Eu nu zic c‑aș fi vreun mare eco­no­mist și știu eu ce și cum tre­buie fă­cut ca să ie­șim din criza asta ne­no­ro­cită. Dar nici așa de nă­tă­rău nu‑s ca să nu mă prind că nu se poate ieși din ceva ce e ab­so­lut nor­mal, e o con­se­cință lo­gică a fap­te­lor noas­tre de câ­teva zeci de ani, de care nici nu ne‑a dez­bă­rat încă și nici nu dam semne c‑am vrea s‑o fa­cem. Un in­di­vid ano­nim pen­tru mine, dar pare-se des­tul de ce­le­bru pen­tru al­ții — pe nu­mele său Vic­tor Le­bow — spu­nea în 1955, într-un ar­ti­col din Jo­ur­nal of Re­ta­i­ling așa:

Our enor­mo­u­sly pro­duc­tive eco­nomy de­mands that we make con­sump­tion our way of life, that we con­vert the bu­ying and use of goods into ri­tu­als, that we seek our spi­ri­tual sa­tis­fac­tions, our ego sa­tis­fac­tions, in con­sump­tion. The mea­sure of so­cial sta­tus, of so­cial ac­cep­tance, of pres­tige, is now to be fo­und in our con­sump­tive pat­terns. The very mea­ning and sig­ni­fi­cance of our li­ves to­day ex­pres­sed in con­sump­tive terms. The gre­a­ter the pres­su­res upon the in­di­vi­dual to con­form to safe and ac­cep­ted so­cial stan­dards, the more does he tend to ex­press his as­pi­ra­tions and his in­di­vi­du­a­lity in terms of what he wears, dri­ves, eats- his home, his car, his pat­tern of food ser­ving, his ho­b­bies.

These co­m­mo­di­ties and ser­vi­ces must be offe­red to the con­su­mer with a spe­cial ur­gency. We requ­ire not only “forced draft” con­sump­tion, but “ex­pen­sive” con­sump­tion as well. We need things con­su­med, bu­r­ned up, worn out, re­pla­ced, and dis­car­ded at an ever in­crea­sing pace. We need to have pe­o­ple eat, drink, dress, ride, live, with ever more com­pli­ca­ted and, the­re­fore, con­stan­tly more ex­pen­sive con­sump­tion. The home power to­ols and the whole “do-it-yo­ur­self” mo­ve­ment are ex­ce­l­lent exam­ples of “ex­pen­sive” con­sump­tion.

Și de atunci se pare ca in­treaga lume s‑a con­for­mat aces­tor prin­ci­pii, pro­ba­bil fără să se in­trebe dacă toate as­tea au vreun sfâr­șit sau spe­rând că sfâr­și­tul va veni din­colo de ori­zon­tul vie­ții lor. Într‑o zi tre­buia să vină și sca­dența…

Ci­tesc în multe lo­curi de pe In­ter­net des­pre mi­șe­lia eu­ro­peană de a cere ta­xa­rea de­po­zi­te­lor ban­care din Ci­pru. Cum că nu e po­si­bil să aten­tezi la de­po­zi­tele din băn­cile ci­pri­ote, apar­ținând unor oa­meni pe care îi je­fu­iești. În prin­ci­piu sunt de acord. Doar că… Doar că Ci­pru este de multă vreme un pa­ra­dis fis­cal. Ba­nii ăș­tia din băn­cile lor nu au ajuns acolo pen­tru că au re­pu­ta­ția El­ve­ției, ci pen­tru că ta­xele au fost foarte mici. Adică — mai sim­plu spus — oa­me­nii cu bani și-au tras firmă în Ci­pru, au fă­cut afa­ceri prin Eu­ropa și au fen­tat im­po­zi­tele ță­ri­lor unde își des­fă­șu­rau ac­ti­vi­ta­tea, mu­tând ba­nii acolo unde ta­xele erau ne­sem­ni­fi­ca­tive. Asta nu e tot o formă de fu­rat? Răs­puns co­rect: ba da. Dar când fu­răm noi Eu­ropa, e ok. Când ne fură ea pe noi, e scan­da­los.

Ru­șii sunt ex­trem de ner­voși în le­gă­tură cu si­tu­a­ția din Ci­pru și nu doar la nivel de de­ți­nă­tori de de­po­zite în băn­cile in­su­lei. Pre­șe­din­tele și pri­mul mi­nis­tru al Ru­siei au pre­o­cu­pări se­ri­oase în le­gă­tură cu su­biec­tul, acu­zând UE că a tra­tat pro­blema cu gra­ția unui taur aflat într-un ma­ga­zin de por­țe­la­nuri. Acuma lă­mu­riți-mă și pe mine: de ce s‑ar frământa mai ma­rii Ru­siei de ba­nii ru­sești din con­tu­rile ci­pri­ote? Nu sunt ei oare bani care au evi­tat ta­xele ru­sești și deci au să­ră­cit bu­ge­tul lor? Es­ti­mă­rile pu­blice ale su­me­lor de­ți­nute de ruși în Ci­pru ajung la vreo 21 de mi­li­arde de euro — da, ați ci­tit bine — iar su­mele as­tea n‑or în­semna mare lu­cru pen­tru o țară mare ca Ru­sia, dar nici ne­gli­ja­bile nu sunt. Afară de ca­zul în care Pu­tin și Me­d­ve­dev sunt mână în mână cu afa­ce­riș­tii eva­zi­o­niști. Pen­tru că și cam­pa­ni­ile po­li­tice ru­sești tre­buie fi­nan­țate, nu‑i așa?

Până la urmă Bank of Cy­prus cică va aplica o taxă de 30% pe de­po­zi­tele mai mari de 100.000€. În­tre timp apar in­for­ma­ții că baș­ta­nii ruși și-au tras ba­nii din con­turi prin in­ter­me­diul fi­li­a­le­lor din stră­i­nă­tate ale băn­cii, deci nu se știe cât a mai ră­mas de ta­xat. Deci ni­meni nu știe câți bani o să strângă, dar e lim­pede că va fi un sem­nal clar de a nu mai con­si­dera Ci­prul un pa­ra­dis fis­cal. Și poate va fi un sem­nal și pen­tru ci­pri­oți să pri­ceapă că e ușor să tragi fo­loa­sele unei ast­fel de abor­dări, dar că ea nu ține mult timp. Într‑o zi tot tre­buie să te apuci de muncă…

 

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.