Piața in­for­ma­tică a por­nit ver­ti­gi­nos de ceva vreme că­tre mo­bi­li­tate, iar ten­dința asta e pro­ba­bil ac­ce­le­rată de pro­du­că­to­rii de har­dware, care au gă­sit o nouă nișă pen­tru vân­zări. De la o lună la alta apar noi echi­pa­mente mo­bile, de la te­le­foane la ta­blete, care mai de care mai per­for­mante în ter­meni de re­zo­lu­ție a ecra­nu­lui sau de ca­pa­ci­tate de sto­care și vi­teză de pre­lu­crare. Pre­țu­rile încă nu au de­ve­nit tri­vi­ale sau, mai bine zis, dacă vrei ca­li­tate plă­tești niște bani fru­mu­șei. Pro­fi­tu­rile sunt ape­ti­sante, con­su­ma­to­rii se bat pe mo­de­lele noi, deci toată lu­mea pare fe­ri­cită să ur­meze acest drum — îna­inte de a mă ală­tura en­tu­zi­as­mu­lui ge­ne­ral mă opresc câ­teva clipe pen­tru a privi lu­cru­rile și din alte perspective.

Mai în­tâi vă pro­pun per­spec­tiva so­ci­ală. Știm toți că a exis­tat și există încă o se­ri­oasă în­gri­jo­rare le­gată de izo­la­rea in­di­vi­du­lui în spa­tele unui ecran și a unei tas­ta­turi, în­chis într‑o în­că­pere, izo­lat de so­ci­e­tate și tot mai pu­țin dor­nic de a so­ci­a­liza. Pă­rin­ții de modă ve­che, prin­tre care mă nu­măr și eu — adică ăia care cred că per­so­na­li­ta­tea unui co­pil se for­mează și prin juli­rea ge­nun­chi­lor în tim­pul jo­cu­ri­lor în aer li­ber — sunt re­al­mente în­gri­jo­rați să-și vadă co­piii as­cun­zându-se în ca­me­rele lor, re­fu­zând să iasă să bată min­gea îm­pre­ună cu al­ții. Există prea mulți ti­neri care mi­mează re­la­ți­ile so­ci­ale fo­lo­sind cal­cu­la­to­rul, izo­lându-se de cei­lalți și pre­fe­rând sin­gu­ra­ta­tea. Mo­bi­li­ta­tea face un pas mai de­parte în agra­va­rea aces­tei ten­dințe: chiar dacă ieși din casă, ca să în­chizi gura ce­lor care îți cri­tică izo­la­rea, ai ten­ta­ția și po­si­bi­li­ta­tea de a con­ti­nua să te as­cunzi în spa­tele unui smar­tphone. Nu mai ești sin­gur acasă, ești sin­gur în timp ce ești îm­pre­ună cu ami­cii tăi.

Apoi e vorba des­pre su­per­fi­ci­a­li­tate. Avem în­cli­na­ții na­tive spre acest de­fect, iar mo­bi­li­ta­tea nu face de­cât să ne în­cu­ra­jeze. Apli­ca­ți­ile pen­tru echi­pa­mente mo­bile tre­buie să fie sim­ple, pen­tru că e ne­voie să fie fo­lo­site în con­di­ții im­per­fecte, din mers, cu o sin­gură mână. Ca ur­mare de­vin trep­tat nu doar sim­ple, ci și sim­pliste. To­tul este pre­fa­bri­cat, de­ci­zi­ile sunt lu­ate în lo­cul tău ori de câte ori este po­si­bil, nu ți se mai cere să con­stru­iești un con­text, ci să alegi unul din cele câ­teva deja ima­gi­nate de al­ții. Nu tre­buie să te obo­sești co­men­tând ceea ce a scris ci­neva, dai un +1 sau un Like și gata! E de ajuns o sin­gură mână și nici un pic de creier.

În fine, ecra­nele com­pu­te­re­lor în­gă­du­iau ca, pe lângă con­ți­nu­tul mai mult sau mai pu­țin con­sis­tent de in­for­ma­ție, să co­e­xiste o con­ste­la­ție în­treagă de ele­mente de pu­bli­ci­tate. Spa­țiul e ge­ne­ros, plata e foarte bună, prea pu­țin in­te­re­sează con­for­tul ce­lui care con­sumă in­for­ma­ția și fap­tul că, poate, nu agre­ează să fie ase­diat în acest fel. Vân­za­rea e mama ca­pi­ta­lis­mu­lui mo­dern, iar con­su­mul este tata. Au apă­rut apoi blocker‑e de pu­bli­ci­tate și o în­treagă pa­letă de in­stru­mente cu care să te pro­te­jezi de pu­bli­ci­ta­tea ne­do­rită. Mo­bi­li­ta­tea res­trânge însă spa­țiul — chiar și ta­ble­tele mai ge­ne­roase ca re­zo­lu­ție și di­a­go­nală a ecra­nu­lui nu sunt în­de­a­juns pen­tru a su­porta toată sa­ra­banda ban­ner-elor și tex­te­lor pu­bli­ci­tare. Apa­rent asta e bine, uite că scă­păm de re­cla­mele aga­sante. Doar că e o ches­tiune tem­po­rară. Oa­me­nii de mar­ke­ting se re­pli­ază, se gân­desc cum să de­pă­șească acest in­co­ve­nient. Iar so­lu­ția e sim­plă: de ce să pu­nem pu­bli­ci­ta­tea în ju­rul in­for­ma­ției, când pu­tem să o ames­te­căm dis­cret, ma­ni­pu­la­tiv, ÎN informație? 


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Karioka Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Karioka

    Este si te­me­rea mea cea mai mare, mai ales ca si eu si taica-sau abia de cu­rand (ca­tiva ani) am re­des­co­pe­rit lu­mea re­ala, in­te­rac­tiu­nile so­ci­ale fi­resti, pri­e­te­nii care in­tra in casa, nu doar pe blog etc. Pe de alta parte ra­ma­nem tot “ge­eky”, tot pa­sio­nati de ga­d­gets — din fe­ri­cire nu ne pu­tem per­mite toata plaja de pros­ti­ute. Sper sa ga­sim un echi­li­bru si sa pu­tem ghida fara a interzice.

    • Sorin Sfirlogea

      Păi eu nu zic că toate scu­lele as­tea tre­buie in­ter­zise. Au și ele ros­tul lor. Pro­blema e când ros­tul nos­tru este să le cum­pă­răm ca să ge­ne­răm pro­fit și să ne alienăm.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.