Baroni, conți și marchizi

Subiec­tul zilei pen­tru guver­nanții noștri este region­alizarea. Toată lumea vor­bește despre ea și este lesne de înțe­les că întreaga agi­tație nu este cauzată de vreun avânt admin­is­tra­tiv, nici de vreo neaștep­tată hăr­ni­cie a celor de la put­ere. La mijloc sunt niște mize foarte impor­tante pen­tru toată lumea, mai micii și mai marii guvernării României, așa că nu e timp de pier­dut, toate rotițele tre­buie miș­cate, toate relați­ile tre­buie uti­lizate pen­tru a bine­merita de la opor­tu­ni­tatea unei noi împărțiri admin­is­tra­tive.

Pri­marii sunt foarte intere­sați să știe cum li se vor aloca bugetele de acum înainte și în pixul cui va sta apro­barea lor. Tre­abă nes­pus de impor­tantă, pen­tru că dacă nu primesc niște bani să arunce câteva remorci de pia­tră pe ulițele satelor păs­torite și nu pot orga­niza câteva petre­ceri cu mici și bere, cam greu la alegerile viitoare. La județe fier­berea e și mai mare. Acolo baronii locali se dau de cea­sul morții să capete statut de șefi ai regiu­nii, iar dacă asta nu se poate, să împartă alt­fel regiu­nile, într-un fel în care ei să fie moțul. Că cine se pro­copsește cu șefia regiu­nii, se alege și cu niște bugete regionale, bașca niște fon­duri europene de dez­voltare pe care firmele senio­r­i­ale de-abia așteaptă să le pape, mai ales după sec­eta din vis­teri­ile patriei din ultima vreme.

La cen­tru, șefii cei mari au și ei socotelile lor. Con­gre­sele s‑au ținut înainte de region­alizare — slavă Dom­nu­lui — că nu era sănă­tos invers. Mai pupa Ponta una­nim­i­tatea aia ceaușistă dacă împărțeala era deja făcută? Păi n‑o să fie decât 9 sau 10 regiuni, iar județe sunt 42. Cel puțin 32 de baroni locali ar fi fost nemul­tumiți — tre­abă del­i­cată să te mai alegi în frunte când mem­brii de par­tid sunt nevrozați! Acuma tre­buie făcute atent socotelile și văzut cu cine se ali­ază, care sunt baronii ăia mai put­er­nici pe care să se bazeze în viitor.

Pen­tru noi, cei admin­is­trați, lucrurile sunt mult mai sim­ple. Dom­nul Drag­nea ne‑a expli­cat deja că până la vară ei vor sta­bili cum să fie regiu­nile, pe urmă ni le dau să le dez­batem pub­lic — în tra­duc­ere liberă asta înseamnă că noi o să vor­bim cuvinte, pen­tru că rămâne cum au hotărât ei. Abia după aia ne vom bucura de bine­fac­er­ile region­al­izării, iar min­istrul de finanțe deja ne împărtășește o parte din ele: impozitele nu vor mai fi de două feluri, ci de trei: locale, regionale și naționale. Sigur, la început ne vor spune că impoz­itarea nu crește, nici vorbă de așa ceva, dar pe urmă vor apare niște nevoi de dez­voltare region­ală, niște imper­a­tive regionale care vor impune ca noi, con­tribua­bili dar­nici, să mai cautăm prin buzunare niște bănuți pen­tru propășirea mân­drei regiuni din care facem parte. Pen­tru că — fiți sig­uri de asta — aparatul biro­cratic va crește, iar noii biro­crați region­ali tre­buie să ducă și ei un salariu acasă, la copi­lași, nu?

În plus o să apară și clien­tela politică de regiune, o specie supe­rioară celei județene, care va ciuguli și ea din fon­d­ulețe europene, din bugețele regionale, din ce s‑o mai găsi. Pen­tru că feuda pesedisto-penelistă tre­buie să se struc­tureze adec­vat: am avut baroni locali și fiecare avea curtea sa județeană, acum vom crea si conți, cărora le tre­buie o curte region­ală. Iar când or limpezi și cu con­sti­tuția — că și de ea, mânca-i-ar mama, se ocupă cu ded­i­cație și hăr­ni­cie — o să știm cine ne sunt marchizii și cum o să‑l înscăunăm pe viitorul rege, la anul.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu