Piața informatică a pornit vertiginos de ceva vreme către mobilitate, iar tendința asta e probabil accelerată de producătorii de hardware, care au găsit o nouă nișă pentru vânzări. De la o lună la alta apar noi echipamente mobile, de la telefoane la tablete, care mai de care mai performante în termeni de rezoluție a ecranului sau de capacitate de stocare și viteză de prelucrare. Prețurile încă nu au devenit triviale sau, mai bine zis, dacă vrei calitate plătești niște bani frumușei. Profiturile sunt apetisante, consumatorii se bat pe modelele noi, deci toată lumea pare fericită să urmeze acest drum — înainte de a mă alătura entuziasmului general mă opresc câteva clipe pentru a privi lucrurile și din alte perspective.
Mai întâi vă propun perspectiva socială. Știm toți că a existat și există încă o serioasă îngrijorare legată de izolarea individului în spatele unui ecran și a unei tastaturi, închis într‑o încăpere, izolat de societate și tot mai puțin dornic de a socializa. Părinții de modă veche, printre care mă număr și eu — adică ăia care cred că personalitatea unui copil se formează și prin julirea genunchilor în timpul jocurilor în aer liber — sunt realmente îngrijorați să-și vadă copiii ascunzându-se în camerele lor, refuzând să iasă să bată mingea împreună cu alții. Există prea mulți tineri care mimează relațiile sociale folosind calculatorul, izolându-se de ceilalți și preferând singuratatea. Mobilitatea face un pas mai departe în agravarea acestei tendințe: chiar dacă ieși din casă, ca să închizi gura celor care îți critică izolarea, ai tentația și posibilitatea de a continua să te ascunzi în spatele unui smartphone. Nu mai ești singur acasă, ești singur în timp ce ești împreună cu amicii tăi.
Apoi e vorba despre superficialitate. Avem înclinații native spre acest defect, iar mobilitatea nu face decât să ne încurajeze. Aplicațiile pentru echipamente mobile trebuie să fie simple, pentru că e nevoie să fie folosite în condiții imperfecte, din mers, cu o singură mână. Ca urmare devin treptat nu doar simple, ci și simpliste. Totul este prefabricat, deciziile sunt luate în locul tău ori de câte ori este posibil, nu ți se mai cere să construiești un context, ci să alegi unul din cele câteva deja imaginate de alții. Nu trebuie să te obosești comentând ceea ce a scris cineva, dai un +1 sau un Like și gata! E de ajuns o singură mână și nici un pic de creier.
În fine, ecranele computerelor îngăduiau ca, pe lângă conținutul mai mult sau mai puțin consistent de informație, să coexiste o constelație întreagă de elemente de publicitate. Spațiul e generos, plata e foarte bună, prea puțin interesează confortul celui care consumă informația și faptul că, poate, nu agreează să fie asediat în acest fel. Vânzarea e mama capitalismului modern, iar consumul este tata. Au apărut apoi blocker‑e de publicitate și o întreagă paletă de instrumente cu care să te protejezi de publicitatea nedorită. Mobilitatea restrânge însă spațiul — chiar și tabletele mai generoase ca rezoluție și diagonală a ecranului nu sunt îndeajuns pentru a suporta toată sarabanda banner-elor și textelor publicitare. Aparent asta e bine, uite că scăpăm de reclamele agasante. Doar că e o chestiune temporară. Oamenii de marketing se repliază, se gândesc cum să depășească acest incovenient. Iar soluția e simplă: de ce să punem publicitatea în jurul informației, când putem să o amestecăm discret, manipulativ, ÎN informație?
17:05
Este si temerea mea cea mai mare, mai ales ca si eu si taica-sau abia de curand (cativa ani) am redescoperit lumea reala, interactiunile sociale firesti, prietenii care intra in casa, nu doar pe blog etc. Pe de alta parte ramanem tot “geeky”, tot pasionati de gadgets — din fericire nu ne putem permite toata plaja de prostiute. Sper sa gasim un echilibru si sa putem ghida fara a interzice.
23:05
Păi eu nu zic că toate sculele astea trebuie interzise. Au și ele rostul lor. Problema e când rostul nostru este să le cumpărăm ca să generăm profit și să ne alienăm.