Zilele trecute, la un blog vecin, am auzit oarece zarvă. Aoleu, mi-am zis, s‑o fi întâmplat ceva, iar a fugit vreunul cu banii de întreținere, ia să-mi pun ceva pe mine și să ies prin fața blogului, poate pun mâna pe ticălos. Închid ușa la un articol, apuc la dreapta pe la blogroll și ajung. Doamna Karioka, administrator la blogul de care vă zic, povestea cu mai multă lume cum devine treaba cu o minune de inițiativă promovată — cum altfel — pe un perete de la complexu’ rezidențial a lu’ dom’ Zuckerberg. Curios cum mă știți, căscai gura și eu nițel și apoi mă băgai în vorbă.
- Cum e, doamna Karioka, cu cafelele astea?
— Păi cum să fie, vecine? Se apucară unii de‑l pozară pe nea Vasile, boschetaru’ nostru de la pubelele de gunoi și‑l puseră pe Facebook, amărâtul, cică fac campanie să cumpere lumea cafea, da’ nu ca s‑o bea, ci s‑o lase acolo, pentru cine s‑o nimeri să intre și s‑o ceară.
— Da’ unde — Doamne apără și păzește! — cumperi cafea din asta? La orișice prăvălie?
— Da’ de unde, vecine! Numa’ la ălea scumpile din centru, unde te duci numa’ în ziua de salariu…
— Auzi, bre doamnă, da’ nea Vasile al nost’ merge în centru la cafele de-astea scumpe?
— Știu și eu?! O merge, dracu’ știe. Uite chiar acușa, după ce vorbesc cu ‘mneata, mă duc sus la mine, îi ung o tartinuță cu caviar și i‑o duc să văd dacă are habar ce‑i aia… Dacă știe, e clar că‑i hipster corporatist, deghizat în boschetar ca să se ferească de mainstream. Dacă nu, am făcut și eu o pomană grasă… Îi zic așa: coaie, te văzui așa, răpănos și mort de foame, well, asta face patruzeci de lei! na, mănâncă de toți banii ăștia!
— Eu nu cred, doamnă, că nea Vasile pune botu’ la treburi de-astea sclifosite… Ce, nu știți că el e cu salamu’ de porc de doi lei cincizeci suta de grame și pâine de la turcu’ din colț?
— Cum să nu știu, da’ zisei și eu așa, că mă enervară ăștia cu campaniile lor! Auzi ‘mneata, cafea scumpă suspendată! Că așa îi zice la povestea asta — cafea suspendată… N‑ar suspenda și ei o bucată de pâine pentru niște amărâți, tot la cafele le e capul…
— Parcă nu‑i știți cum fac, tot ei între ei se firitisesc și împoaie capu’ la oameni cu povești de-astea lăcrămoase si poze de amărâți de-alde nea Vasile ca să‑i facă să-și cheltuie banii în prăvăliile lor. M‑am lămurit cu ei…
— Arză-i-ar focu’…
— Păi, doamnă Karioka, atunci la revedere și ce să zic… suspenda-ți-ai o cafea!
* Acest articol e un pamflet. Luați‑l ca atare.
Lasă un comentariu