Un Vietnam personal

Duminică dimineață citeam un comen­tariu la un arti­col mai vechi, despre filantropie. Ideea cen­trală era că filantropia e une­ori folos­i­toare, chiar dacă de foarte multe ori nu face decât să amâne sufer­ința în loc s‑o lecuiască. Am răspuns după un pic de gândire că da, ar putea fi folos­i­toare, dacă ne-am stră­dui să‑i dăm celui deza­van­ta­jat instru­mentele cu care să scape din sără­cie, nu doar mijloacele de a supraviețui până mâine. Și pe urmă mi-am adus aminte de rețelele de cerșe­tori diri­jate din umbră, de copiii schilodiți ca să fie mai convingă­tori când cerșesc, de cei care mimează hand­i­ca­pul ca să impre­sioneze și mi-am zis că unii din­tre cei aflați în nevoie nu sunt chiar atât de amărâți și nici atât de dor­nici să iasă din starea actu­ală.

Am auzit la un moment dat la radio un fost polițist vorbind despre cerșe­to­rie — părea că știe bine despre ce e vorba — și explicând că nu există cerșe­tor care să nu fie parte a unei rețele bine diri­jată, pen­tru sim­plul motiv că intrușii sunt alun­gați sau chiar omorâți. În spatele intreg­u­lui lanț al car­ității, cu oengeuri care trăi­esc din studii și pro­grame despre cerșe­to­rie, cu mil­ioane de români care dau zil­nic câțiva bănuți la colț de stradă, este o indus­trie bine pusă la punct cu ven­i­turi deloc negli­ja­bile. Și bineînțe­les există niște șefi de rețele care trăi­esc regește de pe urma ei. Și m‑am gân­dit pe urmă că la fel se întâm­plă și cu hoții de buzunare, cu găștile vio­lente de cartier: în spatele fiecărei infracți­uni repetate se găs­esc niște indi­vizi vicleni sau vio­lenți, care n‑au nici un fel de scrupule și nici nu cred că vor putea fi vre­o­dată reed­u­cați.

Mai târziu — în timp ce îmi făceam antre­na­men­tul de duminică dimineața, la sală — am văzut pe ecranul ben­zii de aler­gare un frag­ment dintr‑o emi­si­une despre restau­rări de obiecte vechi. Cineva adus­ese o cască de mitralior de avi­ație, care fus­ese pur­tată de bunicul lui în războiul din Viet­nam, povestind că bătrânul e un erou al Americii. Avea și o poză cu el din tinerețe — era prin '69, stătea spri­jinit de un eli­copter mai mic și fuma, cu o expre­sie de tip dur pe față. Omul încă trăia, avea 86 de ani, iar restau­rarea căștii urma să fie un cadou pen­tru el. Mi-am adus aminte de fil­mul "Năs­cut pe 4 iulie" și de celălalt tip de vet­eran din Viet­nam, cel care nu-și mai poate reveni psi­hic din oro­r­ile pe care le văzuse, declanșate de o imensă fortă armată împotriva unei țări care nu accepta să se pre­dea. Și m‑am gân­dit că unii poate sunt croiți din stofa asta, a tip­u­lui dur și nemi­los, care nu se impre­sionează așa ușor, ba chiar caută adren­a­lina apropierii de moarte.

Prob­a­bil că din stofa asta sunt croiți și cei care sunt capii găștilor vio­lente, cei care diri­jează trafi­cul de droguri și pros­ti­tuția, pe care legea îi urmărește con­tinuu, iar oamenii legii îi prind din când în când, atunci când nu sunt pe‑o mână cu ei. Până la urmă la ce ajută să‑i închi­dem? S‑a dovedit cred îndea­juns că nici un infrac­tor per­icu­los nu s‑a îndrep­tat prin detenție. Dim­potrivă, ajunși în celulele închiso­rilor con­tinuă să facă prozeliți, să învețe unii de la alții și să plănuiască fapte și mai grave după ce sunt elib­er­ați. În jurul aces­tor indi­vizi vio­lenți și deloc proști se con­stru­iește crima orga­ni­zată, iar poliția n‑ar avea nici o șansă să le destrame rețelele nici dacă i‑ar urmări cu ade­vărat, în loc să cola­boreze cu ei.

Poate că mul­tora din­tre ei nimic nu le poate tem­pera firea agre­sivă și încli­nația spre vio­lență. Și mă gân­desc că poate, în loc să‑i vânăm și să‑i închi­dem, am putea mai degrabă să le dăm ceea ce vor: pro­priul lor Viet­nam. Mă întreb dacă nu cumva mulți din­tre indi­vizii ăștia ar fi ten­tați de o cari­eră mil­i­tară de tip comando — un salariu bun și posi­bil­i­tatea de a‑si man­i­festa vio­lența pe teatre de război mai mari sau mai mici. Și nu ne putem plânge că nu au exi­s­tat până acum: Afgan­istan, Irak, Mali. Vor mai fi și altele, iar noi nu putem par­tic­ipa decât cu forțe mil­itare reduse. S‑o fi gân­dit cineva la asta? 


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Alin

    Dacă ăsta e răspun­sul la între­barea 'ce‑i mâna pe ei în luptă?', poate că da. Însă, cred că‑i intere­sează cu totul altceva decât vite­jia pură.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu