A căzut cortina peste ultimul eveniment politic semnificativ al acestei primăveri — convenția națională PDL. Rezultatele erau previzibile, judecând după evoluția lucrurilor din ultimele săptămâni și cred că nimeni nu se îndoia că Blaga va câștiga. Acum că toate incertitudinile s‑au rispit, e poate momentul unor prime concluzii. Și, din nou, am să spun că mi se par extrem de importante aceste evenimente politice și evoluțiile care vor urma, pentru ca miza este rebalansarea scenei politice, prin reconstrucția dreptei.
Mai întâi o constatare simplă: dreapta politică din România este oficial zdrențe. PNL stă intr‑o barcă socialistă și — cu excepția unor teoretice principii pe care le apără, cum ar fi impozitarea unică — este cvasi-inexistent în materie de politici liberale. Antonescu — reales președinte cu o largă unanimitate — vrea Cotroceniul și se teme că fără PSD nu‑l va obține. PDL-ul se va rupe în bucăți — deocamdată e greu de estimat în câte, dar cel puțin două sunt sigure: aripa Blaga și aripa Băsescu. Forța sa în parlament va fi și mai scăzută, coeziunea celor două grupuri va fi imposibilă. Gruparea Blaga va încerca probabil apropierea treptată de PNL, până la dizolvare. Ceilalți vor continua singuri. Această disoluție a dreptei lasă loc unor nebănuite evoluții spre socialism, sub bagheta lui Ponta și Năstase.
Singura pavază în fața unei restaurații comunistoide rămâne Uniunea Europeană, în măsura în care apartenența României la familia europeană nu va fi pusă și ea în discuție. Episoadele recente cu steagul secuiesc și eleva patrioată confirmă că se poate rapid obține o majoritate relativă nationalistă, care poate fi apoi canalizată spre anti-europenism, dacă Uniunea Europeană va fi de partea minorității. Singurul lucru care motivează puterea actuală să stea în structurile europene sunt fondurile care ne sunt acordate, pe care vrea să le valorifice în folosul propriei clientele politice.
M‑a mirat scorul strâns la care a câștigat Blaga. Udrea, daca mai avea puțin timp la dispoziție, probabil că îl detrona, deși e limpede că fără umbra lui Băsescu în spatele ei n‑ar fi adunat atâtea voturi. A fost acuzată că a folosit bani pentru a aduna voturi — mă bufnește râsul: adică Blaga a folosit sloganuri și discursuri? Despre ce vorbim? Știm toți că alegerea unei tabere în politica românească se face pe criterii cât se poate de pragmatice — fiecare șef de filială încearcă să obțină avantaje proprii, dacă nu imediate, cel puțin viitoare, la momentul când partidul va ajunge la borcanul cu miere al puterii.
Vestea cea mai tristă pe care aceasta convenție a adus‑o a fost scorul infim pe care l‑a obținut gruparea reformiștilor. Nimeni nu vrea schimbare profundă, integritate și intransigență. Poate că nici nu era locul unde să-și găsească susținători — delegații prezenți la Romexpo sunt membrii partidului lui Berceanu și Videanu, care au intrat în partid pentru a le urma exemplul. Deși predictibil, înfrângerea fără drept de apel a grupării Macovei-Preda-Voinescu lasă un gust amar.
Am fost surprins de rapiditatea cu care Băsescu s‑a despărțit de PDL, deși anticipasem ca asta se va întâmpla, însă presupuneam că va fi un proces mai lent. Patetismul declaratiilor relevă frustrări serioase — probabil că se aștepta ca favorita sa să câștige și, supărat de rezultatul real, nu s‑a putut abține să nu reacționeze. Dar ar mai fi o ipoteză de analizat pentru a explica delimitarea de PDL — ieșirea lui Năstase din închisoare. Spre deosebire de Ponta, Năstase are priceperea și viclenia de a profita de slăbiciunile grave ale dreptei pentru a o strivi complet, reducând‑o la o glumă proastă. E nevoie de reacție rapidă. Rămâne o singură necunoscută: încotro se va îndrepta Băsescu? În opinia mea, sunt doar două variante:
PDL-ul lui Blaga se va scufunda încet. Atârnă de gâtul său niște nume pe care opinia publică le urăște puternic, pentru că reprezintă corupția: Adriean Videanu, Radu Berceanu, Cezar Preda. Lista ar putea continua. De partea cealaltă nici Băsescu nu e o mireasă prea-curată, iar Udrea are și ea proprii săi demoni pe care nu se străduie îndeajuns să‑i învingă. Dar oricum ar fi, dreapta politică trebuie reclădită. Paradoxal, din cenușa PDL ar putea să apară teoretic un partid nou, care să-și asume și o doctrină politică clară și să coaguleze voturile clasei de mijloc. Nu e ușor, dar nici imposibil.
Lasă un comentariu