Sindromul Liicescu

Dimineața la sala de fit­ness e destul de lin­iște. Prin pereții de sti­clă din sala car­dio, unde sunt ben­zile de aler­gare, se vede piscina în care se ține ora de aqua-gym, adică o adunare de cucoane care țopăie și se undui­esc caraghios în apă, con­form indi­cați­ilor pe care le dă instruc­toarea. În rest e cam pustiu. Sunt cam ace­leași per­soane cei care vin la ora aia să alerge, ne cunoaștem oare­cum între noi și ne salutăm pseudo-cordial, cu o miș­care scurtă a capu­lui și un 'neața grăbit.

Azi însă a apărut o per­soană nouă, o dom­nișoară blondă, care nu face parte din­tre obișnuiții dimineților la sală, dar apare une­ori, după un cal­en­dar doar de ea știut. Am remarcat‑o pen­tru stilul ei com­plet orig­i­nal de a uti­liza banda: nu aleargă, ci merge repede ținându-se de barele aparat­u­lui, lăsându-se pe spate, ca și cum aparatul ar târî‑o împotriva voinței ei.

Dintr-un motiv sau altul dom­nișoara cu pric­ina folosește întot­deauna ace­lași aparat, adică cel pe care eu toc­mai îmi încheiam pro­gra­mul de dimineață și‑l ștergeam conști­in­cios cu hâr­tie și soluție dez­in­fec­tantă. Am mai zăbovit o clipă apoi, iar dom­nișoara a luat și ea hâr­tie și dez­in­fec­tant și s‑a apu­cat să lus­tru­iască din nou ace­lași aparat. Am fost intri­gat, așa că nu m‑am abținut și am întrebat‑o dacă eu nu l‑am șters cum tre­buie. Mi‑a răspuns cu un aer oare­cum agasat că ea întot­deauna șterge aparatul înainte să‑l folosească și că așa e nor­mal.

Cred că ar fi tre­buit să-mi văd de tre­abă, dar un drăcușor din mine m‑a împins să spun că nu sunt de acord, nor­mal e să șteargă aparatul cel care l‑a folosit. Dom­nișoara m‑a privit sur­prinsă și m‑a între­bat care e difer­ența. I‑am spus că e o mare difer­ență și, dacă vrea, i‑o explic. "Da, chiar vă rog" mi‑a zis cu tonul evi­dent înțepat al celui care are răb­dare să audă ceva ce e sigur o prostie.

- Păi dacă șterg aparatul după ce l‑am folosit mesajul este că îmi pasă de ce las în urma mea, de cei care vor să‑l folosească. Înseamnă că îi respect pe ceilalți. Dacă ștergeți aparatul înainte de a‑l folosi, mesajul e că n‑aveți încredere în ceilalți, că îi con­sid­er­ați nes­imțiți și nespălați. Asta e difer­ența. Depinde în ce fel de lume vreti să trăiți: una în care ne respec­tăm sau una în care ne dis­prețuim rec­i­proc…

Dom­nișoara a tăcut câteva clipe, uitându-se în gol către banda de aler­gare, ca și cum ar fi rezol­vat în minte o ecuație com­pli­cată. Și‑a revenit repede din med­i­tație și mi‑a repli­cat cu dis­preț:

- Căcat! De la o bucată de vreme toți vă cre­deți un fel de Liicescu!


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu