Mi‑e greu să spun cu cuvinte cât de tare mă revoltă unele afirmații făcute de politicienii români. Aud și citesc destule stupizenii pe care le spun parlamentarii noștri, am devenit oarecum imun la contrele ridicole și agramate care și le servesc reciproc, dar unele lucruri depășesc niște limite. Iar limitele la care mă refer sunt acelea ale conștiinței naționale. Veți râde poate de așa vorbă mare: conștiință națională. Dar vă provoc să discutăm mai jos dacă există așa ceva și dacă ea poate fi influențată pozitiv sau negativ.
În primul rând dați-mi voie să precizez: conștiință națională este un ansamblu de idei, convingeri și principii larg împărtășite la nivelul unei națiuni — în cazul de față cea română — referitoare la propria existență și la relațiile sale cu celelalte popoare. Deci, cum se prezintă conștiință noastră națională? Cam așa:
În poza asta, acum douăzeci de ani, a apărut democrația care a introdus o șmecherie nouă: voința populară. Super mișto, frate! Deci dacă ne adunăm noi mai mulți și ne bubuie ceva prin minte, votăm și gata! Se face cum am zis noi, că e democrație. Și, se subînțelege, dacă majoritatea românilor — care sunt inteligenți, toleranți, viteji și îndreptățiți să li se dea — se pronunță cum că cutare treabă e bună, n‑are voie nimeni să ne contrazică.
Deci când Antonescu — ditamai președintele de senat — zice că Curtea Constituțională s‑a obișnuit să încalce voința poporului, poate veți fi de acord că românii își vor consolida ideea că statul de drept constă doar în exercițiul numărării voturilor și își vor întări convingerea că ei sunt deasupra legii, dacă așa vor mușchii lor. Ceea ce, pe termen lung, este mult mai grav decât agramatismele lui Becali sau EBA.
Și când aud astfel de exprimări publice, îmi vine pur și simplu să ies în stradă și să strig cât mă ține gura: bă, enoriașilor, statul de drept nu înseamnă că toate tâmpeniile, care vi se par vouă normale pot să devină reguli!
Lasă un comentariu