Mai de­mult, prin pre­a­jma unor ale­geri par­la­men­tare — nu mai știu si­gur care și nici nu-mi prea vine să caut acum ar­ti­co­lul cu pri­cina — spu­neam că mi s‑ar pă­rea de bun simț să avem po­si­bi­li­ta­tea de a res­pinge în bloc toți can­di­da­ții unei cir­cum­scrip­ții. Și cred în con­ti­nu­are că o ast­fel de pre­ve­dere ar fi be­ne­fică, dându-ne po­si­bi­li­ta­tea de pildă de a face vo­tul obli­ga­to­riu, dar lă­sând elec­to­ra­tu­lui o va­ri­antă re­zo­na­bilă de a‑și ma­ni­festa ne­mul­țu­mi­rea față de ca­li­ta­tea ofer­tei po­li­tice. Pen­tru că, să fim cin­stiți, nu le­nea de a merge la vot e pro­blema care ge­ne­rează o clasă po­li­tică in­com­pe­tentă, ci scârba de a fi si­lit să alegi în­tre min­ci­noși, hoți, im­pos­tori și foști securiști.

Ne­ca­zul e că un ast­fel de de­mers nu are șanse de re­u­șită. Mai în­tâi pen­tru că nu ar avea rost in­tro­du­ce­rea aces­tei op­țiuni de res­pin­gere în bloc a can­di­da­ți­lor dacă nu e co­ro­bo­rată cu o obli­ga­ti­vi­tate a vo­tu­lui. Doar așa am avea ga­ran­ția că știm exact ce gân­dește lu­mea. Dacă par­ti­ci­pa­rea la vot e 40%, iar 60% din­tre cei care se pre­zintă res­ping can­di­da­ții nu pu­tem spune că există o ma­jo­ri­tate clară în fa­voa­rea aces­tei opi­nii. În plus, dacă o ma­jo­ri­tate ab­so­lută res­pinge toți can­di­da­ții, res­pec­ti­vul co­le­giu va con­ti­nua să fie re­pre­zen­tat de ac­tu­a­lul deputat/senator, iar ale­ge­rile tre­buie re­pe­tate până la ob­ți­ne­rea unui re­zul­tat non-ne­ga­tiv, ceea ce în­seamnă chel­tu­ieli su­pli­men­tare care nu s‑ar pu­tea jus­ti­fica de­cât dacă există o ma­jo­ri­tate ex­pli­cită, ab­so­lută care cere asta.

Obli­ga­ti­vi­ta­tea vo­tu­lui ar mai avea un me­rit: ar face foarte di­fi­cilă fra­uda elec­to­rală prin mi­tu­i­rea vo­tan­ți­lor. În­tre­gul sis­tem de acum se ba­zează pe ne­pre­zen­ta­rea ma­jo­ri­tă­ții ce­tă­țe­ni­lor, ast­fel în­cât ma­ni­pu­la­rea prin mită elec­to­rală este foarte efi­cientă — scoți un grup su­fi­cient de mare la vot în fa­voa­rea ta, iar ab­sența ce­lor­lalți asi­gură ma­jo­ri­ta­tea re­la­tivă ne­ce­sară. Dacă toată lu­mea ar ieși la vot, atunci ar tre­bui mi­tu­ită o ma­jo­ri­tate ab­so­lută, ceea ce e (aproape) imposibil.

Pe fo­ru­mul con­sti­tu­țio­nal pro­blema ca­li­tă­ții pres­ta­ției po­li­tice este slab dez­bă­tută. O pro­pu­nere pare să me­rite atenția:

La în­ce­ta­rea man­da­tu­lui (cu ex­cep­ția de­ce­su­lui) ac­ti­vi­ta­tea per­soa­ne­lor care au ocu­pat ur­mă­toa­rele func­ții: con­si­lier lo­cal, pri­mar, con­si­lier ju­de­țean, pre­șe­dinte de con­si­liu ju­de­țean, de­pu­tat, se­na­tor, pre­șe­dinte al Ro­mâ­niei va fi apre­ciată de că­tre ale­gă­tori (fi­e­care la nive­lul la care a fost ales — cir­cum­scrip­ție sau la nivel na­țio­nal) iar dacă 50%+1 din cei care își ex­primă opi­nia con­si­deră ac­ti­vi­ta­tea ca ne­ga­tivă, per­soana res­pec­tivă de­vine in­com­pa­ti­bilă pen­tru un in­ter­val de 10 ani cu ur­mă­toa­rele si­tu­a­ții, dem­ni­tăți sau func­ții: con­si­lier lo­cal, pri­mar, con­si­lier ju­de­țean, pre­se­dinte de con­si­liu ju­de­țean, de­pu­tat, se­na­tor, pre­șe­dinte al Ro­mâ­niei; func­țio­nar pu­blic, înalt func­țio­nar pu­blic, ma­gis­trat, mem­bru al Cur­ții Con­sti­tu­țio­nale, mem­bru al gu­ver­nu­lui, am­ba­sa­dor, orice altă func­ție de dem­ni­tate pu­blică numită.

Ideea nu e de le­pă­dat, mai ales că e foarte sim­plu de apli­cat: pui pe bu­le­ti­nul de vot o sec­țiune de­di­cată eva­luă­rii ac­tu­a­lu­lui deputat/senator cu în­tre­ba­rea “și‑a în­de­pli­nit mi­siu­nea” și două va­ri­ante de răs­puns, da sau nu. In­te­re­sant ar fi să con­sta­tăm o si­tu­a­ție tragi-co­mică: ac­tu­a­lul deputat/senator can­di­dează din nou, pri­mește o eva­lu­are ne­ga­tivă, dar este re­a­les. La ro­mâni, din pă­cate, se poate în­tâm­pla și asta.

Alt­ci­neva are altă idee de a crește ca­li­ta­tea pres­ta­ției politice:

Oa­me­nii care do­resc să facă legi și să ia de­ci­zii eco­no­mice pen­tru noi tre­buie să aibă cu­nos­tințe mi­nime în do­me­niu și să în­țe­leagă foarte bine ter­me­nii eco­no­mici și ju­ri­dici. In­tro­du­ce­rea unui exa­men de com­pe­tențe (3–4 probe: Eco­no­mie, Drept, Limba Ro­mana și Lo­gica) și a unui exa­men psi­ho­lo­gic pen­tru can­di­da­ții pen­tru un loc în par­la­ment este un lu­cru fi­resc. Lu­cră­rile de la exa­men tre­buie să fie apoi pu­bli­cate pe pa­gina can­di­da­tu­lui (dacă acesta re­u­șește să câștige lo­cul pen­tru care can­di­dează). Din punc­tul meu de ve­dere orice can­di­dat la o func­ție pu­blică ar tre­bui să dea acest exa­men, dar cei care chiar tre­buie sa dea acest exa­men sunt se­na­to­rii, de­pu­ta­ții și mem­brii gu­ver­nu­lui și în ge­ne­ral oa­me­nii care tre­buie să în­țe­leagă, să vo­teze și să mo­di­fice legi. Orice om care vrea să se an­ga­jeze tre­buie să treacă de un exa­men de com­pe­tențe care sta­bi­lește dacă este apt pen­tru un anu­mit post. Ace­lași lu­cru tre­buie să‑l facă și oa­me­nii care de­cid pen­tru noi.

Din nou o idee sim­plă și re­la­tiv efi­cientă. Să exem­pli­fi­căm: cre­deți că dom­nul Gigi Be­cali ar trece un ast­fel de exa­men? De­si­gur, se pune pro­blema fal­si­fi­că­rii re­zul­ta­te­lor, dar există su­fi­ciente me­tode nu foarte com­pli­cate care să o facă im­pro­ba­bilă. De pildă ar pu­tea fi con­ce­put un nu­măr mare de în­tre­bări din fi­e­care do­me­niu — mă gân­desc la ad­mi­nis­tra­ție pu­blică, limba ro­mână, lo­gică și le­gi­sla­ție fun­damen­tală ro­mână (con­sti­tu­ție, re­gu­la­men­tele ca­me­re­lor, câ­teva legi im­por­tante) — din care să fie se­lec­tate alea­tor pen­tru fi­e­care can­di­dat câte trei­zeci din fi­e­care do­me­niu. Nota mi­nimă ar pu­tea fi sta­bi­lită la nive­lul no­tei 8 din sis­te­mul șco­lar și în fe­lul ăsta triem pe cei com­plet stupizi.

Dez­ba­te­rea merge îna­inte pe fo­rum, dar n‑am ha­bar cât va re­uși să in­flu­en­țeze ela­bo­ra­rea noii con­sti­tu­ții. Sunt cu­rios să văd dacă va exista o re­zo­lu­ție ofi­ci­ală pri­vind in­clu­de­rea sau ne­in­clu­de­rea pro­pu­ne­ri­lor, un fel de jus­ti­fi­care ex­pli­ca­tivă — nu s‑a in­tro­dus pro­pu­ne­rea pri­vind bla-bla pen­tru că bla-bla. Ori­cum, pre­zența ro­mâ­ni­lor pe fo­rum este foarte slabă, deși su­biec­tele sunt ex­trem de im­por­tante pen­tru toți. Dar — ca de obi­cei — noi ne gân­dim abia po­imâine la pla­nul pen­tru ziua de mâine.

 


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.