Pu­țină lume pare să știe că, în timp ce noi ne ve­dem de tre­bu­rile zil­nice, un­deva, într-un un­gher de in­ter­net se cui­bă­rește as­cuns Fo­ru­mul Con­sti­tu­țio­nal 2013. Așa‑i că ha­bar n‑aveați de el? Eu am co­tro­băit peste  tot până l‑am gă­buit și m‑am apu­cat să‑l stu­diez. Ooo, și vă asi­gur că este o lec­tură ex­trem de atrac­tivă! Poate că nu mă cre­deți și vă gân­diți că nu poate fi ni­mic in­te­re­sant în lec­tura unor aride texte le­gi­sla­tive. Vai, cât de amar­nic vă în­șe­lați! Pen­tru că tex­tele cu pri­cina nu sunt în ge­ne­ral cre­a­ția unor avo­cați sau ju­riști, ci mos­tre ale prea-pli­nu­lui in­te­li­gen­ței po­pu­lare ro­mâ­nești, sunt mici ca­po­do­pere ju­ri­dice ale con­ce­tă­țe­ni­lor noș­tri, cei care vo­tează ală­turi de noi pen­tru a‑și ma­ni­festa drep­tul de­mo­cra­tic de ex­pri­mare a pro­priei opi­nii. Dați-mi voie să vă spi­cu­iesc câ­teva mos­tre de in­te­li­ghen­ție na­tiv-ro­mâ­nească, re­date în or­to­gra­fia autorilor:

Ge­ne­ra­li­tăți și preambuluri

Mo­der­ni­za­rea Ro­mâ­niei este una, cea NAȚIONALĂ, care urcă. Ce­le­lalte, par­ti­zane, sunt ha­o­tice, frag­men­tare, li­mi­tate și in­co­sis­tente, într-un cu­vânt, fa­li­men­tare, care ne co­bo­ară. Asta ve­dem de 150 de ani […] Stra­te­gi­ile de mo­der­ni­zare ale Par­ti­de­lor Po­li­tice […] se con­tra­pun una alteia.

Vi­ziu­nea mo­der­ni­ză­rii ca un lift, care urcă sau co­bo­ară, este ex­trem de su­ges­tivă și pu­ter­nică. Am o sin­gură ru­gă­minte: opriți un­deva lif­tul, că eu su­făr de vertij.

Des­pre ro­lul poporului

Po­po­rul este stă­pâ­nul Con­sti­tu­ției. În această ca­li­tate, prin re­fe­ren­dum, el sta­bi­lește un nu­măr de pro­bleme de bază care‑i afec­tează viața și care apoi se pre­iau în Constituție.

Sen­zațio­nală ideea, așa vom pu­tea in­sti­tu­țio­na­liza pro­blema co­rup­ției, a lip­sei de edu­ca­ție și de mo­rală. O dată trans­for­mate în pro­bleme con­sti­tu­țio­nale, nu mai tre­buie re­zol­vate, ci apă­rate și cultivate.

Des­pre afa­ceri și politică

Se­pa­ra­rea afa­ce­ri­lor de po­li­tică. Oa­me­nii de afa­ceri să se ocupe de afa­ceri și po­li­ti­cie­nii de po­li­tică. Ames­te­că­tura face rău.

Zice bine ru­mâ­nul, pro­ba­bil are ex­pe­riență de la bă­u­tură — nici aia nu e bine s‑o amesteci…

Des­pre ro­lul bisericii

[…] în toate lo­cu­rile unde s‑au co­co­țat Par­ti­dele Po­li­tice tre­buie să adu­cem mo­di­fi­că­rile ne­ce­sare și să acor­dăm un rol im­por­tant Bi­se­ri­cii na­țio­nale în­tru­cât cre­dința creș­tină s‑a do­ve­dit un leac tă­mă­du­i­tor pen­tru toate cri­zele sociale.

Am ob­ser­vat și eu că atunci când unul face o criză, une­ori ajută să‑i arzi una în nu­mele Tatălui…

Des­pre președenție

Con­du­ce­rea sta­tu­lui ro­mân se asi­gură de că­tre o pre­șe­din­ție co­le­gi­ală for­mată dintr-un po­li­ti­cian ales prin su­fra­giu uni­ver­sal, pa­tri­ar­hul Ro­mâ­niei și un re­pre­zen­tant al me­diu­lui aca­de­mic ales din­tre pre­șe­din­ții aca­de­mi­i­lor de ști­ințe și rec­to­rii uni­ver­si­tă­ți­lor. […] Așa se va pu­tea asi­gura De­mo­cra­ția, Sta­bi­li­ta­tea și Competența.

Ideea e foarte bună, ge­ni­ală chiar. Acest tri­um­vi­rat va fi be­ne­fic ță­rii de­o­a­rece unul va ști să scrie, al­tul să ci­tească și al tre­i­lea îi poate bi­ne­cu­vânta pe cei­lalți doi.

Des­pre drapel

Al­bas­tru în­seamnă Li­ber­tate. Cu­loa­rea ce­ru­lui pre­su­pune că atunci când îl poți ve­dea ești liber.

Gal­ben în­seamnă Pro­pri­e­tate. Cu­loa­rea au­ru­lui sau a grâu­lui copt, sim­bol de bel­șug, are va­loare de sim­bol atunci când îți apar­ține, când munca este răs­plătită și răs­plata îți este în pro­pri­e­tate. Sa­la­riul, pen­sia sunt cele mai sim­ple forme de pro­pri­e­tate, ga­ran­tate de stat […]

Roșu în­seamnă So­li­da­ri­tate. Ve­chiul prin­ci­piu al fra­ter­ni­tă­ții […] pe baza că­ruia prin­ci­piul so­li­da­ri­tă­ții so­ci­ale este im­ple­men­tat în sta­tul mo­dern este esen­țial chiar dacă pus la urmă, ex­pu­ne­rea dra­pe­lu­lui în­ce­pând cu al­bas­tru ca­tre lance toc­mai pen­tru că aceste prin­ci­pii de­rivă unul cor­no­lo­gic, unul din altul.

Aici pot veni cu o exem­pli­fi­care prac­tică, cor­no­lo­gică: stai li­niș­tit în casa ta și vezi ce­rul dea­su­pra, asta în­seamnă că ți‑a că­zut aco­pe­ri­șul, dar și că ești li­ber. Aco­pe­ri­șul ai să‑l re­pari când are să vie pen­sia, care e bașca, pro­pri­e­ta­tea ta ga­ran­tată de stat, plătită prin so­li­da­ri­ta­tea so­ci­ală care ne în­fră­țește pe toți. Cât de po­e­tic poate fi așa ceva?!?

* * *

Din pă­cate, din toate as­tea nu are să se aleagă ni­mica. De ce? Ca să în­țe­le­geți exact am să re­curg tot la un citat:

Din mo­tive de râcă și con­tra­dic­ții, Par­ti­dele Po­li­tice […] nu au fost în stare și nici nu vor fi în stare în vi­i­tor să ela­bo­reze […] o stra­te­gie am­plă, du­ra­bilă și apro­bată de popor.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.