Haiduci și cerșetori

Un amic de‐al meu a locuit o vreme în Viena, pen­tru că lucra acolo. Stă­tea undeva într‐un car­tier liniș­tit al ora­șu­lui, unde își închi­ri­ase o gar­so­nieră într‐o clă­dire de locu­ințe și în fie­care dimi­neață pleca la ser­vi­ciu cu mașina. Până la muncă dru­mul dura cam jumă­tate de oră, une­ori mai mult, în func­ție de tra­fic, dar ami­cul meu pre­fe­rase să locu­iască în car­ti­e­rul liniș­tit decât să fie în apro­pi­ere de sediul fir­mei unde lucra. Cum se întâm­plă de obi­cei în ora­șele civi­li­zate, locu­ința pe care o închi­ri­ase avea și un loc de par­care în fața clă­di­rii, ulti­mul din­tre cele vreo două­zeci exis­tente, adică exact în capă­tul opus al par­că­rii față de cele două locuri de vizi­ta­tor, sem­na­li­zate cores­pun­ză­tor. În fie­care seară par­ca­rea se umplea cu mași­nile loca­ta­ri­lor, pen­tru a se goli dimi­neața, când lumea mer­gea la muncă. 

Într‐o dimi­neață, cam la un an de când locuia în Viena, ami­cul meu a ple­cat ca de obi­cei către ser­vici. Pe la jumă­ta­tea dru­mu­lui și‐a dat seama că uitase acasă un dosar cu docu­mente, pe care îl luase cu o zi îna­inte, pen­tru a‐l citi acasă. Avea nevoie de docu­men­tele ace­lea în ziua care toc­mai înce­pea, așa că s‐a auto­bom­bă­nit nițel și a făcut cale întoarsă. A ajuns în fața clă­di­rii unde locuia și a con­sta­tat că locul său de par­care e ocu­pat de o mașină uti­li­tară de la ener­gie elec­trică. N‐a dat mare impor­tanță fap­tu­lui, erau des­tule locuri libere și ori­cum el urma să plece repede, așa că a par­cat pe un loc liber al unui vecin și a urcat în casă.

Nu știu exact ce s‐a întâm­plat – rătă­cise prin casă niște foi din dosar sau poate s‐a mai oprit pen­tru o cafea – cert e că durata șede­rii s‐a mărit. După mai bine de două­zeci de minute a cobo­rât din nou și a con­sta­tat cu stu­pe­fac­ție că mașina lui toc­mai e ridi­cată de poli­ție. A aler­gat către poli­țiști să întrebe ce s‐a întâm­plat și a fost poli­ti­cos infor­mat că a par­cat pe locul rezer­vat unei alte per­soane. Ami­cul meu a înce­put să explice că pe locul lui era o uti­li­tară – care între timp ple­case – că nu avea de gând să stea decât zece minute, că veci­nul al cărui loc îl ocu­pase se întorcea abia seara, că e absurd să plă­tească amendă dacă nu a deran­jat pe nimeni. Poli­țis­tul aus­tr­iac l‐a pri­vit netul­bu­rat de pero­ra­ția lui și i‐a expli­cat calm: dom­nule, amenda nu e pen­tru că ați deran­jat pe cineva, ci pen­tru că ați par­cat nere­gu­la­men­tar. Am veri­fi­cat în baza noas­tră de date și se con­firmă că locul acesta este rezer­vat pen­tru o altă mașină. Iar dacă locul dum­ne­a­voas­tră era ocu­pat tem­po­rar pen­tru lucrări uti­li­tare, aveați la dis­po­zi­ție două locuri de vizi­ta­tor care, iată, sunt libere. Vă doresc o zi bună. Ami­cul meu a avut o ultimă curi­o­zi­tate: cum au aflat poli­țiș­tii că a par­cat nere­gu­la­men­tar. În timp ce se urca în mașină poli­țis­tul i‐a spus că un vecin care l‐a obser­vat a sunat la poli­ție.

