Din motive de râcă și contradicții

Puțină lume pare să știe că, în timp ce noi ne vedem de tre­burile zil­nice, undeva, într-un ungher de inter­net se cuibărește ascuns Foru­mul Con­sti­tuțional 2013. Așa‑i că habar n‑aveați de el? Eu am cotrobăit peste  tot până l‑am găbuit și m‑am apu­cat să‑l studiez. Ooo, și vă asigur că este o lec­tură extrem de atrac­tivă! Poate că nu mă cre­deți și vă gândiți că nu poate fi nimic intere­sant în lec­tura unor aride texte leg­isla­tive. Vai, cât de amar­nic vă înșe­lați! Pen­tru că tex­tele cu pric­ina nu sunt în gen­eral creația unor avo­cați sau juriști, ci mostre ale prea-plinului inteligenței pop­u­lare românești, sunt mici capodopere juridice ale con­cetățe­nilor noștri, cei care votează ală­turi de noi pen­tru a‑și man­i­festa drep­tul demo­c­ra­tic de expri­mare a pro­priei opinii. Dați-mi voie să vă spicui­esc câteva mostre de inte­lighenție nativ-românească, redate în ortografia auto­rilor:

Gen­er­al­ități și pre­am­bu­luri

Mod­ern­izarea României este una, cea NAȚIONALĂ, care urcă. Cele­lalte, par­ti­zane, sunt hao­tice, frag­mentare, lim­i­tate și inco­sis­tente, într-un cuvânt, fal­i­mentare, care ne coboară. Asta vedem de 150 de ani […] Strate­gi­ile de mod­ern­izare ale Par­tide­lor Politice […] se con­tra­pun una alteia.

Viz­iunea mod­ern­izării ca un lift, care urcă sau coboară, este extrem de sug­es­tivă și put­er­nică. Am o sin­gură rugăminte: opriți undeva lif­tul, că eu sufăr de ver­tij.

Despre rolul poporu­lui

Poporul este stăpânul Con­sti­tuției. În această cal­i­tate, prin ref­er­en­dum, el sta­bilește un număr de prob­leme de bază care‑i afectează viața și care apoi se preiau în Con­sti­tuție.

Sen­za­țion­ală ideea, așa vom putea insti­tuțion­al­iza prob­lema corupției, a lip­sei de edu­cație și de morală. O dată trans­for­mate în prob­leme con­sti­tuționale, nu mai tre­buie rezol­vate, ci apărate și cul­ti­vate.

Despre afac­eri și politică

Sep­a­rarea afac­er­ilor de politică. Oamenii de afac­eri să se ocupe de afac­eri și politi­cienii de politică. Amestecă­tura face rău.

Zice bine rumânul, prob­a­bil are expe­riență de la bău­tură — nici aia nu e bine s‑o amesteci…

Despre rolul bis­ericii

[…] în toate locurile unde s‑au cocoțat Par­tidele Politice tre­buie să aducem mod­i­ficările nece­sare și să acordăm un rol impor­tant Bis­ericii naționale întrucât cred­ința creșt­ină s‑a dovedit un leac tămă­duitor pen­tru toate crizele sociale.

Am obser­vat și eu că atunci când unul face o criză, une­ori ajută să‑i arzi una în numele Tatălui…

Despre preșe­denție

Con­duc­erea stat­u­lui român se asig­ură de către o președ­inție cole­gială for­mată dintr-un politi­cian ales prin sufragiu uni­ver­sal, patri­arhul României și un reprezen­tant al medi­u­lui aca­d­e­mic ales din­tre președ­inții acad­e­mi­ilor de ști­ințe și rec­torii uni­ver­sităților. […] Așa se va putea asigura Democrația, Sta­bil­i­tatea și Com­pe­tența.

Ideea e foarte bună, genială chiar. Acest tri­umvi­rat va fi benefic țării deoarece unul va ști să scrie, altul să citească și al treilea îi poate binecu­vânta pe ceilalți doi.

Despre drapel

Albas­tru înseamnă Lib­er­tate. Culoarea ceru­lui pre­supune că atunci când îl poți vedea ești liber.

Gal­ben înseamnă Pro­pri­etate. Culoarea auru­lui sau a grâu­lui copt, sim­bol de belșug, are val­oare de sim­bol atunci când îți aparține, când munca este răs­plătită și răs­plata îți este în pro­pri­etate. Salariul, pen­sia sunt cele mai sim­ple forme de pro­pri­etate, garan­tate de stat […]

Roșu înseamnă Sol­i­dar­i­tate. Vechiul prin­cipiu al fra­ter­nității […] pe baza căruia prin­cip­iul sol­i­dar­ității sociale este imple­men­tat în statul mod­ern este esențial chiar dacă pus la urmă, expunerea drapelu­lui începând cu albas­tru catre lance toc­mai pen­tru că aceste prin­cipii derivă unul cornologic, unul din altul.

Aici pot veni cu o exem­pli­fi­care prac­tică, cornolog­ică: stai lin­iștit în casa ta și vezi cerul dea­supra, asta înseamnă că ți‑a căzut acoper­ișul, dar și că ești liber. Acoper­ișul ai să‑l repari când are să vie pen­sia, care e bașca, pro­pri­etatea ta garan­tată de stat, plătită prin sol­i­dar­i­tatea socială care ne înfrățește pe toți. Cât de poetic poate fi așa ceva?!?

* * *

Din păcate, din toate astea nu are să se aleagă nim­ica. De ce? Ca să înțelegeți exact am să recurg tot la un citat:

Din motive de râcă și con­tradicții, Par­tidele Politice […] nu au fost în stare și nici nu vor fi în stare în viitor să ela­boreze […] o strate­gie amplă, dura­bilă și apro­bată de popor.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu