu­pra di­fe­ren­țe­lor din­tre două cu­vinte: ca­tas­trofă și bai. După multe șe­dințe de ana­liză ne­fi­na­li­zate cu vreo con­clu­zie, au de­cis că e mai bine să meargă în Ar­deal și să afle de la un ță­ran au­ten­tic cum în­țe­lege el cei doi ter­meni și așa au ajuns să stea de vorbă cu ba­dea Ion: ia zi, bade, ce‑i aia ca­tas­trofă și ce‑i aia bai? S‑o scăr­pi­nat nițel ba­dea în tu­rul pan­ta­lo­ni­lor și le‑o zis: apăi, cum să vă spui eu… de pildă dacă eu merg acasă cu ca­rul în­căr­cat cu fân și mi se rupe oiș­tea la car în mij­lo­cul dru­mu­lui — apăi ăsta‑i bai, da’ nu‑i o ca­tas­trofă. Da’ dacă avio­nul pre­zi­den­țial zbo­ară și i se rupe vreo aripă‑n cer — apăi asta‑i ca­tas­trofă, da’ nu‑i bai!

Cu­nos­când pro­ba­bil mo­rala aces­tei poante, fi­ind mi­los­tiv din fire și pe  dea­su­pra foarte mi­nis­tru al trans­por­tu­ri­lor, Relu Fe­ne­chiu s‑a gân­dit că bine ar fi să ca­seze avio­nul pre­zi­den­țial cu care se dă Bă­sescu până la Bru­xe­l­les și îna­poi, ca să nu se pe­treacă vreo ca­tas­trofă, chiar dacă pen­tru el per­so­nal n‑ar fi nici un bai. Pro­blema e că — din lipsă de bu­get co­res­pun­ză­tor — ne­nea Tra­ian ar tre­bui să se ducă la pri­e­te­nii lui eu­ro­peni în că­ruță, ceea ce i‑ar lua cam o lună dus și una în­tors, cu con­di­ția să nu i se rupă oiș­tea, care nu‑i foarte zdra­vănă nici ea după ce toată Ro­mâ­nia a tot dat cu ea în gard de vreo do­uă­zeci de ani încoace.

Vic­to­raș cel Pon­tos a zis azi că până la urmă îi lasă to­tuși avio­nul, cu toate că are niște cos­turi cam mari și ar tre­bui să le mai re­teze. Eu mă gân­desc că ar fi fost o idee să‑i lase lui Bă­sescu avio­nul, dar să‑i taie ba­nii de ben­zină — să-și facă sin­gur pli­nul la pompă, că are sa­la­riu mare. Dar dacă ana­li­zez și mai bine, tot mai bine e să‑l lase pe Fe­ne­chiu să‑l con­fiște. După ex­pe­riența cu trans­for­ma­toa­rele elec­trice vechi, re­vop­site și vân­dute sta­tu­lui drept noi, cu o mână de grund și nițică vop­sea la pis­tol Relu ar pu­tea să facă din Bo­e­ing-ul ăla 707 — vechi și pră­pă­dit — o mân­drețe de Air­bus 380. Pe urmă sta­tul bagă mâna la bu­zu­nar cu bu­get și‑l plă­tește ca și cum ar fi nou, iar asta nu‑i nici bai, nici catastrofă.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.