Justiția din România nu e oarbă. Când se prezintă împricinații în fața ei, madam Justiția deschide nițel un ochi și privește chiorâș printre gene, ca să vadă cine‑i ăla de l‑au umflat mascații și l‑au adus în tribunal. S‑a prins ea — madam Justiția — că dacă știe cu cine are de a face, e rost de niscai mălăieș în călcăieș, din ăla cu care poți să-ti iei haină de blană, BMW mare și vilă la munte. Au încercat ăștia de la Uniunea Europeană să o lege la ochi mai bine, i‑au pus și-un sistem de-ăsta cu calculatoare s‑o pândească dacă nu cumva trișează, dar coana Justiția e vulpe bătrână și s‑a fofilat.
Problema ei, însă, e că nu‑i prea mintoasă. A venit unu’ și altu’ de la anticorupție și i‑au băgat în cap că aranjamentele secrete pe care le face ea, discuțiile alea care le interceptează azi și mâine sunt în ziare, ar fi mai bine de făcut în lifturi, că acolo nu ajunge tehnologia modernă. Coana Justiția, chioară cum vă ziceam că e, a crezut ca bleaga. Așa că s‑a dus să vorbească în lift și nu s‑a gândit, proasta de ea, că acolo ar putea fi o sută de microfoane. Ba și‑a mai luat și telefoane mobile vechi, că tot ăia de la anticorupție i‑au zis că nu pot fi interceptate, fără să se gândească, fraiera, că discuțiile ei zboară cu unda radio, drept în mp3-ul dușmanului.
Și uite așa, dacă chiorenia i‑a adus mașină și vilă, faptul că e cam toantă i‑a cam dăunat.
Lasă un comentariu