Faptul că Ponta coabitează cu Băsescu e deja de domeniul banalului. S‑a vorbit atât de mult pe subiectul ăsta că orice am mai spune este inutil. Plagiator sau nu, Ponta înțelege foarte bine că — în ochii electoratului propriu — să arăți că ești echilibrat și calm valorează la fel de mult ca și discursurile demagogice din campania electorală. În mod inteligent, primul ministru s‑a retras într‑o aparentă preocupare pentru guvernare, pentru stabilitatea țării și liniștea poporului. Strategia dă rezultate, iar dovada este ultimul sondaj privind partidele politice, unde PSD deține un confortabil 38%, iar PNL doar 22%. Împreună au un zdrobitor 60%, care pare covârșitor, dar e o simțitoare scădere față de cei 70% din iarnă.
Antonescu ar trebui să fie îngrijorat. Actuala lui poziție politică nu‑i aduce nici un fel de avantaje. Dacă îl pierde pe Ponta de aliat și pe Voiculescu de protector, visul lui de președenție se spulberă mai iute decât nisipul în bătaia vântului. Și atunci, ce‑i de făcut? Încotro s‑o apuce fără să stârnească furia trâmbițelor de la Antene, care și-au dovedit eficiența în a tăvăli prin noroi cu oricine stă în calea mogulului? Mai are vreo cale de ieșire? După părerea mea, nu. Singurul discurs valid pe care îl poate practica ca să stea pe muchia conflictului tot mai evident dintre Ponta si Voiculescu este anti-băsismul. Nici unul dintre cei doi aliați ai săi nu poate (incă) să‑l nege, să‑l incrimineze fățiș — în fond asta i‑a adus împreună acum mai bine de un an.
Doar ca Ponta a început să schimbe ușor sintaxa frazelor publice. Spune că nu poți să vrei în Schengen și să ignori Europa, că “jos Băsescu” poate fi o bună lozincă electorală, dar nu un program de guvernare. Truisme, veți spune. Așa e. Băsescu s‑a angajat și el într-un joc pe termen lung, ale cărui subtilități cred că‑i scapă lui Antonescu. Președintele nu caută victorii facile, imediate, ci punctează minuscul, dar sistematic la capitolul imagine, presând pe subiectele care până la urmă îi vor restaura ce se mai poate restaura din popularitatea pierdută: justiție, aderare europeană, reformă administrativă. S‑a prefăcut că‑l ia în brațe pe Morar și că îl vede drept singurul șef la DNA. I‑a dat astfel posibilitatea lui Ponta să o numească pe Kovesi — cu care sunt sigur că e la fel de fericit ca alegere — fără să pară că îi face un mare favor. Iar Morar l‑a numit la CCR, unde e la fel de important ca reprezentant al său. Azi a lăudat discret guvernul că a realizat prima balanță comercială pozitivă post-decembristă, adăugând prudent că s‑au cumulat efectele guvernărilor anterioare.
Pentru electoratul pesedist tot acest joc este complet neimportant. Întreaga construcție a USL se bazează pe principiile simple ale împărțirii unui buget sărăcăcios către pomanagiul tipic român, cel care așteaptă să‑i pice de la stat pleașca lunară, sub formă de ajutoare și subvenții. Câtă vreme vor trăi cu impresia că pomana s‑ar putea să vină, totul va fi bine. Prea puțin importă pentru nea-Ilie-de-pe-glie cine e Codruța Kovesi. Lui n‑o să‑i bată mâine la poartă DNA-ul. Iar poveștile anti-băsiste ale lui Antonescu au fost amuzante o vreme pentru el, dar acum are alte treburi, care sunt mai importante. Așa că veți vedea în lunile care urmează cum cele 22 de procente ale PNL se vor topi încet-încet, dându-ne garanția că — slavă Domnului! — cabotinul Crin nu va sta niciodată în scaunul de la Cotroceni. Știu, nu e de ajuns, dar e măcar o jumătate de veste bună.
20:04
În iarnă, USL a luat 60% din voturi la Senat şi 58% la CDEP. Au 70% din mandate, dar nu au avut 70% din voturi.
9:04
Hmmm… așa e, redistribuirea bat‑o vina. Am uitat de asta. M‑au amețit ăștia de la USL cu teoriile lor cum că ar avea 70% din electorat în spatele lor 🙂