Greva recentă a poștașilor s‑a încheiat la fel de brusc cum a și început, dar cu o neașteptată notă de penibil, pe care protestatarii probabil că nu au anticipat‑o. Să recapitulăm: poștașii au intrat în grevă și au amenințat că nu duc pensiile la 3,7 milioane de pensionari, iar Ponta le‑a spus că trece pensiile pe carduri și reduce personalul Poștei la jumătate. Drept pentru care greviștii și-au pus coada între picioare și s‑au întors la muncă. Acuma n‑aș vrea să speculez despre cât de mintoși sunt poștașii noștri, dar nu era oare ușor de anticipat acest deznodământ?
Ce rețin eu din întreaga istorie este altceva: că guvernul știe că poate plăti pensiile mai simplu, mai sigur, mai rapid și mult mai ieftin, dar alege să păstreze metoda anacronică a numerarului plimbat în geanta lui Gigi poștașu’. Iar poșta înregistrează pierderi pe care trebuie să le acoperim noi, contribuabilii bugetului de stat. Vi se pare că asta are sens și logică?
De ce sunt totuși menținuți poștașii? Păi dacă guvernul îl trimite pe Gigi poștașu acasă trebuie să‑i dea niște compensatorii și pe urmă niște ajutor de șomaj. Deci pe termen scurt nu scad complet cheltuielile. Dar după ce se termină și perioada de ajutor de șomaj, urmează niscai alegeri. Și când ești la putere nu e bine să înmulțești numărul ălora care nu te prea au la suflet.
Până atunci poștașul sună ca de obicei de două ori.
Lasă un comentariu