Suspenda‐ți‐ai o cafea

Zilele tre­cute, la un blog vecin, am auzit oarece zarvă. Aoleu, mi‐am zis, s‐o fi întâm­plat ceva, iar a fugit vre­u­nul cu banii de între­ți­nere, ia să‐mi pun ceva pe mine și să ies prin fața blo­gu­lui, poate pun mâna pe tică­los. Închid ușa la un arti­col, apuc la dreapta pe la blo­groll și ajung. Doamna Kari­oka, admi­nis­tra­tor la blo­gul de care vă zic, poves­tea cu mai multă lume cum devine treaba cu o minune de ini­ția­tivă pro­mo­vată – cum alt­fel – pe un perete de la com­plexu' rezi­den­țial a lu' dom' Zuc­ker­berg. Curios cum mă știți, căs­cai gura și eu nițel și apoi mă băgai în vorbă.

- Cum e, doamna Kari­oka, cu cafe­lele astea?
– Păi cum să fie, vecine? Se apu­cară unii de‐l pozară pe nea Vasile, bos­che­taru' nos­tru de la pube­lele de gunoi și‐l puseră pe Face­book, amă­râ­tul, cică fac cam­pa­nie să cum­pere lumea cafea, da' nu ca s‐o bea, ci s‐o lase acolo, pen­tru cine s‐o nimeri să intre și s‐o ceară.
– Da' unde – Doamne apără și păzește! – cum­peri cafea din asta? La orișice pră­vă­lie?
– Da' de unde, vecine! Numa' la ălea scum­pile din cen­tru, unde te duci numa' în ziua de sala­riu… 
– Auzi, bre doamnă, da' nea Vasile al nost' merge în cen­tru la cafele de‐astea scumpe?
– Știu și eu?! O merge, dracu' știe. Uite chiar acușa, după ce vor­besc cu 'mne­ata, mă duc sus la mine, îi ung o tar­ti­nuță cu caviar și i‐o duc să văd dacă are habar ce‐i aia… Dacă știe, e clar că‐i hip­s­ter cor­po­ra­tist, deghi­zat în bos­che­tar ca să se ferească de main­stream. Dacă nu, am făcut și eu o pomană grasă… Îi zic așa: coaie, te văzui așa, răpă­nos și mort de foame, well, asta face patru­zeci de lei! na, mănâncă de toți banii ăștia!
– Eu nu cred, doamnă, că nea Vasile pune botu' la tre­buri de‐astea scli­fo­site… Ce, nu știți că el e cu salamu' de porc de doi lei cinci­zeci suta de grame și pâine de la turcu' din colț?
– Cum să nu știu, da' zisei și eu așa, că mă ener­vară ăștia cu cam­pa­ni­ile lor! Auzi 'mne­ata, cafea scumpă sus­pen­dată! Că așa îi zice la poves­tea asta – cafea sus­pen­dată… N‐ar sus­penda și ei o bucată de pâine pen­tru niște amă­râți, tot la cafele le e capul… 
– Parcă nu‐i știți cum fac, tot ei între ei se firi­ti­sesc și împoaie capu' la oameni cu povești de‐astea lăcră­moase si poze de amă­râți de‐alde nea Vasile ca să‐i facă să‐și chel­tuie banii în pră­vă­li­ile lor. M‐am lămu­rit cu ei…
– Arză‐i‐ar focu'…
– Păi, doamnă Kari­oka, atunci la reve­dere și ce să zic… suspenda‐ți‐ai o cafea!

 

* Acest arti­col e un pam­flet. Luați‐l ca atare.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu