Din motive de râcă și contradicții

Puțină lume pare să știe că, în timp ce noi ne vedem de tre­bu­rile zil­nice, undeva, într‐un ungher de inter­net se cui­bă­rește ascuns Foru­mul Con­sti­tu­țio­nal 2013. Așa‐i că habar n‐aveați de el? Eu am cotro­băit peste  tot până l‐am găbuit și m‐am apu­cat să‐l stu­diez. Ooo, și vă asi­gur că este o lec­tură extrem de atrac­tivă! Poate că nu mă cre­deți și vă gân­diți că nu poate fi nimic inte­re­sant în lec­tura unor aride texte legi­sla­tive. Vai, cât de amar­nic vă înșe­lați! Pen­tru că tex­tele cu pri­cina nu sunt în gene­ral cre­a­ția unor avo­cați sau juriști, ci mos­tre ale prea‐plinului inte­li­gen­ței popu­lare româ­nești, sunt mici capo­do­pere juri­dice ale con­ce­tă­țe­ni­lor noș­tri, cei care votează ală­turi de noi pen­tru a‐și mani­festa drep­tul demo­cra­tic de expri­mare a pro­priei opi­nii. Dați‐mi voie să vă spi­cu­iesc câteva mos­tre de inte­li­ghen­ție nativ‐românească, redate în orto­gra­fia auto­ri­lor:

Gene­ra­li­tăți și pream­bu­luri

Moder­ni­za­rea Româ­niei este una, cea NAȚIONALĂ, care urcă. Cele­lalte, par­ti­zane, sunt hao­tice, frag­men­tare, limi­tate și inco­sis­tente, într‐un cuvânt, fali­men­tare, care ne cobo­ară. Asta vedem de 150 de ani […] Stra­te­gi­ile de moder­ni­zare ale Par­ti­de­lor Poli­tice […] se con­tra­pun una alteia.

Viziu­nea moder­ni­ză­rii ca un lift, care urcă sau cobo­ară, este extrem de suges­tivă și puter­nică. Am o sin­gură rugă­minte: opriți undeva lif­tul, că eu sufăr de ver­tij.

Des­pre rolul popo­ru­lui

Popo­rul este stă­pâ­nul Con­sti­tu­ției. În această cali­tate, prin refe­ren­dum, el sta­bi­lește un număr de pro­bleme de bază care‐i afec­tează viața și care apoi se pre­iau în Con­sti­tu­ție.

Sen­zațio­nală ideea, așa vom putea insti­tu­țio­na­liza pro­blema corup­ției, a lip­sei de edu­ca­ție și de morală. O dată trans­for­mate în pro­bleme con­sti­tu­țio­nale, nu mai tre­buie rezol­vate, ci apă­rate și cul­ti­vate.

Des­pre afa­ceri și poli­tică

Sepa­ra­rea afa­ce­ri­lor de poli­tică. Oame­nii de afa­ceri să se ocupe de afa­ceri și poli­ti­cie­nii de poli­tică. Ames­te­că­tura face rău.

Zice bine rumâ­nul, pro­ba­bil are expe­riență de la bău­tură – nici aia nu e bine s‐o ames­teci…

Des­pre rolul bise­ri­cii

[…] în toate locu­rile unde s‐au coco­țat Par­ti­dele Poli­tice tre­buie să adu­cem modi­fi­că­rile nece­sare și să acor­dăm un rol impor­tant Bise­ri­cii națio­nale întru­cât cre­dința creș­tină s‐a dove­dit un leac tămă­du­i­tor pen­tru toate cri­zele soci­ale.

Am obser­vat și eu că atunci când unul face o criză, une­ori ajută să‐i arzi una în numele Tată­lui…

Des­pre pre­șe­den­ție

Con­du­ce­rea sta­tu­lui român se asi­gură de către o pre­șe­din­ție cole­gi­ală for­mată dintr‐un poli­ti­cian ales prin sufra­giu uni­ver­sal, patri­ar­hul Româ­niei și un repre­zen­tant al mediu­lui aca­de­mic ales din­tre pre­șe­din­ții aca­de­mi­i­lor de ști­ințe și rec­to­rii uni­ver­si­tă­ți­lor. […] Așa se va putea asi­gura Demo­cra­ția, Sta­bi­li­ta­tea și Com­pe­tența.

Ideea e foarte bună, geni­ală chiar. Acest tri­um­vi­rat va fi bene­fic țării deo­a­rece unul va ști să scrie, altul să citească și al tre­i­lea îi poate bine­cu­vânta pe cei­lalți doi.

Des­pre dra­pel

Albas­tru înseamnă Liber­tate. Culoa­rea ceru­lui pre­su­pune că atunci când îl poți vedea ești liber.

Gal­ben înseamnă Pro­pri­e­tate. Culoa­rea auru­lui sau a grâu­lui copt, sim­bol de bel­șug, are valoare de sim­bol atunci când îți apar­ține, când munca este răs­plătită și răs­plata îți este în pro­pri­e­tate. Sala­riul, pen­sia sunt cele mai sim­ple forme de pro­pri­e­tate, garan­tate de stat […]

Roșu înseamnă Soli­da­ri­tate. Vechiul prin­ci­piu al fra­ter­ni­tă­ții […] pe baza căruia prin­ci­piul soli­da­ri­tă­ții soci­ale este imple­men­tat în sta­tul modern este esen­țial chiar dacă pus la urmă, expu­ne­rea dra­pe­lu­lui înce­pând cu albas­tru catre lance toc­mai pen­tru că aceste prin­ci­pii derivă unul cor­no­lo­gic, unul din altul.

Aici pot veni cu o exem­pli­fi­care prac­tică, cor­no­lo­gică: stai liniș­tit în casa ta și vezi cerul dea­su­pra, asta înseamnă că ți‐a căzut aco­pe­ri­șul, dar și că ești liber. Aco­pe­ri­șul ai să‐l repari când are să vie pen­sia, care e bașca, pro­pri­e­ta­tea ta garan­tată de stat, plătită prin soli­da­ri­ta­tea soci­ală care ne înfră­țește pe toți. Cât de poe­tic poate fi așa ceva?!?

* * *

Din păcate, din toate astea nu are să se aleagă nimica. De ce? Ca să înțe­le­geți exact am să recurg tot la un citat:

Din motive de râcă și con­tra­dic­ții, Par­ti­dele Poli­tice […] nu au fost în stare și nici nu vor fi în stare în vii­tor să ela­bo­reze […] o stra­te­gie amplă, dura­bilă și apro­bată de popor.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu