Un fost coleg de facultate ne spunea pe vremea când încă eram studenți că maică-sa, femeie simplă dintr-un sat dâmbovițean, este de acord să se instaleze o rachetă nucleară americană în bătătură, doar să li se dea pământul înapoi și să umple magazinul sătesc cu cele trebuincioase. Ne amuzam toți de ideea absolut trăznită la acea vreme, ca de un banc bun cu Bulă, din alea cum numai pe vremurile alea puteau fi savurate pe deplin și probabil că unii dintre noi ne-am imaginat curtea unei case țărănești dincolo de gardul căreia care se înălța mândră ditai racheta sol-sol sau sol-aer. Nici unul dintre noi nu se gândea însă că vom apuca vremea să vedem cu ochii noștri așa ceva.
Americanii vin la Deveselu și fac o bază militară acolo, cu rachete cu tot. Pentru că ne aflăm spre marginea blocului NATO, taman la gardul care dă către niște vecini nu prea prietenoși — Orientul Apropiat — se poate spune că amplasamentul e o consecință logică din punct de vedere militar. Pentru că tot atât de aproape se află și alți vecini importanți — rușii — iar ălora nu le prea surâde ideea cu rachetele, aș zice că tot o consecință logică ar fi, din punct de vedere politic. Numai că, vedeți voi, aspectele astea militare și politice sunt foarte importante pentru mai marii statelor lumii, dar nu chiar așa relevante pentru noi, oamenii de rând. Noi cum privim povestea asta cu rachetele de la Deveselu?
Ca să incep cu partea bună a lucrurilor — mi-am auzit vorbe c‑aș fi cam cârcotaș 😉 — am să zic că teoretic vom avea o democrație stabilă. Americanii nu-și prea pun rachete în țări unde lucrurile scapă de sub control, pentru că ar fi deranj mare dacă vreo juntă militară le-ar îndrepta către direcția greșită. Așadar am putea spune că va exista întotdeauna cineva care să privească atent ce fac politicienii români, purtând de grijă ca nu cumva să‑i plesnească vreo dragoste de dictatură sau de vreo rusofilie comunistoidă. Iar pentru cetățeanul de rând — presupus a fi iubitor de democrație și libertate — asta e bine.
Poate ar merita să spun și bruma de avantaje economice, pentru că întregul amplasament va genera un dram de afaceri în jurul său. O să fie rost de niscai activități de întreținere, se vor mai face niște drumuri, niște cârciumi, niște prăvălii — nu mare dever, dar orișicât, decât deloc tot e ceva.
Pe de altă parte însă atenția vecinilor mai nevricoși se va muta cu siguranță și către România. Când te plimbi cu un ciomag în mână pe uliță n‑or să intre în vorbă cu tine ăia mai cumsecade, ci ăia pe care îi mănăncă palmele. Că nu e tocmai bine să atragi atenția Rusiei în sens militar e destul de evident, pentru că dacă — Doamne ferește! — iese vreo încăierare cât de mică, baza de la Deveselu o să devină iute ținta descărcării nervilor militari. Iar când trăiești cu premisa că îți poate cădea bombardeaua în ogradă, numai liniștit nu te poți considera.
Așa că vedeți voi, nimic nu vine doar cu bune pe lumea asta. Întrebarea cheie este dacă rachetele americane dela Deveselu sunt prilej de veselire au ba. Iar răspunsul nu‑l știe precis nimeni.
11:05
Am locuit primii 20 de ani in Fetesti, in apropierea bazei militare de la Baraganu. In una din zile am avut ocazia sa cotrobai intr-un MIG prabusit care se afla la un punct Remat. Imi spuneam atunci ce bine ar fi daca ar cadea unul la mine in curte pentru ca as fi avut ocazia sa‑i demontez bordul plin de ceasuri. Se pare ca cei din Deveselu ar putea experimenta acest lucru desi nu doresc nimanui.
6:05
Vad tot atatea motive de veselire ca ne creste o racheta pe islaz cate vad in a avea o carabina in sufragerie.
Vom avea intr-adevar o democratie stabila dar si sistemul democratic in sine, odata corupt pana la maduva, face viata grea. A nu se intelege ca pledez pro dictatura; niciodata in o mie de vieti promise vreodata e o mie de profeti.