Dar dacă, Doamne ferește…

Două ju­de­că­toare sunt cer­ce­tate de DNA pen­tru tra­fic de in­flu­ență și lu­are de mită. Fap­tul e în­tru­câ­tva ba­na­li­zat prin re­lu­a­rea sa în presă, pen­tru că e și asta o me­todă de a tri­mite în de­ri­zo­riu lu­cru­rile. Am au­zit de atâ­tea ori des­pre co­rup­ția din jus­ti­ție că nici nu ne mai miră niște mită. Însă ca­zul în sine e un pic mai spe­cial de­cât cele des­pre care am au­zit până acum.

Doam­nele ju­de­că­toare cu pri­cina au fost im­pli­cate în do­sare im­por­tante ale co­rup­ției la nivel înalt. Nume cu­nos­cute de îm­bo­gă­țiți post-de­cem­briști au tre­cut prin do­sa­rele ju­de­cate de ele: Di­nel Staicu, So­rin Ovi­diu Vântu, Dan Vo­i­cu­lescu, Fă­nel Pă­vă­la­che. Și nu poți să nu te în­trebi cum naiba de toți șme­che­rii ăș­tia au ajuns în fața ace­lo­rași ju­de­că­tori. Tri­bu­na­lul Bu­cu­rești e în criză de ju­de­că­tori? Sau au fost re­par­ti­zate do­sa­rele cui trebuia?

Răs­pun­sul îl in­tuim. Dar ceea ce e foarte în­gri­jo­ră­tor este că această po­veste su­ge­rează că “re­vo­lu­ția” din jus­ti­ție din ul­tima vreme e doar par­ți­ală, mai de­grabă în DNA și mai pu­țin în tri­bu­nale. Că există re­țele de in­flu­ență pu­ter­nice în rân­dul ju­de­că­to­ri­lor, care ope­rează după alte re­guli de­cât co­dul pe­nal. Ci­tind con­ver­sa­ți­ile din­tre cele două ju­de­că­toare, re­date în presă după in­ter­cep­ta­rea te­le­foa­ne­lor de că­tre DNA, nu m‑a ui­mit dis­cu­ția des­pre su­mele de bani și îm­păr­ți­rea lor, ci in­for­ma­ți­ile co­la­te­rale care pri­vesc mo­dul lor de cooperare:

În ce pri­veşte mo­da­li­ta­tea în care se pro­ce­dase pen­tru tra­fi­ca­rea in­flu­enţei în acel do­sar, An­to­nela Cos­ta­che o în­treba pe Vi­orica Dinu: “Da’ tu la cine te-ai dus, la An­toa­neta, pen­tru ăsta?”. Vi­orica Dinu i‑a răs­puns afir­ma­tiv, pre­ci­zând: “…da’ a fost aşa: vor­bim cu Ve­ro­nica, ca să in­tre invers”.

Tot­o­dată, des­pre un alt ju­de­că­tor de la Cur­tea de Apel Bu­cu­reşti, al că­rui nume, de ase­me­nea, nu l‑au par­ti­cu­la­ri­zat, Vi­orica Dinu a menţio­nat că nu mai poate conta pe el o pe­ri­oadă de timp, în­tru­cât este spe­riat, în con­di­ţi­ile în care a fost che­mat la “…DNA şi e ter­mi­nată. Acum câ­teva zile e ches­tia … […] … Mi‑a zis de aia, că e spe­ri­ată, că a chemat‑o la DNA şi a stat pa­tru ore să dea de­cla­ra­ţii … […] … Cu so­cru-său, ăla!. E cu băn­cile bă­gat şi au chemat‑o la DNA şi e spe­ri­ată nu… chiar de asta nu te mai poţi atinge”.

E lim­pede că nu ac­țio­nează sin­gure, că există re­țele de in­for­mare des­pre ce face DNA și unde există pe­ri­co­lul de­con­spi­ră­rii aran­ja­men­te­lor. Pro­ba­bil in­cul­pa­ții sunt sfă­tu­iți di­rect de ma­gis­tra­tul care îi va ju­deca cum să ple­deze, ce să facă ca să in­va­li­deze acu­za­ți­ile aduse. Și nu mă pot opri să nu mă în­treb: dacă, Doamne fe­rește, așa gân­desc și lu­crează ma­jo­ri­ta­tea ju­de­că­to­ri­lor din România?

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...