Majoritatea celor care aud numele Frankenstein se gândesc imediat la monstrul uman, alcătuit de un savant nebun din părți disparate ale unor cadavre, căruia a reușit să‑i insufle viață într-un misterios mod. Doar că povestea e puțin diferită. Frankenstein este – de fapt –savantul. Iar creatura n‑are nici un nume, e doar o bestie înfricoșătoare, care seamănă groază și moarte în jurul ei, ajungând în final să-și ucidă chiar creatorul. Răpus de propriile remușcări față de cel care îi dăduse viață, monstrul dispare în întunericul ghețurilor polare, jurând să se sinucidă.
Nu am început întâmplător cu această poveste. Antonescu a pornit un experiment asemănător: crearea unui nou partid liberal. Scopul său declarat e să dea acestui partid forța necesară pentru a deveni singura alternativă a dreptei politice, să zdrobească PDL, să‑l desființeze. Și pentru asta a pus la bătaie toate compromisurile posibile, începând cu cel mai dubios dintre ele: s‑a aliat cu socialiștii pesediști.
L‑a racolat pe Frunzăverde de la PDL, urcându‑l până în funcția de vicepreședinte al PNL. L‑a promovat pe Relu Fenechiu, cunoscut pentru problemele sale cu justiția. A acceptat‑o în partid pe deputat Sorina Plăcintă, o pedelistă suspectată de corupție care căuta protecție față de justiție. S‑a aliat cu Voiculescu, fostul securist turnător și actualul mogul al televiziunilor de scandal, un individ de cea mai joasă speță, îmbogățit prin furturi și înșelăciuni. L‑a adus în partid pe Becali, pentru banii lui, știind prea bine cu ce personaj mizerabil se înfrățește – plecarea ulterioară a acestuia nu scuză acceptarea inițială. A încercat să dreagă busuiocul cu Johannis, crezând că va impresiona pe cineva – s‑a dovedit iute că primarul Sibiului urmărește niște obiective diferite, care i s‑au promis în schimbul infuziei de capital politic pe care o aducea în PNL. În fine, l‑a acceptat ca vicepreședinte pe Stănișoară – alt pedelist de frunte – care descoperise brusc că nu se mai regăsește în politica PDL. Veți fi — sper — de acord cu mine ca trebuie să ai o scrânteală serioasă la cap dacă îi consideri pe toți măscăricii aceștia demni de a fi în fruntea PNL, dar ai îndoieli publice față de Chiliman și Tăriceanu.
Însă toate aceste manevre nu sunt în van, ele au un singur scop: crearea unei monstruozități politice, un organism artificial care să se supună unui singur comandament, acela de a‑l adula și preamări pe Crin Antonescu. Liberalismul aproape nu mai există în România. Cu excepția unei mâini de oameni, marea majoritate a peneliștilor acceptă noroiul în care sunt târâți de un lider dement și demagog, râgâind satisfăcuți de confortul instalării la putere. Deocamdată monstrul nu primește îndeajunsă hrană, robinetele europene se încăpățânează să nu se deschidă generos către burțile lor, dar încă e timp. Abia s‑au instalat.
La fel ca în povestea lui Frankenstein, într‑o bună zi monstrul liberal își va ucide creatorul, apoi va muri el însuși. Sper să nu așteptăm prea mult clipa aceea.
Lasă un comentariu