Nu știu cum sim­țiți voi, dar eu unul m‑am să­tu­rat de jo­cul apa­ren­țe­lor și de măr­ge­lele de sti­clă co­lo­rată care ne sunt flu­tu­rate zil­nic pe sub nas. To­tul e mar­ke­ting, to­tul e ilu­zie și in­ten­țio­nată de­cep­ție, pen­tru că asta ac­cep­tăm să pri­mim, la asta re­ac­țio­năm ca o do­cilă po­pu­la­ție sta­tis­tică. Pu­bli­ci­ta­tea ne spune cum să ne îm­bră­căm, ce să mân­căm și cum să ne dis­trăm și pro­blema nu e că ni se fac aceste pro­pu­neri ma­ni­pu­la­tive, ci că tin­dem să le ac­cep­tăm fără nici o mi­nimă ju­de­cată cri­tică. Din­colo de mar­ke­ting ne pân­dește sno­bis­mul, ges­tu­rile mai mici sau mai mari pe care le fa­cem nu din con­vin­gere sau din sin­ceră do­rință, ci din con­for­mism so­cial. Nu neg că pre­siu­nea aces­tuia e ade­sea prea mare pen­tru a‑i rezista.

Eu unul am un soi de re­ac­ție aler­gică la tot ce e anun­țat ca fi­ind trendy și la modă. Când toată lu­mea se în­ghe­suie într-un anume res­ta­u­rant, ci­tește o anume carte sau merge la un anume film, pu­teți fi si­guri că nu mă veți găsi acolo. Am oroare de în­ghe­su­iala vo­ioasă a unor in­di­vizi plați, care nu fac ale­geri edu­cate, ci aș­teaptă in­di­ca­ția sno­bi­lor pen­tru a de­cide ce vor ve­dea, auzi și citi, lă­u­dându-se apoi că au bi­fat încă o realizare. 

În pe­i­sa­jul ăsta ar­ti­fi­cial mai există și câte o ex­cep­ție. Am fost la Papa la Șoni, pe Sfin­ții Vo­ie­vozi la nu­mă­rul 13, într-un loc des­pre care n‑ai spune prea multe ju­de­când după im­pre­sia ex­te­ri­oară. Pen­tru că nu eram sin­gur și pen­tru că nu mai fu­se­sem nici­o­dată, am avut o ușoară strân­gere de inimă când am in­trat pe poarta ca­sei vechi, că­tre o mi­cuță curte. Am in­trat apoi în casă și m‑am li­niș­tit. Era, așa cum pro­mi­teau pe pa­gina lor de Fa­ce­book, o cârciumă.

Pen­tru că o câr­ci­umă, în în­țe­le­sul pe care eu îl cu­nosc, e un loc unde fi­țele rămân afară. E un loc unde vii să mă­nânci bine, să spo­ro­văi cu pri­e­te­nii fără ca larma ce­lor­lalți să de­vină mai mult de­cât un fun­dal so­nor con­di­men­tat ici-colo de un râs mai plin de poftă sau un pa­har care se sparge. Iar la Șoni mai vii și pen­tru eve­ni­men­tele ar­tis­tice in­e­dite pe care câr­ci­uma le gă­z­du­iește, într‑o gamă di­versă, de la blues și jazz la mu­zica lă­u­tă­rească a lui An­ton Pann și mici re­pre­zen­ta­ții de tea­tru. Sunt mini-spec­ta­cole cu bi­lete vân­dute pe loc, iar cine e în câr­ci­umă poate de­veni spec­ta­tor dacă ho­tă­răște să rămână.

Toată câr­ci­uma e gân­dită în așa fel în­cât sno­bii și fi­țo­șii să nu in­tre, sau dacă in­tră să nu se mai în­toarcă. Poate că ame­na­ja­rea în sine e cam rus­tică — mese și bănci din lemn sim­plu, cu­lo­rile cam ți­pă­toare, sen­za­ția de im­pro­vi­za­ție — dar obiec­ti­vul e atins: nu vezi pi­cior de piți­poance și co­ca­lari. Ceea ce e o primă vic­to­rie. Mân­ca­rea în schimb e di­vină și la un preț ab­so­lut de­cent, iar me­niul e foarte ori­gi­nal pre­zen­tat, în ca­iete șco­lare cu scri­sul de mână al unui co­pil din cla­sele primare.

Eu am fost acolo într‑o seară de blues, cu Clay Win­dham și An­drei Ro­ta­riu și am fost în­cân­tat de at­mosfera câr­ci­u­mii, de na­tu­ra­le­țea ar­tis­tică a eve­ni­men­tu­lui mu­zi­cal. Ce poate fi mai plă­cut de­cât o seară cu două chi­tări și o mu­zi­cuță la câ­țiva pași de tine, dându-ți im­pre­sia că și tu ești parte din muzică?

 


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Bogdan Avadanei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cosmin Loghin

    Da, dar eu l‑am în­tâl­nit pe Şoni în persoană!
    Eram stu­dent şi fă­ceam autos­to­pul că­tre mare.
    <> este o apli­ca­ţie ne­mai­po­me­nită pen­tru “Omul sfinţeşte lo­cul” — este au­ten­tic, este veritabil.

    • Cosmin Loghin

      Papa la Şoni este o aplicaţie… 😀

  2. Bogdan Avadanei

    Așa e, am fost de 2–3 ori ori acum 1–2 ani pe acolo și mi‑a plă­cut și mie.
    Mul­țam ca mi-ai adus aminte, când re­de­vin bi­ped (din mo­no­ped) am să mai trec .


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.