Mai demult, prin preajma unor alegeri parlamentare — nu mai știu sigur care și nici nu-mi prea vine să caut acum articolul cu pricina — spuneam că mi s‑ar părea de bun simț să avem posibilitatea de a respinge în bloc toți candidații unei circumscripții. Și cred în continuare că o astfel de prevedere ar fi benefică, dându-ne posibilitatea de pildă de a face votul obligatoriu, dar lăsând electoratului o variantă rezonabilă de a‑și manifesta nemulțumirea față de calitatea ofertei politice. Pentru că, să fim cinstiți, nu lenea de a merge la vot e problema care generează o clasă politică incompetentă, ci scârba de a fi silit să alegi între mincinoși, hoți, impostori și foști securiști.
Necazul e că un astfel de demers nu are șanse de reușită. Mai întâi pentru că nu ar avea rost introducerea acestei opțiuni de respingere în bloc a candidaților dacă nu e coroborată cu o obligativitate a votului. Doar așa am avea garanția că știm exact ce gândește lumea. Dacă participarea la vot e 40%, iar 60% dintre cei care se prezintă resping candidații nu putem spune că există o majoritate clară în favoarea acestei opinii. În plus, dacă o majoritate absolută respinge toți candidații, respectivul colegiu va continua să fie reprezentat de actualul deputat/senator, iar alegerile trebuie repetate până la obținerea unui rezultat non-negativ, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare care nu s‑ar putea justifica decât dacă există o majoritate explicită, absolută care cere asta.
Obligativitatea votului ar mai avea un merit: ar face foarte dificilă frauda electorală prin mituirea votanților. Întregul sistem de acum se bazează pe neprezentarea majorității cetățenilor, astfel încât manipularea prin mită electorală este foarte eficientă — scoți un grup suficient de mare la vot în favoarea ta, iar absența celorlalți asigură majoritatea relativă necesară. Dacă toată lumea ar ieși la vot, atunci ar trebui mituită o majoritate absolută, ceea ce e (aproape) imposibil.
Pe forumul constituțional problema calității prestației politice este slab dezbătută. O propunere pare să merite atenția:
La încetarea mandatului (cu excepția decesului) activitatea persoanelor care au ocupat următoarele funcții: consilier local, primar, consilier județean, președinte de consiliu județean, deputat, senator, președinte al României va fi apreciată de către alegători (fiecare la nivelul la care a fost ales — circumscripție sau la nivel național) iar dacă 50%+1 din cei care își exprimă opinia consideră activitatea ca negativă, persoana respectivă devine incompatibilă pentru un interval de 10 ani cu următoarele situații, demnități sau funcții: consilier local, primar, consilier județean, presedinte de consiliu județean, deputat, senator, președinte al României; funcționar public, înalt funcționar public, magistrat, membru al Curții Constituționale, membru al guvernului, ambasador, orice altă funcție de demnitate publică numită.
Ideea nu e de lepădat, mai ales că e foarte simplu de aplicat: pui pe buletinul de vot o secțiune dedicată evaluării actualului deputat/senator cu întrebarea “și‑a îndeplinit misiunea” și două variante de răspuns, da sau nu. Interesant ar fi să constatăm o situație tragi-comică: actualul deputat/senator candidează din nou, primește o evaluare negativă, dar este reales. La români, din păcate, se poate întâmpla și asta.
Altcineva are altă idee de a crește calitatea prestației politice:
Oamenii care doresc să facă legi și să ia decizii economice pentru noi trebuie să aibă cunostințe minime în domeniu și să înțeleagă foarte bine termenii economici și juridici. Introducerea unui examen de competențe (3–4 probe: Economie, Drept, Limba Romana și Logica) și a unui examen psihologic pentru candidații pentru un loc în parlament este un lucru firesc. Lucrările de la examen trebuie să fie apoi publicate pe pagina candidatului (dacă acesta reușește să câștige locul pentru care candidează). Din punctul meu de vedere orice candidat la o funcție publică ar trebui să dea acest examen, dar cei care chiar trebuie sa dea acest examen sunt senatorii, deputații și membrii guvernului și în general oamenii care trebuie să înțeleagă, să voteze și să modifice legi. Orice om care vrea să se angajeze trebuie să treacă de un examen de competențe care stabilește dacă este apt pentru un anumit post. Același lucru trebuie să‑l facă și oamenii care decid pentru noi.
Din nou o idee simplă și relativ eficientă. Să exemplificăm: credeți că domnul Gigi Becali ar trece un astfel de examen? Desigur, se pune problema falsificării rezultatelor, dar există suficiente metode nu foarte complicate care să o facă improbabilă. De pildă ar putea fi conceput un număr mare de întrebări din fiecare domeniu — mă gândesc la administrație publică, limba română, logică și legislație fundamentală română (constituție, regulamentele camerelor, câteva legi importante) — din care să fie selectate aleator pentru fiecare candidat câte treizeci din fiecare domeniu. Nota minimă ar putea fi stabilită la nivelul notei 8 din sistemul școlar și în felul ăsta triem pe cei complet stupizi.
Dezbaterea merge înainte pe forum, dar n‑am habar cât va reuși să influențeze elaborarea noii constituții. Sunt curios să văd dacă va exista o rezoluție oficială privind includerea sau neincluderea propunerilor, un fel de justificare explicativă — nu s‑a introdus propunerea privind bla-bla pentru că bla-bla. Oricum, prezența românilor pe forum este foarte slabă, deși subiectele sunt extrem de importante pentru toți. Dar — ca de obicei — noi ne gândim abia poimâine la planul pentru ziua de mâine.
Lasă un comentariu