De la like la endorse

Pro­ba­bil că ați ob­ser­vat ches­tia asta re­la­tiv nouă pe care au inventat‑o cei de la Lin­ke­dIn — en­dor­sing your con­nec­tions. Mă rog, nu‑i chiar nouă, are ceva ve­chime deja și pare să fi luat un oa­rece avânt. N‑am s‑o fac pe pros­tul spu­nând că nu pri­cep la ce e bună, în fond com­pe­ti­ția în do­me­niul ne­twor­king e foarte mare și e fi­resc să se tot ino­veze câte ceva în pro­du­sele as­tea. Pro­blema este că, după niște ani de uti­li­zare, simt că Lin­ke­dIn sea­mănă tot mai mult cu un Fa­ce­book pro­fe­sio­nal: un loc unde mulți gă­sesc pri­le­jul de a pă­rea ceea ce nu sunt.

A fost o vreme când a avea un cont pe Lin­ke­dIn era un semn de apar­te­nență la un grup pro­fe­sio­nal ca­li­fi­cat. Exista pre­zum­ția că prin această re­țea se re­cru­tează spe­cia­liș­tii, li­de­rii și ma­na­ge­rii, pro­fe­si­o­niș­tii cu ex­per­tiză si ex­pe­riență, în timp ce an­ga­ja­tul uzual era că­u­tat prin site-uri mai po­pu­lare, pre­cum Bes­tjob sau eJobs. Trep­tat mai toată lu­mea s‑a mu­tat pe Lin­ke­dIn și nu mai sunt chiar așa de con­vins că pro­fi­lul ce­lor în­scriși în re­țea mai co­res­punde aces­tei des­cri­eri. Mi-am zis că e nor­mal și că pro­ba­bil asta și-au și do­rit cei de la Lin­ke­dIn, un suc­ces cât mai mare, care nu poate să în­semne de­cât mulți utilizatori. 

Pe urmă am ob­ser­vat că pri­mesc in­vi­ta­ții de co­nec­tare de la tot fe­lul de per­soane, unele pe care nu le cu­nosc de­cât foarte pu­țin sau de­loc. Lin­ke­dIn s‑a con­ta­mi­nat de fre­ne­zia îm­pri­e­te­ni­ri­lor de pe Fa­ce­book — a de­ve­nit dezi­ra­bil să ai cât mai multe con­e­xiuni, in­di­fe­rent de cât de re­ale sau nu sunt ele. Mă in­vită să le fiu amic pro­fe­sio­nal agenți de vân­zare din firme în care am lu­crat, care s‑au an­ga­jat acolo după ce eu deja ple­ca­sem. Sim­pla men­țiune în CV a ace­le­iași com­pa­nii an­ga­ja­toare pare să fie în­de­a­juns mo­tiv de ca­ma­ra­de­rie pro­fe­sio­nală. Câr­co­taș cum sunt, nu dau curs unor ast­fel de invitații.

De când cu en­dor­sing-ul ăsta (apropo cum se tra­duce de fapt? sus­ți­nere? spri­ji­nire? apro­bare?) a mai apă­rut o ano­ma­lie: oa­meni care nu m‑au vă­zut nici­o­dată ma­ni­fes­tând o anu­mită com­pe­tență, mi‑o va­li­dează fără ezi­tare. Unii pro­ba­bil o fac aș­tep­tând re­ci­pro­ci­ta­tea. Al­ții sunt pro­ba­bil aga­sați de afi­șa­rea in­vi­ta­ți­i­lor de en­dor­sing când in­tră pe pro­fi­lul pro­priu si mai dau și ei un clic-două ca să scape de me­ta­box-ul in­sis­tent. Al­ții or fi vrând doar să fie pri­e­te­noși și se gân­desc că-mi fac un ser­vi­ciu. Una peste alta con­clu­zia e clară: nu poți să ai în­cre­dere în ve­ri­di­ci­ta­tea in­for­ma­ției. En­tu­zi­as­mul sus­ți­ne­ri­lor re­ci­proce și ama­bile nu face de­cât să le tri­mită în de­ri­zo­riu, să le de­va­lo­ri­zeze pe toate, de‑a valma, echi­va­lându-le cu like-urile alea ne­roade de pe Facebook.

Deși re­a­li­zez că e pro­ba­bil inu­til, eu încă mai în­cerc să fo­lo­sesc in­stru­men­tul acesta în sen­sul în care a fost gân­dit — un pro­fil pro­fe­sio­nal com­plet și co­rect. Măr­tu­ri­sesc că n‑am va­li­dat ni­mă­nui o com­pe­tență des­pre care nu aveam o mi­nimă con­vin­gere a ve­ri­di­ci­tă­ții. Dacă vre­u­nul din voi mă gă­sește în lista va­li­dă­ri­lor pro­prii în­seamnă că eu chiar cred în ex­per­tiza sa din acel do­me­niu. Re­ci­proca nu e va­la­bilă. N‑am avut timp să in­tru pe pro­fi­lul fi­e­că­rei per­soane cu care sunt co­nec­tat și să ana­li­zez ce com­pe­tențe ar tre­bui să‑i va­li­dez. Și pen­tru că prac­tic această de­su­etă formă de sin­ce­ri­tate pro­fe­sio­nală, am o ru­gă­minte la voi: pro­ce­dați la fel cu mine. Pen­tru că n‑am de gând să vă fac nici un fa­vor, n‑am să mă su­păr nici dacă vă veți re­trage unele va­li­dări, fă­cute prea în grabă sau din prea multă con­des­cen­dență. Mi-ar place să pot crede că sus­ți­ne­rile voas­tre — câte vor rămâne — sunt sincere.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...