Ce este băsismul

De câ­teva luni de zile, mai exact de prin vara tre­cută, ter­me­nul de bă­sism este foarte la modă. La în­ce­put cu­vân­tul pă­rea foarte clar în se­man­tica sa: a fi bă­sist în­semna să îl sus­ții pe Bă­sescu în dis­puta sus­pen­dă­rii sale. Adică să nu fii de acord cu ar­gu­men­tele noii pu­teri use­liste. Pe cale de con­se­cință erai în ace­eași barcă cu nume so­nore și ono­ra­bile: Cur­tea Con­sti­tu­țio­nală era bă­sistă și tot bă­sistă era si Uniu­nea Eu­ro­peană și știam aceste lu­cruri cât se poate de clar de la domnu’ Crin, in­te­ri­ma­rul de la Co­tro­ceni și de la dom’ Vic­to­raș, cel mai prim ministeraș. 

Da’ după aia lu­cru­rile s‑au mai com­pli­cat nițel. In­sti­tu­tul Na­țio­nal de Sta­tis­tică s‑a do­ve­dit și el bă­sist, pen­tru că a nu­mă­rat greșit ale­gă­to­rii de la re­fe­ren­dum și a stri­cat bu­nă­tate de pre­zență la vot de peste 150% prin unele co­mune din su­dul ță­rii. Bă­sescu, cel mai bă­sist din­tre bă­siști, a ră­mas pre­șe­dinte. Co­mi­sia de la Ve­ne­ția și‑a dat și ea arama pe față — niște bă­siști îm­pu­țiți — apoi chiar și Co­mi­sia Eu­ro­peană s‑a dat de par­tea bă­sis­mu­lui. Treaba era din ce în ce mai clară: bă­siș­tii erau peste tot, doar use­liș­tii și po­po­rul obi­dit erau drepți, cin­stiți și de­mo­crați. No­ro­cul lor că erau ma­jo­ri­tari și ma­jo­ri­ta­tea e cea mai tare, face tot ce vrea ea…

Pe dea­su­pra la toate a ve­nit po­ves­tea cu pla­gi­a­tul lui Vic­to­raș și ia­răsi au mai apă­rut niște pro­bleme de sem­na­tică: bă­sist nu in­semna doar să fii cu Bă­sescu. Era de ajuns să-ți pută teza de doc­to­rat a mi­cu­lui Ti­tu­lescu și gata! bă­sist scria pe tine. Cum să te în­do­iești de pre­mi­e­rul nos­tru drag, știindu‑l atât de cin­stit și de res­pon­sa­bil, mai ales că în­dru­mă­tor îi fu­sese Adrian Năs­tase, un alt exem­plu de cin­ste și co­rec­ti­tu­dine, bă­gat la puș­că­rie de pro­cu­ro­rii bă­siști? Căci da, dra­gii mei, pro­cu­ra­tura și DNA-ul sunt și ele băsiste!

Spre iarnă, după ale­geri, bă­sis­mul pă­rea în re­gres. Mân­case bă­taie zdra­vănă la ale­geri și-și cu­le­gea din­ții de prin ță­rână. Po­po­rul ma­jo­ri­tar tri­um­fase elec­to­ral, alegându‑i pe Cri­nu­șor și Vic­to­raș drept ăi mai drepți și mai gos­po­dari, numa’ buni de pus în ca­pul tre­bii. Din spa­tele lor sco­tea nițel ca­pul și Fe­lix tur­nă­to­rul, da’ n‑avea ni­meni ochi să‑l vadă de­cât bă­siș­tii, care o ti­neau într-una că Va­ra­nul ar fi tot una cu Ne­cu­ra­tul. Așa azi, așa mâine, da’ treaba — vezi dum­ne­ata — s‑a do­ve­dit cam în­cur­cată, pe­semne că așa o lă­sa­seră bă­siș­tii, iar Vic­to­raș pri­mul mi­nis­te­raș nu mai pri­di­dea cu in­ter­viu­rile și talk-show-urile — de unde să mai aibă timp și de treabă?

Po­ves­tea cu gu­ver­na­rea ță­rii e ori­cum o te­o­rie bă­sistă și ea, in­ven­tată de du­ș­ma­nii po­po­ru­lui anti-bă­sist ca să în­curce so­co­te­lile. Al­tele sunt tre­bu­rile im­por­tante, de pildă cum se în­chid do­sa­rele pe­nale ale lui Fe­lix, care ba e se­na­tor, ba nu‑i se­na­tor, ba iar e se­na­tor, ba lasă că nu mai e. Iar do­sa­rul — deh! ca do­saru’ — se plimbă de la un tri­bu­nal la al­tul. Se mai amână un ter­men, i se mai face rău unui in­cul­pat, al­tul n‑are avo­cat și tim­pul trece, Doamne-ajută poate se pre­scriu fap­tele și scapă și Fe­lix cu fața curată.

Da’ acuma, când Vic­to­raș a ie­șit din vorba lui Fe­lix și a zis c‑o pune pe bă­sista de Ko­vesi la DNA, nu mai e cale de în­tors. E clar, bă­sis­mul l‑a pă­truns și pe șe­ful pe­se­dist. Nu mai e loc de sub­ti­li­tăți de dic­țio­nar, nu mai e vreme de ra­fi­na­mente ling­vis­tice: bă­sis­mul tre­buie re­de­fi­nit, clar și sim­plu, ca să‑l di­buim ușor, să‑l dis­tin­gem lim­pede. Bă­sis­mul e sta­rea de fapt care apare atunci când ceea ce se în­tâm­plă nu‑i con­vine lui Fe­lix Vo­i­cu­lescu. Și dacă nu mă cre­deți pe mine, intrebați‑l pe Mir­cea Ba­dea. Sau pe Gâdea.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...