Nordicii sunt oameni simpli și practici, cel puțin eu așa îi percep. Pentru ei natura contează mai mult decât alcătuirile artificiale ale creației umane și asta se vede din cultura lor, din modul lor de viață, mereu legat de mișcarea în aer liber, de prospețimea naturală pe care o extrag cu strădanie și chibzuință din puținul pe care geografia și clima l‑au îngăduit. Mâncarea lor e simplă, nesofisticată, adesea însoțită de fructe de pădure care pentru europenii sudici nu sunt decât un soi de aguride bizare și neapetisante. Anotimpurile au cu totul alt ritm, zilele și nopțile un alt înțeles. Să trăiești în nordul suedez, norvegian sau finlandez e o dificilă încercare pentru un iubitor de soare meridional.
În armonie cu ritmul vieții lor, nordicii au învățat să distingă inutilul și să‑l elimine. Viața lor a fost mereu prea dificilă ca să le îngăduie luxul frivolității. Obiectele trebuie să fie mai întâi practice și abia apoi, în măsura posibilităților, estetice. Asta se vede de pildă în designul mobilei lor, cu linii drepte și clare, fără înflorituri inutile, fără accesorii decorative. De câte ori mă duc în Ikea sunt — treptat — cucerit de aceasta declarație de simplificare până la esența practicalității, amintindu-mi acel concept care spune că perfecțiunea nu este atinsă atunci când nimic nu mai poate fi adăugat, ci atunci când nimic nu mai poate fi înlăturat. Nu chiar toate produsele din Ikea se supun acestei rigori, dar spiritul general acesta este. Și n‑am să mă dezic de estetica marilor stiluri europene — cărora le recunosc valoarea artistică — doar am să recunosc că uneori simplitatea este cuceritoare.
Și de aceea sunt continuu surprins de procesiunile de pseudo-cumpărători din magazinul Ikea, concetățenii mei din București sau de aiurea, care defilează în fiecare weekend prin labirintul secțiunilor magazinului, cântărind din ochi fiecare obiect, comentându‑l, așezându‑l ipotetic undeva în locuințele lor și continuându-și apoi plimbarea sterilă, neatenți la spirit și stil, surzi la mesajul nescris. Aud că mulți vin pentru chifteluțele suedeze și celelalte mâncăruri oferite de magazin la prețuri modice, probabil atrași de ideea de a mânca “în oraș” cu bani puțini. După satisfacția gustului, defilarea continuă la parter, în aceeași parametri de inutilă pierdere de timp. Lumea vine în Ikea să își omoare timpul, să simtă plăcerea temporară a posesiei pe care ți‑o dă statutul de client, căruia trebuie să i se permită atingerea, întrebarea și moftul. E o procesiune aproape religioasă, de preamărire a obiectualității, de închinare la zeul materialității, un fel de masturbare emoțională, născută din dorința posesiei și din impotența financiară, la fel de fecundă în mintea lor ca și cumpărătura propriu-zisă, pentru că le dă plăcerea temporară a proprietății închipuite, un fel de ca-și-cum-am-fi-cumpărat. Nimic din simplitatea traiului nordic, nimic din austeritatea pragmatismului nu ajunge până la consumatorul român, dornic doar de mai mult și mai mare.
Undeva departe, la nord de noi înșine, alți oameni trăiesc după reguli al căror înțeles ne rămâne obscur. Pentru noi nordul e Suedia, Suedia e Ikea, iar Ikea nu e altceva decât un alt fel de mall.
16:04
1. Nu pot să mă entuziasmez de simplitatea nordică, atunci când aceasta vine pe calea Ikea — pentru că nu pot să uit și să iert că Ikea Ro vinde cu cele mai mari prețuri din Europa, exceptând Norvegia (sau așa ceva). Nu știu dacă la mijloc e o mână românească sau chiar o mână de nordic.
2. Apoi, citind jurnalele Gabrielei Melinescu afli că există un preț pentru simplitatea și ordinea nordică. Și anume o escaladare a extremismului și naționalismului.
Desigur, nu simplitatea e de vină. Vroaim doar să punctez că avem uneori o imagine idilică despre țările din nord.
18:04
Din câte știu Ikea România a început ca franciză, dar acum e parte din grup. De ce sunt prețurile mari, nu știu, dar nu asta era ideea… sunt sigur că ai înțeles. Cât despre prețul simplității n‑aș prea fi de acord. Nu văd o legătură directă între apelul la simplitate în viața noastră și radicalism. Nu cred în popoare-model, nici în rețete sociale de genul modelul suedez. Cred că multe popoare au calități asupra cărora merită să medităm, fără să cădem în capcana admirației necondiționate.
Simplitatea nordică — probabil impusă de mediul în care trăiesc — relevă câteva virtuți ale unei vieți mai puțin materialiste.