My best worst moment ever

Nu‑i așa că e te­ri­bil de fru­mos când ve­dem în ju­rul nos­tru semne de so­li­da­ri­tate ale se­me­ni­lor noș­tri, măr­tu­rii con­crete de atru­ism și ge­ne­ro­zi­tate, care ne în­cu­ra­jează să cre­dem că nu e to­tul pier­dut? Eu unul așa gân­desc când văd cum ro­mâ­nii pun mână de la mână să ajute câte un bol­nav de can­cer, vreun co­pil cu mal­for­ma­ții con­ge­ni­tale la inimă sau vreun grav bol­nav ce se cere sal­vat. Pu­ține na­ții sunt atât de fi­lo­time și sim­ți­toare ca noi, gata să în­tin­dem mâna la por­to­fel de în­dată ce aflăm des­pre ci­neva aflat în ne­voie. Pri­vit prin ti­me­line-ul din Fa­ce­book, po­po­rul ro­mân este ad­mi­ra­bil prin ge­ne­ro­zi­ta­tea sa, chiar dacă unii câr­co­tași spun că do­na­ți­ile pen­tru bol­navi sunt doar o formă de a‑și cum­păra o con­ști­ință li­niș­tită și de a scăpa de vi­no­vă­ția ne­pă­să­rii zil­nice, a ne­im­pli­că­rii so­ci­ale, din ca­uza că­reia sis­te­mul sa­ni­tar e la pământ.

De cu­rând con­ce­tă­țe­nii mei au por­nit o nouă ini­ția­tivă, la fel de im­pre­sio­nantă, pen­tru a con­vinge me­di­cii care pleacă din Ro­mâ­nia să re­nunțe la gân­dul emi­gră­rii. Așa a apă­rut un site spe­cial — De pro­fe­sie me­dic în Ro­mâ­nia — unde cu to­ții ne pu­tem adresa bre­slei doftori­cești, rugându‑i să nu ne lase, să rămână cu noi. Am ci­tit me­saje miș­că­toare ale unor ro­mâni care au ți­nut să-și ex­prime gra­ti­tu­di­nea față de ei:

Mul­tu­mesc ma­mei mele, doamna Doc­tor Epi­de­mi­o­log Truica Ca­me­lia, pen­tru toate sa­cri­fi­ci­ile pe care le‑a fa­cut pen­tru ca­riera sa, pen­tru fa­mi­lie si pen­tru Ju­de­tul Calarasi.

Ce fru­mos: să mul­tu­mești pro­priei mame și s‑o rogi să nu plece din țară!

Me­di­cii sunt de apre­ciat cel pu­tin din punct de ve­dere al sa­cri­fi­ci­u­lui per­so­nal pe care il fac pen­tru a‑si presta munca — fa­cul­ta­tea este scumpa, per­fec­tio­na­rile fa­cute pe par­cur­sul ca­ri­e­rei sunt multe si de­loc ieftine, tim­pul de­di­cat vi­e­tii per­so­nale re­dus si toate cul­mi­neaza cu con­di­tii pre­care la lo­cul de munca, apa­ra­tura in­ve­chita, sa­la­rii mici, struc­tura de sa­la­ri­zare lip­sita de motivare.

Dom­nul de mai sus a ui­tat să spună și cât se dă șpagă să in­tri într-un spi­tal de oraș. Și bie­tul me­dic face asta doar pen­tru a i se da po­si­bi­li­ta­tea să ne îngrijească…

Me­di­cii din Ro­ma­nia sunt ade­va­rati eroi! E ca­zul sa fa­cem scan­dal in semn de mul­tu­mire pen­tru ei!

Cu­rat scan­dal! La cre­me­nal, monșer!

Mul­tu­mesc ca exista IVAN LEONARD si ca frate si ca me­dic. Cati me­dici si-au ope­rat mama si sora?

Ăsta da ero­ism! Apropo, sper că doam­nele au su­pra­vi­e­tuit ope­ra­ției… că nu e precizat.

Mul­tu­mesc me­di­ci­lor de garda de la BUDIMEX care m‑au fa­cut sa ma simt prost cand au re­fu­zat 1 mil drept aten­tie pen­tru o ope­ra­tie de pus copci fe­ti­tei mele.My best worst mo­ment ever.

Ope­ra­ția ca ope­ra­ția, dar re­fu­za­tul a fost de îna­ltă clasă me­di­cală. Păi ce dracu’ do­m’ne, doar 1 mi­lion?!? E jenant!

Pe ace­eași li­nie de con­du­ită ce­tă­țe­nească m‑am gân­dit să fac și eu niște site-uri si­mi­lare — De pro­fe­sie căp­șu­nar, De pro­fe­sie fa­ian­țar și De pro­fe­sie man­gli­tor — ca să dau po­si­bi­li­ta­tea ro­mâ­ni­lor să ro­age aceste ca­te­go­rii pro­fe­sio­nale să nu mai plece, să rămână în țară. Și pe urmă m‑a iz­bit evi­dența: ăș­tia nu ne tre­buie nici unuia, pot să plece li­niș­tiți. Nici de me­dici nu ne-ar du­rea ca­pul că pleacă, dacă ar rămâne des­tui pen­tru bo­lile noas­tre per­so­nale. Sun­tem re­cu­nos­că­tori, nu‑i vorbă, da’ numa’ ălora de care avem ne­a­pă­rată nevoie.

Și uite așa am re­u­șit să evit, vorba dom­nu­lui cu aten­ția re­fu­zată la Bu­di­mex, my best worst mo­ment ever.

Comentează pe Facebook...

Abonează-te...