Sindromul Liicescu

Dimi­neața la sala de fit­ness e des­tul de liniște. Prin pere­ții de sti­clă din sala car­dio, unde sunt ben­zile de aler­gare, se vede pis­cina în care se ține ora de aqua‐gym, adică o adu­nare de cucoane care țopăie și se undu­iesc cara­ghios în apă, con­form indi­ca­ți­i­lor pe care le dă instruc­toa­rea. În rest e cam pus­tiu. Sunt cam ace­leași per­soane cei care vin la ora aia să alerge, ne cunoaș­tem oare­cum între noi și ne salu­tăm pseudo‐cordial, cu o miș­care scurtă a capu­lui și un 'neața gră­bit.

Azi însă a apă­rut o per­soană nouă, o domni­șoară blondă, care nu face parte din­tre obiș­nu­i­ții dimi­ne­ți­lor la sală, dar apare une­ori, după un calen­dar doar de ea știut. Am remarcat‐o pen­tru sti­lul ei com­plet ori­gi­nal de a uti­liza banda: nu aleargă, ci merge repede ținându‐se de barele apa­ra­tu­lui, lăsându‐se pe spate, ca și cum apa­ra­tul ar târî‐o împo­triva voin­ței ei.

Dintr‐un motiv sau altul domni­șoara cu pri­cina folo­sește întot­dea­una ace­lași apa­rat, adică cel pe care eu toc­mai îmi înche­iam pro­gra­mul de dimi­neață și‐l șter­geam con­ști­in­cios cu hâr­tie și solu­ție dez­in­fec­tantă. Am mai zăbo­vit o clipă apoi, iar domni­șoara a luat și ea hâr­tie și dez­in­fec­tant și s‐a apu­cat să lus­tru­iască din nou ace­lași apa­rat. Am fost intri­gat, așa că nu m‐am abți­nut și am întrebat‐o dacă eu nu l‐am șters cum tre­buie. Mi‐a răs­puns cu un aer oare­cum aga­sat că ea întot­dea­una șterge apa­ra­tul îna­inte să‐l folo­sească și că așa e nor­mal.

Cred că ar fi tre­buit să‐mi văd de treabă, dar un dră­cu­șor din mine m‐a împins să spun că nu sunt de acord, nor­mal e să șteargă apa­ra­tul cel care l‐a folo­sit. Domni­șoara m‐a pri­vit sur­prinsă și m‐a între­bat care e dife­rența. I‐am spus că e o mare dife­rență și, dacă vrea, i‐o explic. "Da, chiar vă rog" mi‐a zis cu tonul evi­dent înțe­pat al celui care are răb­dare să audă ceva ce e sigur o pros­tie.

- Păi dacă șterg apa­ra­tul după ce l‐am folo­sit mesa­jul este că îmi pasă de ce las în urma mea, de cei care vor să‐l folo­sească. Înseamnă că îi res­pect pe cei­lalți. Dacă șter­geți apa­ra­tul îna­inte de a‐l folosi, mesa­jul e că n‐aveți încre­dere în cei­lalți, că îi con­si­de­rați nesim­țiți și nespă­lați. Asta e dife­rența. Depinde în ce fel de lume vreti să tră­iți: una în care ne res­pec­tăm sau una în care ne dis­pre­țuim reci­proc…

Domni­șoara a tăcut câteva clipe, uitându‐se în gol către banda de aler­gare, ca și cum ar fi rezol­vat în minte o ecu­a­ție com­pli­cată. Și‐a reve­nit repede din medi­ta­ție și mi‐a repli­cat cu dis­preț:

- Căcat! De la o bucată de vreme toți vă cre­deți un fel de Lii­cescu!


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu