A că­zut cor­tina peste ul­ti­mul eve­ni­ment po­li­tic sem­ni­fi­ca­tiv al aces­tei pri­mă­veri — con­ven­ția na­țio­nală PDL. Re­zul­ta­tele erau pre­vi­zi­bile, ju­de­când după evo­lu­ția lu­cru­ri­lor din ul­ti­mele săp­tămâni și cred că ni­meni nu se în­doia că Blaga va câștiga. Acum că toate in­cer­ti­tu­di­nile s‑au ris­pit, e poate mo­men­tul unor prime con­clu­zii. Și, din nou, am să spun că mi se par ex­trem de im­por­tante aceste eve­ni­mente po­li­tice și evo­lu­ți­ile care vor urma, pen­tru ca miza este re­ba­lan­sa­rea sce­nei po­li­tice, prin re­con­struc­ția dreptei.

Mai în­tâi o con­sta­tare sim­plă: dreapta po­li­tică din Ro­mâ­nia este ofi­cial zdrențe. PNL stă intr‑o barcă so­ci­a­listă și — cu ex­cep­ția unor te­o­re­tice prin­ci­pii pe care le apără, cum ar fi im­po­zi­ta­rea unică — este cvasi-in­e­xis­tent în ma­te­rie de po­li­tici li­be­rale. An­to­ne­scu — re­a­les pre­șe­dinte cu o largă una­ni­mi­tate — vrea Co­tro­ce­niul și se teme că fără PSD nu‑l va ob­ține. PDL-ul se va rupe în bu­căți — deo­cam­dată e greu de es­ti­mat în câte, dar cel pu­țin două sunt si­gure: aripa Blaga și aripa Bă­sescu. Forța sa în par­la­ment va fi și mai scă­zută, co­e­ziu­nea ce­lor două gru­puri va fi im­po­si­bilă. Gru­pa­rea Blaga va în­cerca pro­ba­bil apro­pi­e­rea trep­tată de PNL, până la di­zol­vare. Cei­lalți vor con­ti­nua sin­guri. Această di­so­lu­ție a drep­tei lasă loc unor ne­bă­nu­ite evo­lu­ții spre so­ci­a­lism, sub ba­gheta lui Ponta și Năstase.

Sin­gura pa­vază în fața unei res­ta­u­ra­ții co­mu­nis­to­ide rămâne Uniu­nea Eu­ro­peană, în mă­sura în care apar­te­nența Ro­mâ­niei la fa­mi­lia eu­ro­peană nu va fi pusă și ea în dis­cu­ție. Epi­soa­dele re­cente cu stea­gul se­cu­iesc și eleva pa­tri­oată con­firmă că se poate ra­pid ob­ține o ma­jo­ri­tate re­la­tivă na­tio­na­listă, care poate fi apoi ca­na­li­zată spre anti-eu­ro­pe­nism, dacă Uniu­nea Eu­ro­peană va fi de par­tea mi­no­ri­tă­ții. Sin­gu­rul lu­cru care mo­ti­vează pu­te­rea ac­tu­ală să stea în struc­tu­rile eu­ro­pene sunt fon­du­rile care ne sunt acor­date, pe care vrea să le va­lo­ri­fice în fo­lo­sul pro­priei cli­en­tele politice.

M‑a mi­rat sco­rul strâns la care a câști­gat Blaga. Udrea, daca mai avea pu­țin timp la dis­po­zi­ție, pro­ba­bil că îl de­trona, deși e lim­pede că fără um­bra lui Bă­sescu în spa­tele ei n‑ar fi adu­nat atâ­tea vo­turi. A fost acu­zată că a fo­lo­sit bani pen­tru a aduna vo­turi — mă bu­fnește râ­sul: adică Blaga a fo­lo­sit slo­ga­nuri și dis­cur­suri? Des­pre ce vor­bim? Știm toți că ale­ge­rea unei ta­bere în po­li­tica ro­mâ­nească se face pe cri­te­rii cât se poate de prag­ma­tice — fi­e­care șef de fi­li­ală în­cearcă să ob­țină avan­taje pro­prii, dacă nu ime­di­ate, cel pu­țin vi­i­toare, la mo­men­tul când par­ti­dul va ajunge la borca­nul cu mi­ere al puterii.

Ves­tea cea mai tristă pe care aceasta con­ven­ție a adus‑o a fost sco­rul in­fim pe care l‑a ob­ți­nut gru­pa­rea re­for­miș­ti­lor. Ni­meni nu vrea schim­bare pro­fundă, in­te­gri­tate și in­transi­gență. Poate că nici nu era lo­cul unde să-și gă­sească sus­ți­nă­tori — de­le­ga­ții pre­zenți la Ro­mexpo sunt mem­brii par­ti­du­lui lui Ber­ceanu și Vi­deanu, care au in­trat în par­tid pen­tru a le urma exem­plul. Deși pre­dic­ti­bil, în­frân­ge­rea fără drept de apel a gru­pă­rii Ma­co­vei-Preda-Vo­i­ne­scu lasă un gust amar.

Am fost sur­prins de ra­pi­di­ta­tea cu care Bă­sescu s‑a des­păr­țit de PDL, deși an­ti­ci­pa­sem ca asta se va în­tâm­pla, însă pre­su­pu­neam că va fi un pro­ces mai lent. Pa­te­tis­mul de­cla­ra­ti­i­lor re­levă frus­trări se­ri­oase — pro­ba­bil că se aș­tepta ca fa­vo­rita sa să câștige și, su­pă­rat de re­zul­ta­tul real, nu s‑a pu­tut ab­ține să nu re­ac­țio­neze. Dar ar mai fi o ipo­teză de ana­li­zat pen­tru a ex­plica de­li­mi­ta­rea de PDL — ie­și­rea lui Năs­tase din în­chi­soare. Spre de­o­se­bire de Ponta, Năs­tase are pri­ce­pe­rea și vi­cle­nia de a pro­fita de slă­bi­ciu­nile grave ale drep­tei pen­tru a o strivi com­plet, reducând‑o la o glumă proastă. E ne­voie de re­ac­ție ra­pidă. Rămâne o sin­gură ne­cu­nos­cută: în­co­tro se va în­drepta Bă­sescu? În opi­nia mea, sunt doar două variante:

  • Va fonda un nou par­tid, mai în­tâi prin in­ter­me­diul Ele­nei Udrea. În noul par­tid va veni si­gur și Emil Boc, plus încă niște nume mai pu­țin im­po­zante din PDL. So­lu­ția asta are avan­ta­jul că îi per­mite o li­ber­tate ma­ximă de miș­care — prac­tic se va face exact cum do­rește Bă­sescu. Vor fi pri­mite per­soa­nele pe care el le agre­ează, vor avea obiec­ti­vele po­li­tice pe care el le alege. Există doar un semn de în­tre­bare: îl vor urma re­for­miș­tii din PDL sau nu? Bă­sescu are ne­voie de ei — după pă­re­rea mea — pen­tru a‑și crește le­gi­ti­mi­ta­tea noii po­li­tici. Ma­rele dez­a­van­taj al aces­tei so­lu­ții este că fă­ră­mițează și mai mult dreapta.
  • Va în­cerca să se ali­pească unui par­tid exis­tent. Ali­anța DA, re­fă­cută de Mi­hai Răzvan Un­gu­reanu și Adrian Pa­pa­hagi, pare o po­si­bilă țintă. Acolo vor pu­tea veni des­tul de ușor și cei din aripa Udrea și re­for­miș­tii PDL. Trep­tat ar pu­tea fi atrasă și Noua Re­pu­blică în Ali­anță. Pare o con­struc­ție mai la­bo­ri­oasă și mai fra­gilă, dar are avan­ta­jul de a co­a­gula dintr‑o sin­gură miș­care mai multe par­tide, cu șanse foarte bune de a le re­sorbi ul­te­rior într‑o sin­gură for­ma­țiune. Dez­a­van­ta­jul va­ri­an­tei este că Bă­sescu nu mai are com­pleta li­ber­tate de miș­care. Obiec­ti­vele, mem­brii și ide­o­lo­gia vor tre­bui ne­go­ci­ate și vor rămâne me­reu un su­biect de discordie.

PDL-ul lui Blaga se va scu­funda în­cet. Atârnă de gâ­tul său niște nume pe care opi­nia pu­blică le urăște pu­ter­nic, pen­tru că re­pre­zintă co­rup­ția: Adri­ean Vi­deanu, Radu Ber­ceanu, Ce­zar Preda. Lista ar pu­tea con­ti­nua. De par­tea cea­laltă nici Bă­sescu nu e o mi­reasă prea-cu­rată, iar Udrea are și ea pro­prii săi de­moni pe care nu se stră­duie în­de­a­juns să‑i în­vingă. Dar ori­cum ar fi, dreapta po­li­tică tre­buie re­clă­dită. Pa­ra­do­xal, din ce­nușa PDL ar pu­tea să apară te­o­re­tic un par­tid nou, care să-și asume și o doc­trină po­li­tică clară și să co­a­gu­leze vo­tu­rile cla­sei de mij­loc. Nu e ușor, dar nici imposibil. 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.