Mi‐am amin­tit de această întâm­plare când am citit des­pre o știre de la ProTV, redată într‐un blog. Undeva în Bucu­rești cineva a obser­vat într‐o par­care două mașini noi, aproape iden­tice, având ace­lași număr de înma­tri­cu­lare. Ceea ce, știm foarte bine, e mai mult decât con­tra­ven­ție. E infrac­țiune. Poți să lovești și chiar să omori pe cineva și apoi să îți con­stru­iești un alibi imba­ta­bil, par­când cea­laltă mașină, cu numă­rul la vedere, undeva unde sunt camere de supra­ve­ghere. Cel care a obser­vat situ­a­ția ile­gală a sunat la poli­ție.

Inte­re­santă nu e atât ști­rea în sine, cât reac­ția con­ce­tă­țe­ni­lor noș­tri, expri­mată prin comen­ta­rii. Unii l‐au cata­lo­gat pe denun­ță­tor drept sifon – adică tur­nă­tor. Alții au găsit scuze infrac­țiu­nii prin fap­tul că fen­ta­rea taxe­lor sta­tu­lui e jus­ti­fi­cată indi­fe­rent dacă încalci sau nu legea. Pen­tru ca legea nu con­tează. Fap­tul că ast­fel de infrac­țiuni pot afecta oameni nevi­no­vați sau se pot întoarce chiar împo­triva lor e secun­dar. Dacă vor avea de înfrun­tat o ast­fel de situ­a­ție, se des­curcă ei…

Deși afirmă asta sus și tare, nu cred că româ­nii își doresc cu ade­vă­rat un stat de drept, în care legea să pre­va­leze. Ce‐ar spune un român dacă – de pildă – i s‐ar ridica mașina pen­tru că a stat jumă­tate de oră pe locul de par­care al veci­nu­lui? Că poli­țiș­tii sunt niște cre­tini, că e o porcă­rie de lege și că tră­iește într‐o țară de rahat. Rigoa­rea dis­ci­pli­nei apli­cată la nivel indi­vi­dual nu e bine­ve­nită. Româ­nul vrea un stat care să aibă legi aspre pen­tru cei­lalți, dar nu pen­tru sine. El poate să facă întot­dea­una excep­ție, el are mereu jus­ti­fi­cări, în cazul lui legea tre­buie inter­pre­tată con­junc­tu­ral. 

Și dacă pri­vim cu aten­ție la ati­tu­di­nea româ­ni­lor față de stat, des­co­pe­rim că – deși toți îl cri­tică și îl con­si­deră prea slab – nimeni nu‐l vrea cu ade­vă­rat puter­nic. Pe de o parte există cetățeanul‐cerșetor, cel care vrea ca sta­tul să‐i dea, deși con­tri­bu­ția lui pro­prie la soci­e­tate este insig­ni­fi­antă și nici nu știe să explice de unde vin banii și bene­fi­ci­ile pe care le așteaptă. Pe de altă parte există cetățeanul‐haiduc, cel care fură sta­tul ori de câte ori se ivește oca­zia sau găsește mij­loa­cele, con­si­de­rând că taxele sunt inco­recte și abu­zive, iar legile strâmbe și stu­pide. Și de foarte multe ori aceste două tipo­lo­gii se com­bină: cu o mână cerem pomană, cu cea­laltă îl buzu­nă­rim pe fra­ier. L'enfer c'est l'état. Le para­dis c'est moi‐même.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Mihai Moisei

    Da, ai drep­tate ne place sa dam sta­tul in jude­cata sa ne luam nu stiu ce taxa pe de o parte si pe cea­lalta parte ne plan­gem ca n‐avem autos­trazi, etc.

  2. Mihai Moisei

    Da, ai drep­tate ne place sa dam satul in jude­cata sa ne luam nu stiu ce taxa pe de o parte si pe cea­lalta parte ne plan­gem ca n‐avem autos­trazi, etc.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu