Probabil că ați observat chestia asta relativ nouă pe care au inventat‑o cei de la LinkedIn — endorsing your connections. Mă rog, nu‑i chiar nouă, are ceva vechime deja și pare să fi luat un oarece avânt. N‑am s‑o fac pe prostul spunând că nu pricep la ce e bună, în fond competiția în domeniul networking e foarte mare și e firesc să se tot inoveze câte ceva în produsele astea. Problema este că, după niște ani de utilizare, simt că LinkedIn seamănă tot mai mult cu un Facebook profesional: un loc unde mulți găsesc prilejul de a părea ceea ce nu sunt.
A fost o vreme când a avea un cont pe LinkedIn era un semn de apartenență la un grup profesional calificat. Exista prezumția că prin această rețea se recrutează specialiștii, liderii și managerii, profesioniștii cu expertiză si experiență, în timp ce angajatul uzual era căutat prin site-uri mai populare, precum Bestjob sau eJobs. Treptat mai toată lumea s‑a mutat pe LinkedIn și nu mai sunt chiar așa de convins că profilul celor înscriși în rețea mai corespunde acestei descrieri. Mi-am zis că e normal și că probabil asta și-au și dorit cei de la LinkedIn, un succes cât mai mare, care nu poate să însemne decât mulți utilizatori.
Pe urmă am observat că primesc invitații de conectare de la tot felul de persoane, unele pe care nu le cunosc decât foarte puțin sau deloc. LinkedIn s‑a contaminat de frenezia împrietenirilor de pe Facebook — a devenit dezirabil să ai cât mai multe conexiuni, indiferent de cât de reale sau nu sunt ele. Mă invită să le fiu amic profesional agenți de vânzare din firme în care am lucrat, care s‑au angajat acolo după ce eu deja plecasem. Simpla mențiune în CV a aceleiași companii angajatoare pare să fie îndeajuns motiv de camaraderie profesională. Cârcotaș cum sunt, nu dau curs unor astfel de invitații.
De când cu endorsing-ul ăsta (apropo cum se traduce de fapt? susținere? sprijinire? aprobare?) a mai apărut o anomalie: oameni care nu m‑au văzut niciodată manifestând o anumită competență, mi‑o validează fără ezitare. Unii probabil o fac așteptând reciprocitatea. Alții sunt probabil agasați de afișarea invitațiilor de endorsing când intră pe profilul propriu si mai dau și ei un clic-două ca să scape de metabox-ul insistent. Alții or fi vrând doar să fie prietenoși și se gândesc că-mi fac un serviciu. Una peste alta concluzia e clară: nu poți să ai încredere în veridicitatea informației. Entuziasmul susținerilor reciproce și amabile nu face decât să le trimită în derizoriu, să le devalorizeze pe toate, de‑a valma, echivalându-le cu like-urile alea neroade de pe Facebook.
Deși realizez că e probabil inutil, eu încă mai încerc să folosesc instrumentul acesta în sensul în care a fost gândit — un profil profesional complet și corect. Mărturisesc că n‑am validat nimănui o competență despre care nu aveam o minimă convingere a veridicității. Dacă vreunul din voi mă găsește în lista validărilor proprii înseamnă că eu chiar cred în expertiza sa din acel domeniu. Reciproca nu e valabilă. N‑am avut timp să intru pe profilul fiecărei persoane cu care sunt conectat și să analizez ce competențe ar trebui să‑i validez. Și pentru că practic această desuetă formă de sinceritate profesională, am o rugăminte la voi: procedați la fel cu mine. Pentru că n‑am de gând să vă fac nici un favor, n‑am să mă supăr nici dacă vă veți retrage unele validări, făcute prea în grabă sau din prea multă condescendență. Mi-ar place să pot crede că susținerile voastre — câte vor rămâne — sunt sincere.
14:04
Actualul meu job m‑a gasit pe LinkedIn. Adica, firma a publicat un job, eu am aplicat, m‑au ignorat, iar peste doua luni m‑au sunat si mi-au oferit alta pozitie, mai interesanta. In timpul interviurilor, am aflat ca au ignorat total profilul meu, recomandarile si “endorsementele”. I‑a interesat doar CV-ul si ce au stors de la mine in timpul discutiilor. Asa ca, sunt convins ca endorsementul” este doar un avorton al LinkedIn (scuzati).
1:04
Eu cred ca aceasta platforma este tot mai des folosita si din ratiuni economice. Comparativ cu site-urile romanesti de profil prezentate si in articol, LinkedIn are foarte multe facilitati gratuite ceea ce l‑a facut foarte popular si in randul recrutorilor freelance care isi gasesc mult mai usor candidatii. In ceea ce priveste calitatea prezentarilor, eu cred ca nimeni nu se bazeaza strict pe povestile prezentate in CV sau pe numarul de sustinatori dar poate fi un atu macar prin faptul ca aceea persoana poate fi chemata la un interviu.
7:04
Da, dar dacă cineva este chemat la interviu în detrimentul altcuiva pe baza numărului mai mare de endorsements, deja s‑a făcut o nedreptate, nu?
0:04
Unii sunt chiar de părere că linkedin va renunța la endorsing
7:04
Cred că au dreptate. Așa ar și trebui.