Suspenda-ți-ai o cafea

Zilele tre­cute, la un blog vecin, am auzit oarece zarvă. Aoleu, mi-am zis, s‑o fi întâm­plat ceva, iar a fugit vre­unul cu banii de întreținere, ia să-mi pun ceva pe mine și să ies prin fața blogu­lui, poate pun mâna pe tică­los. Închid ușa la un arti­col, apuc la dreapta pe la blogroll și ajung. Doamna Kar­ioka, admin­is­tra­tor la blogul de care vă zic, povestea cu mai multă lume cum devine tre­aba cu o min­une de iniția­tivă pro­mo­vată — cum alt­fel — pe un perete de la com­plexu' rezi­dențial a lu' dom' Zucker­berg. Curios cum mă știți, căs­cai gura și eu nițel și apoi mă băgai în vorbă.

- Cum e, doamna Kar­ioka, cu cafelele astea?
— Păi cum să fie, vecine? Se apu­cară unii de‑l pozară pe nea Vasile, boschetaru' nos­tru de la pubelele de gunoi și‑l puseră pe Face­book, amărâ­tul, cică fac cam­panie să cumpere lumea cafea, da' nu ca s‑o bea, ci s‑o lase acolo, pen­tru cine s‑o nimeri să intre și s‑o ceară.
— Da' unde — Doamne apără și păzește! — cumperi cafea din asta? La orișice prăvălie?
— Da' de unde, vecine! Numa' la ălea scumpile din cen­tru, unde te duci numa' în ziua de salariu… 
— Auzi, bre doamnă, da' nea Vasile al nost' merge în cen­tru la cafele de-astea scumpe?
— Știu și eu?! O merge, dracu' știe. Uite chiar acușa, după ce vorbesc cu 'mneata, mă duc sus la mine, îi ung o tart­in­uță cu caviar și i‑o duc să văd dacă are habar ce‑i aia… Dacă știe, e clar că‑i hip­ster cor­po­ratist, deghizat în boschetar ca să se fer­ească de main­stream. Dacă nu, am făcut și eu o pomană grasă… Îi zic așa: coaie, te văzui așa, răpănos și mort de foame, well, asta face patruzeci de lei! na, mănâncă de toți banii ăștia!
— Eu nu cred, doamnă, că nea Vasile pune botu' la tre­buri de-astea scli­fos­ite… Ce, nu știți că el e cu salamu' de porc de doi lei cin­cizeci suta de grame și pâine de la turcu' din colț?
— Cum să nu știu, da' zisei și eu așa, că mă ener­vară ăștia cu cam­pani­ile lor! Auzi 'mneata, cafea scumpă sus­pendată! Că așa îi zice la povestea asta — cafea sus­pendată… N‑ar sus­penda și ei o bucată de pâine pen­tru niște amărâți, tot la cafele le e capul… 
— Parcă nu‑i știți cum fac, tot ei între ei se firi­tis­esc și împoaie capu' la oameni cu povești de-astea lăcră­moase si poze de amărâți de-alde nea Vasile ca să‑i facă să-și chel­tuie banii în prăvăli­ile lor. M‑am lămu­rit cu ei…
— Arză-i-ar focu'…
— Păi, doamnă Kar­ioka, atunci la revedere și ce să zic… suspenda-ți-ai o cafea!

 

* Acest arti­col e un pam­flet. Luați‑l ca atare.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu