Dumitru Dragomir este prototipul perfect al lui Mitică și nu‑i de mirare că diminutivul prenumelui său se suprapune peste cel al personajului caragialesc. Dar ce‑l face special pe Mitică Dragomir, ce‑i dă acel je-ne-sais-quoi, este puterea sa de a face predicții și aprecieri despre orice ține de fotbal. Nu degeaba i s‑a mai spus oracolul din Bălcești. Mitică știe tot, vede tot, înțelege tot și nu poți să nu te minunezi de clarviziunea sa omnipotentă. Dar, dacă despici nițel firul în patru, bagi curând de seamă că strategia sa este cât se poate de simplă: dacă faci predicții despre absolut orice, statistic vorbind, de‑a lungul timpului tinzi să ai dreptate în 50% din cazuri. Iar pentru cazurile când n‑ai avut dreptate, inventezi niște scuze. Important e să nu taci, să vorbești într-una, aplicând principiul “dacă nu poti să‑i convingi, zăpăcește‑i”.
Mitică Dragomir are discipoli. Unul dintre ei e chiar Victor Ponta — un Mitică în variantă îngâmfat-semidoctă. Dacă citești toate declarațiile pe care le face în fiecare zi, începi să te întrebi dacă nu cumva stă cât e ziua de lungă pe treptele Palatului Victoria, perorând în față ziariștilor. Fiecare eveniment internațional, fiecare declarație a lui Băsescu, are parte de câteva comentarii sarcastic-șmecherești din partea domnului prim-ministru. Să luăm de pildă cazul aderării la Schengen.
S‑a dus domnul Ponta la Paris și‑a vorbit cu prietenul său Hollande, socialist înveterat ca și el. S‑a întors și ne‑a asigurat că Franța e ăl mai mare fan al României în Schengen și că treaba e ca și aranjată. Când Băsescu a zis că sunt vreo șapte state care s‑ar opune de fapt aderării noastre, domnul Ponta a ieșit repede la poarta guvernului și ne‑a zis că asta e o malversațiune băsistă, deci împuțită:
“Nu există aşa ceva. Nu aveţi cum să ştiţi nici măcar de două. Când vorbim de poziţia unor ţări ale Uniunii Europene, nu putem să vorbim aşa, după bârfe la colţul străzii. Eu ştiam de o anumită reţinere a Germaniei, dar nu am vorbit niciodată în public despre acest lucru până când ministrul de Interne german, pe care îl apreciază foarte tare domnul preşedinte Băsescu, nu şi‑a spus o poziţie oficială. Povestea asta cu şapte state…va fi greu de dumirit la cine se referă preşedintele şi mă bucur că nu le‑a individualizat, că eram într‑o situaţie ridicolă. Când vorbim de lucruri importante pentru România, iar ajungem la bârfe şi la datul la gioale românesc.”
Știam toți că Germania se opune — ne‑a spus‑o chiar ministrul lor de interne. Apoi, să vezi drăcie, Olanda și Finlanda au zis și ele pas. Surpriza totală a venit cu câteva ore înainte de reuniunea JAI, când la lista celor care se opun s‑a adăugat… Franța. Păi ce făcuși Victorele? Nu aranjași tu să ne susțină franțujii? Că, uite, deja se făcură patru care se opun — până la șapte nu mai e mult, dacă mai scotocim nițel îi găsim și pe ăia… Tot așa greu de dumirit ți se pare?
Sindromul Mitică Dragomir e foarte răspândit în societatea românească și mai ales în politică. Toți vorbesc fără șir, amețind lumea cu minciuni și păreri de doi bani. Și din cauza asta sunt întru totul de acord cu faptul că principala noastră problemă în privința spațiului Schengen nu e că nu ne vrea Germania sau Olanda sau Franța. Problema e că în capul listei țărilor care se opun aderării noastre se află România.
Lasă un comentariu