Din când în când în presă apar in­for­ma­ții des­pre bo­ga­ții Ro­mâ­niei și des­pre șco­lile din stră­i­nă­tate unde stu­di­ază co­piii lor. Unii i‑au tri­mis în El­ve­ția, al­ții în An­glia sau chiar în Sta­tele Unite. De fi­e­care dată in­for­ma­ția are o tentă pe­io­ra­tivă, un fel de de­get acu­za­tor că­tre pă­tura de sus, des­pre care se con­si­deră că au fă­cut averi prin furt și co­rup­ție și, iată, acum ne mai și sfi­dează, con­si­de­rând că școala din Ro­mâ­nia nu e în­de­a­juns de bună pen­tru bei­za­de­lele lor. Deși sunt pe de­plin con­vins că nici una din ma­rile averi nu a fost fă­cută prin me­tode com­plet or­to­doxe, tri­mi­te­rea co­pi­i­lor la stu­dii în stră­i­nă­tate nu mi se pare de­loc ceva ce ar tre­bui incriminat.

Mai în­tâi pen­tru că există o mi­nimă șansă ca bei­za­de­lele să se educe. E lim­pede că sis­te­mul edu­ca­țio­nal autoh­ton este foarte ne­per­for­mant și este de pre­su­pus că afa­ce­rile pă­rin­ți­lor — așa ili­cite cum sunt — să rămână pe mâi­nile lor. Nu pă­rem a fi în stare să apli­căm prea cu­rând o mi­nimă jus­ti­ție, pu­nând lu­cru­rile la lo­cul lor — deci dacă mă­car 10% din­tre moș­te­ni­to­rii ave­ri­lor de­prind niște abi­li­tăți an­tre­pre­no­ri­ale și ma­na­ge­ri­ale co­recte, tot nu e rău. Există șanse foarte mari ca ur­mă­toa­rea ge­ne­ra­ție de con­du­că­tori ai eco­no­miei Ro­mâ­niei să vină din rân­du­rile lor.

Apoi aș spune că e un pic de ipo­cri­zie în această acu­za­ție. Dacă pri­vim mai atent la clasa de mij­loc a ora­șe­lor mari — mai cu seamă cei care mun­cesc în cor­po­ra­ții — am pu­tea con­clu­ziona că, la altă scară, fac și ei exact ace­lași lu­cru. În­tre­bați-vă cu­noș­tin­țele care au co­pii de vâr­stă șco­lară și un ve­nit fa­mi­lial de peste 2–3000€ pe lună și veți des­co­peri că tim­pul pă­rin­ți­lor este atent îm­păr­țit în­tre a duce co­piii la lec­ția de pian, la te­nis, la fo­tbal, la me­di­ta­ția de ma­te­ma­tică, la ora de en­gleză, la clu­bul de pic­tură, la sala de es­ca­ladă. Și așa mai de­parte, în func­ție de câți bani au. Sis­te­mul de edu­ca­ție ro­mâ­nesc este ne­per­for­mant, deci tre­buie su­pli­men­tat cu alte ac­ti­vi­tăți, fi­nan­țate din bu­zu­na­rul propriu.

Viața per­so­nală a pă­rin­ți­lor din clasa de mij­loc dis­pare. Aproape tot tim­pul lor e alo­cat edu­ca­ției și amu­za­men­tu­lui co­pi­i­lor. Veți spune că e nor­mal. Eu cred că nu. Dacă ros­tul unui pă­rinte este acela de a‑și sus­penda com­plet pro­pria viață în­dată ce a fă­cut un co­pil, am să vă spun că nu e chiar foarte amu­zant să tră­iești după o anu­mită vâr­stă și că pro­ba­bil nu trans­mi­tem ur­mă­toa­re­lor ge­ne­ra­ții me­sa­jul po­tri­vit des­pre cum să-și tră­i­ască viața. Ce să în­țe­leagă, că și viața lor va fi fru­moasă până la 30 de ani, apoi vor avea co­pii și ur­mează calvarul?

Nu spun că ar tre­bui ig­no­rate ne­vo­ile unui co­pil. Spun doar că în loc să gă­sească so­lu­ții in­di­vi­du­ale — într-un fel de mi­me­tism ne­re­u­șit al com­por­ta­men­tu­lui ce­lor foarte bo­gați — clasa de mij­loc ar tre­bui să gă­sească o so­lu­ție co­mună. Poate că nu pot schimba sin­guri sis­te­mul ac­tual de edu­ca­ție, deși toc­mai li s‑a ofe­rit ac­ces în con­si­li­ile de ad­mi­nis­trare a șco­li­lor, ceea ce ar pu­tea fi un in­stru­ment foarte pu­ter­nic dacă și-ar pro­pune să‑l uti­li­zeze cum tre­buie. Dar ar pu­tea de pildă să își con­juge efor­tu­rile și să plă­tească ser­vi­ci­ile pri­vate ale pro­fe­so­ri­lor de spe­cia­li­tate. Cât de com­pli­cat ar fi de pildă ca un pro­fe­sor de sport să fie plătit ca să ducă un grup de co­pii la te­nis sau la fo­tbal, să‑i su­per­vi­zeze și să‑i aducă îna­poi acasă? Cât de in­te­re­sat ar fi un pro­fe­sor de arte plas­tice să fie plătit su­pli­men­tar pen­tru a duce pe­ri­o­dic un grup de co­pii la ex­po­zi­ții, dându-le o edu­ca­ție ar­tis­tică su­pli­men­tară? De ce n‑ar vrea un pro­fe­sor de mu­zică să câștige bani pen­tru a duce un grup de co­pii la con­certe, fă­cându-le edu­ca­ție mu­zi­cală? Iar în tot tim­pul ăsta, eli­be­rați de pre­siu­nea per­ma­nen­tei crize de timp, pă­rin­ții și-ar pu­tea aduce aminte că au și ei o viață de trăit.

Cum spu­neam, există so­lu­ții mai in­te­li­gente de­cât goana per­ma­nentă con­tra cro­no­me­tru, în în­cer­ca­rea de a educa și amuza prin­ții moș­te­ni­tori. Dar clasa de mij­loc e până la urmă for­mată și ea din ro­mâni. Iar ro­mâ­nii nu lu­crează îm­pre­ună, pen­tru că se în­curcă re­ci­proc. Ro­mâ­nii lu­crează in­di­vi­dual, pen­tru că așa se des­curcă singuri.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. AD

    Sau chiar pa­rin­tii ar pu­tea face in­te­le­geri cu alti pa­rinti ai ca­ror co­pii au ace­leasi ac­ti­vi­tati — sap­ta­mana asta ii duc eu, sap­ta­mana asta ii duci tu…si asa esti si im­pli­cat in ac­ti­vi­ta­tea odra­slei, ca sa poti avea apoi o pa­rere per­ti­nenta, si-ti ra­mane si timp pen­tru tine.

    • Sorin Sfirlogea

      Da, și asta e po­si­bil, dar e to­tuși alt­ceva când o ast­fel de ac­ti­vi­tate e ges­tio­nată de ci­neva care are și cu­noș­tin­țele ne­ce­sare. De pildă dacă m‑ar tri­mite ci­neva cu co­pii la Mu­zeul Na­țio­nal de Artă n‑aș ști să le ex­plic prea multe, pe când un pro­fe­sor de arte plas­tice, da.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.