Prinții moștenitori

Din când în când în presă apar infor­ma­ții des­pre boga­ții Româ­niei și des­pre șco­lile din stră­i­nă­tate unde stu­di­ază copiii lor. Unii i‐au tri­mis în Elve­ția, alții în Anglia sau chiar în Sta­tele Unite. De fie­care dată infor­ma­ția are o tentă peio­ra­tivă, un fel de deget acu­za­tor către pătura de sus, des­pre care se con­si­deră că au făcut averi prin furt și corup­ție și, iată, acum ne mai și sfi­dează, con­si­de­rând că școala din Româ­nia nu e înde­a­juns de bună pen­tru bei­za­de­lele lor. Deși sunt pe deplin con­vins că nici una din marile averi nu a fost făcută prin metode com­plet orto­doxe, tri­mi­te­rea copi­i­lor la stu­dii în stră­i­nă­tate nu mi se pare deloc ceva ce ar tre­bui incri­mi­nat.

Mai întâi pen­tru că există o minimă șansă ca bei­za­de­lele să se educe. E lim­pede că sis­te­mul edu­ca­țio­nal autoh­ton este foarte neper­for­mant și este de pre­su­pus că afa­ce­rile părin­ți­lor – așa ili­cite cum sunt – să rămână pe mâi­nile lor. Nu părem a fi în stare să apli­căm prea curând o minimă jus­ti­ție, punând lucru­rile la locul lor – deci dacă măcar 10% din­tre moș­te­ni­to­rii ave­ri­lor deprind niște abi­li­tăți antre­pre­no­ri­ale și mana­ge­ri­ale corecte, tot nu e rău. Există șanse foarte mari ca urmă­toa­rea gene­ra­ție de con­du­că­tori ai eco­no­miei Româ­niei să vină din rân­du­rile lor.

Apoi aș spune că e un pic de ipo­cri­zie în această acu­za­ție. Dacă pri­vim mai atent la clasa de mij­loc a ora­șe­lor mari – mai cu seamă cei care mun­cesc în cor­po­ra­ții – am putea con­clu­ziona că, la altă scară, fac și ei exact ace­lași lucru. Întrebați‐vă cunoș­tin­țele care au copii de vâr­stă șco­lară și un venit fami­lial de peste 2–3000€ pe lună și veți des­co­peri că tim­pul părin­ți­lor este atent împăr­țit între a duce copiii la lec­ția de pian, la tenis, la fotbal, la medi­ta­ția de mate­ma­tică, la ora de engleză, la clu­bul de pic­tură, la sala de esca­ladă. Și așa mai departe, în func­ție de câți bani au. Sis­te­mul de edu­ca­ție româ­nesc este neper­for­mant, deci tre­buie supli­men­tat cu alte acti­vi­tăți, finan­țate din buzu­na­rul pro­priu.

Viața per­so­nală a părin­ți­lor din clasa de mij­loc dis­pare. Aproape tot tim­pul lor e alo­cat edu­ca­ției și amu­za­men­tu­lui copi­i­lor. Veți spune că e nor­mal. Eu cred că nu. Dacă ros­tul unui părinte este acela de a‐și sus­penda com­plet pro­pria viață îndată ce a făcut un copil, am să vă spun că nu e chiar foarte amu­zant să tră­iești după o anu­mită vâr­stă și că pro­ba­bil nu trans­mi­tem urmă­toa­re­lor gene­ra­ții mesa­jul potri­vit des­pre cum să‐și tră­i­ască viața. Ce să înțe­leagă, că și viața lor va fi fru­moasă până la 30 de ani, apoi vor avea copii și urmează cal­va­rul?

Nu spun că ar tre­bui igno­rate nevo­ile unui copil. Spun doar că în loc să găsească solu­ții indi­vi­du­ale – într‐un fel de mime­tism nere­u­șit al com­por­ta­men­tu­lui celor foarte bogați – clasa de mij­loc ar tre­bui să găsească o solu­ție comună. Poate că nu pot schimba sin­guri sis­te­mul actual de edu­ca­ție, deși toc­mai li s‐a ofe­rit acces în con­si­li­ile de admi­nis­trare a șco­li­lor, ceea ce ar putea fi un instru­ment foarte puter­nic dacă și‐ar pro­pune să‐l uti­li­zeze cum tre­buie. Dar ar putea de pildă să își con­juge efor­tu­rile și să plă­tească ser­vi­ci­ile pri­vate ale pro­fe­so­ri­lor de spe­cia­li­tate. Cât de com­pli­cat ar fi de pildă ca un pro­fe­sor de sport să fie plătit ca să ducă un grup de copii la tenis sau la fotbal, să‐i super­vi­zeze și să‐i aducă îna­poi acasă? Cât de inte­re­sat ar fi un pro­fe­sor de arte plas­tice să fie plătit supli­men­tar pen­tru a duce peri­o­dic un grup de copii la expo­zi­ții, dându‐le o edu­ca­ție artis­tică supli­men­tară? De ce n‐ar vrea un pro­fe­sor de muzică să câștige bani pen­tru a duce un grup de copii la con­certe, făcându‐le edu­ca­ție muzi­cală? Iar în tot tim­pul ăsta, eli­be­rați de pre­siu­nea per­ma­nen­tei crize de timp, părin­ții și‐ar putea aduce aminte că au și ei o viață de trăit.

Cum spu­neam, există solu­ții mai inte­li­gente decât goana per­ma­nentă con­tra cro­no­me­tru, în încer­ca­rea de a educa și amuza prin­ții moș­te­ni­tori. Dar clasa de mij­loc e până la urmă for­mată și ea din români. Iar româ­nii nu lucrează împre­ună, pen­tru că se încurcă reci­proc. Româ­nii lucrează indi­vi­dual, pen­tru că așa se des­curcă sin­guri.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. AD

    Sau chiar parin­tii ar putea face inte­le­geri cu alti parinti ai caror copii au ace­leasi acti­vi­tati – sap­ta­mana asta ii duc eu, sap­ta­mana asta ii duci tu…si asa esti si impli­cat in acti­vi­ta­tea odra­slei, ca sa poti avea apoi o parere per­ti­nenta, si‐ti ramane si timp pen­tru tine.

    • Sorin Sfirlogea

      Da, și asta e posi­bil, dar e totuși alt­ceva când o ast­fel de acti­vi­tate e ges­tio­nată de cineva care are și cunoș­tin­țele nece­sare. De pildă dacă m‐ar tri­mite cineva cu copii la Muzeul Națio­nal de Artă n‐aș ști să le explic prea multe, pe când un pro­fe­sor de arte plas­tice, da.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu