Ma­jo­ri­ta­tea ce­lor care aud nu­mele Fran­ken­stein se gân­desc ime­diat la mons­trul uman, al­că­tuit de un sa­vant ne­bun din părți dis­pa­rate ale unor ca­da­vre, că­ruia a re­u­șit să‑i in­su­fle viață într-un mis­te­rios mod. Doar că po­ves­tea e pu­țin di­fe­rită. Fran­ken­stein este – de fapt –sa­van­tul. Iar cre­a­tura n‑are nici un nume, e doar o bes­tie în­fri­co­șătoare, care sea­mănă groază și moarte în ju­rul ei, ajun­gând în fi­nal să-și ucidă chiar cre­a­to­rul. Ră­pus de pro­pri­ile re­mu­ș­cări față de cel care îi dă­duse viață, mons­trul dis­pare în în­tu­ne­ri­cul ghe­țu­ri­lor po­lare, ju­rând să se sinucidă.

Nu am în­ce­put în­tâm­plă­tor cu această po­veste. An­to­ne­scu a por­nit un ex­pe­ri­ment ase­mă­nă­tor: cre­a­rea unui nou par­tid li­be­ral. Sco­pul său de­cla­rat e să dea aces­tui par­tid forța ne­ce­sară pen­tru a de­veni sin­gura al­ter­na­tivă a drep­tei po­li­tice, să zdro­bească PDL, să‑l desfi­in­țeze. Și pen­tru asta a pus la bă­taie toate com­pro­mi­su­rile po­si­bile, în­ce­pând cu cel mai du­bios din­tre ele: s‑a aliat cu so­ci­a­liș­tii pesediști.

L‑a ra­co­lat pe Frun­ză­verde de la PDL, urcându‑l până în func­ția de vi­ce­pre­șe­dinte al PNL. L‑a pro­mo­vat pe Relu Fe­ne­chiu, cu­nos­cut pen­tru pro­ble­mele sale cu jus­ti­ția. A acceptat‑o în par­tid pe de­pu­tat So­rina Plă­cintă, o pe­de­listă sus­pec­tată de co­rup­ție care că­uta pro­tec­ție față de jus­ti­ție. S‑a aliat cu Vo­i­cu­lescu, fos­tul se­cu­rist tur­nă­tor și ac­tu­a­lul mo­gul al te­le­vi­ziu­ni­lor de scan­dal, un in­di­vid de cea mai joasă speță, îm­bo­gă­țit prin fur­turi și în­șe­lă­ciuni. L‑a adus în par­tid pe Be­cali, pen­tru ba­nii lui, ști­ind prea bine cu ce per­so­naj mi­ze­ra­bil se în­fră­țește – ple­ca­rea ul­te­ri­oară a aces­tuia nu scuză ac­cep­ta­rea ini­țială. A  în­cer­cat să dreagă bu­sui­o­cul cu Johan­nis, cre­zând că va im­pre­siona pe ci­neva – s‑a do­ve­dit iute că pri­ma­rul Si­bi­u­lui ur­mă­rește niște obiec­tive di­fe­rite, care i s‑au pro­mis în schim­bul in­fu­ziei de ca­pi­tal po­li­tic pe care o adu­cea în PNL. În fine, l‑a ac­cep­tat ca vi­ce­pre­șe­dinte pe Stă­ni­șoară – alt pe­de­list de frunte – care des­co­pe­rise brusc că nu se mai re­gă­sește în po­li­tica PDL. Veți fi — sper — de acord cu mine ca tre­buie să ai o scrân­teală se­ri­oasă la cap dacă îi con­si­deri pe toți măs­că­ri­cii aceștia demni de a fi în frun­tea PNL, dar ai în­do­ieli pu­blice față de Chi­li­man și Tăriceanu.

Însă toate aceste ma­ne­vre nu sunt în van, ele au un sin­gur scop: cre­a­rea unei mons­tru­o­zi­tăți po­li­tice, un or­ga­nism ar­ti­fi­cial care să se su­pună unui sin­gur co­man­dament, acela de a‑l adula și prea­mări pe Crin An­to­ne­scu. Li­be­ra­lis­mul aproape nu mai există în Ro­mâ­nia. Cu ex­cep­ția unei mâini de oa­meni, ma­rea ma­jo­ri­tate a pe­ne­liș­ti­lor ac­ceptă no­ro­iul în care sunt târâți de un li­der de­ment și de­ma­gog, râ­gâind sa­tis­fă­cuți de con­for­tul in­sta­lă­rii la pu­tere. Deo­cam­dată mons­trul nu pri­mește în­de­a­junsă hrană, ro­bi­ne­tele eu­ro­pene se în­că­pă­țâ­nează să nu se des­chidă ge­ne­ros că­tre bu­r­țile lor, dar încă e timp. Abia s‑au instalat.

La fel ca în po­ves­tea lui Fran­ken­stein, într‑o bună zi mons­trul li­be­ral își va ucide cre­a­to­rul, apoi va muri el în­suși. Sper să nu aș­tep­tăm prea mult clipa aceea.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.